29,239 matches
-
rai... nu vezi îngerii din jurul tău? Și iar începu să râdă, ca mai apoi să-și acopere fața plină de lacrimi și să plângă în hohote. Probabil că avea și ea o mare suferință, dacă putea să plângă și să râdă la un interval de câteva secunde. Râsul era de fapt numai o mască trecătoare, pe când plânsul arăta că sufletul îi ajunsese la răspântii. În rai? spuse Simona, înseamnă că și Răducul meu e pe aici! Mă duc să-l caut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ieșind, astfel, biruitor. Tenta metaliterară și ironia sunt salvatoare. Tipică pentru țesătura narativă a lui Rareș Tiron este proza Cale regăsită. Adriana, o funcționară de la ghișeul 1 de la Poștă, ireproșabilă timp de peste douăzeci și cinci de ani, începe, de la un timp, să râdă intempestiv și să murmure istorii numai de ea știute, reflectând brusc asupra propriei condiții umane. Trezirea „conștiinței de sine” o face nefericită, ea comparându-se cu Don Quijote în luptă cu morile de vânt. Trăiește un simțământ de revoltă împotriva propriei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
din puțin. Totuși, imboldul de a scrie nu-l părăsise pe Osvald nicio clipă, ba acum chiar îl răscolea și mai tare decât înainte, căci acolo unde moartea, veșnic aceeași, pune, în chip firesc și inevitabil, punct, literatura, mai liberală, râde și pune două puncte! Așa încât, simțindu-se că deține resurse incalculabile în condei, îl apuca mereu cu pasiune spre a-l folosi, simțindu-i sărutarea, de multe ori, cum i se adâncește ascuțit între degete. De asemenea, simțea cum dospește
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
iar lucrul acesta nu poate fi decât de apreciat de către oricine, oricând. Totuși, a nu se închipui că femeia aceasta nu avea și părțile ei - s-ar putea zice - curioase și nefirești. Bunăoară, de multe ori, ea zâmbea și chiar râdea tare, dar cu totul inconștient și fără vreun motiv știut, stârnind, astfel, mirarea clienților. Alteori, doar murmura pe negândite cine știe ce istorii, abătută în întregime de la hârțoagele sale și cu gândul în altă parte; iar toate acestea fiind, fără nicio îndoială
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
oameni zâmbind. Sunt mulți copii luminoși, care se vede că nu poartă deloc povara de temut a grijilor, mulți îndrăgostiți fericiți în compania apropiată a perechii lor mult-iubite și nenumărați alții, care zâmbesc doar pentru ei înșiși, pur și simplu. Râd pentru că pot, râd pentru că vor, râd pentru că simt; iar bucuria lor se vede că este întotdeauna una sinceră, luminoasă și ușoară. Nu au motive clare ca să fie veseli, doar sunt. Și, abia în aceste situații, la urma urmelor, poți întâlni
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mulți copii luminoși, care se vede că nu poartă deloc povara de temut a grijilor, mulți îndrăgostiți fericiți în compania apropiată a perechii lor mult-iubite și nenumărați alții, care zâmbesc doar pentru ei înșiși, pur și simplu. Râd pentru că pot, râd pentru că vor, râd pentru că simt; iar bucuria lor se vede că este întotdeauna una sinceră, luminoasă și ușoară. Nu au motive clare ca să fie veseli, doar sunt. Și, abia în aceste situații, la urma urmelor, poți întâlni cu adevărat fericirea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
care se vede că nu poartă deloc povara de temut a grijilor, mulți îndrăgostiți fericiți în compania apropiată a perechii lor mult-iubite și nenumărați alții, care zâmbesc doar pentru ei înșiși, pur și simplu. Râd pentru că pot, râd pentru că vor, râd pentru că simt; iar bucuria lor se vede că este întotdeauna una sinceră, luminoasă și ușoară. Nu au motive clare ca să fie veseli, doar sunt. Și, abia în aceste situații, la urma urmelor, poți întâlni cu adevărat fericirea pură, căci veselia
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
bucurie, nici trupească, nici sufletească. Nu mai simt nicio satisfacție, nici când beau, nici când mănânc, căci tot ceea ce iau în gură mi se pare sălciu și fără gust. Sunt devastată. M-am dezvățat până și să zâmbesc sincer, să râd în hohote puternice și să mă văd cu adevărat fericită. Poate, de aceea, mă și simt atât de bolnavă pe dinăuntru, ca putrezită sufletește. De fapt, nici nu cred că mai am un suflet, iar, dacă am, este prea amorțit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
aștepta îndelung și liniștit; de fapt, el chiar ura încrâncenat așteptarea, dar imediat își aducea aminte că deloc nu are de ales și se resemna; câteodată își lua și libertatea să viseze cu ochii deschiși, dar asta numai câteodată, repet. Râdea rar. Nu simțea absolut nicio nevoie să aibă pe vreo cineva alături de el; prezențele străine întotdeauna îl sufocau enorm; tocmai de aceea, era el într-atât de inaccesibil și prefera să-i țină pe toți la distanță. Numai de la distanță
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
lui (deși tare mă tem că nu!). N-am fost niciodată la un medic în privința asta. I-am spus, mai demult și în mai multe rânduri, numai mamei ce anume mă supără, dar îmi amintesc prea bine că ea a râs de mine mai întâi, iar acum nici nu mă mai ia în seamă. Le-am mai mărturisit și altora despre boala mea, cu nădejdea că o să mă creadă; bineînțeles, însă, lucrurile nu s-au petrecut deloc diferit (de altfel, trebuia
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mai poți avea încredere, fir-ar să fie! Dar, oare, de ce mă mai mir eu? N-ar trebui deloc. Doar este bine știut că, atunci când te afli în impas, adesea lumea de care ești înconjurat, inclusiv prietenii - monștrii! -, mai întâi râd de tine, și abia apoi plâng cu tine. Iar acest lucru, pe cât de firesc este pentru dânșii, pe atât de dureros și de vătămător este pentru tine, și asta întotdeauna! Am ajuns la limita răbdării, m-am săturat de voracitatea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
atât. Drogurile nu reprezintă decât un simplu mijloc în a mi-o dobândi. Ai priceput? Într-adevăr, așa este și cască-ți bine urechile, ca să ții minte; acesta este tot adevărul, adevărul curat și singurul. De când mă știu, numai ai râs de mine și ai știut să-ți apleci urechea la durerile și la necazurile mele doar în chip de batjocură, nimic mai mult. Niciodată nu ai dorit să mă iei, întradevăr, în serios, atunci când eu chiar aveam deplină nevoie s-
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
emoționale? „Lăsați sacoșele și veniți pe scaunul acesta”, Îl aud pe dll Cassian Maria Spiridon, care Îmi arăta alt scaun, fără a-și ridica privirea de pe niște reviste, prefăcându-se atent la articolele din pagină. De fapt, Încerca să nu râdă În hohote, ajutându-mă să depășesc astfel, situația jenantă În care mă aflam. Și eu care venisem hotărâtă să-mi aleg un pseudonim literar, cu ecou peste timp și loc : valentina becart. Desigur, n-am mai avut puterea și curajul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și te-ai așezat pe un scaun, picior peste picior, cât mai aproape... Te-a măsurat de sus și până jos( nerecunoscându-te), ca mai apoi să Întrebe: „Marian mai Întârzie mult? Mai aștept zece minute și plec acasă.” Am râs ca niciodată, cu toată ființa, neputând să pun stavilă. Zâmbesc cu gândul la această amintire și, dintr-o dată, Încep să plâng. Ah! Ce usturătoare lacrimi. Cum să nu plâng când ești atât de departe? Nici n-ai terminat bine cele
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
iarba, dar cred că ar trebui să chemi pe vecinul Anton s-o cosească. Mai trece lumea pe drum și ce o să zică? Iaca nu mai pot eu de lume! Nu mă doare nici În călcâie... și a Început să râdă prostește, dezvelindu-și dantura care mai avea vreo trei patru dinți. Vino aici lângă mine și bea un păhărel de vin. L-am căpătat ieri de la Marcela, cea la care am prășit În vie. După ce au dat peste cap primul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
se putea compara cu acest festin, cu aceste bucate servite În mijlocul naturii. Aveau ceva din vigoarea câmpului și din măreția universului. După ce se mânca și felul doi, fiecare avea voie să se odihnească o oră, nu mai mult! Nu mai râde, Ano! Timpul a trecut și totul a devenit o amintire, dar atunci eram În stare s-o strâng de gât. Tanti Antoneta avea o fată șleampătă și greoaie de cap. Mai mult Își dădea cu sapa peste picioare și tăia
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Întâmplare hazlie. Ce să mai spun! M-ai făcut curioasă și nerebdătoare să aflu ce și cum s-a Întâmplat. Te ascult! Știi că Îm face o plăcere deosebită să te aud povestind. Cred că Îți amintești prea bine că râdeam cu lacrimi la toate nebuniile tale. Am luat-o de braț și am plecat spre liceu, ascultându-i fiecare cuvânt. Nu știu dacă ți-am mai spus și cu riscul de a mă repeta, mama a dorit să mă duc
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de mâna mea!” Și cu un gest necugetat, am pus mâna pe un cuțit cu care tăia zarzavatul În bucătărie. M-am oprit În loc și o priveam pe Karina cu un sentiment de spaimă Întipărit pe față. A Început să râdă. Stai liniștită! nu eram eu capabilă de un asemenea lucru, lipsit de orice măsură. Doamne, iartămă! Am vrut doar s-o atenționez și să-i arăt că sunt foarte hotărâtă să nu renunț la visul meu. Mama a avut o
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
am intrat În biserică. Slujba Începuse. Lume destul de puțină. După aproximativ o jumătate de oră, au Început să vină tot mai mulți. Cei aflați În biserică stăteau În genunchi și-și tot plecau capetele până În pământ. Mi-a venit să râd! Nu știam ce să fac, să râmân sau să mă fac nevăzută?. Ce să fac? Ce să fac? Am revenit la măicuța care mi-a dat eșarfa și care vindea turiștilor pliante, picturi pe lemn, ouă Încondeiate, lumânări pentru vii
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pe negru, cu litere de tipar, cât o palmă, nimic altceva decât : „HOLLYWOOD”. Chiar că a meritat să râmân! Ce să-i faci!? Fiecare cu steaua lui. Dar, cât de febril Îmi lucra imaginația! Mă stăpâneam cu greu să nu râd. Desigur, atât cât am stat În biserică, mi-am Îndreptat și eu gândurile către cei dragi mie, transmițându-le prin eter să aibă parte numai de bucurii, sănătate și zile mai luminoase. Îndată ce s-a mai oprit ploaia, am lăsat
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pe care ședea. Lângă ea, avea o jucărie de pluș,pantera roz. Vedeți această jucărie? Nu ne despărțim niciodată. O iau cu mine și la școală. Colegii mei, În special colegele care se cred domnișoare bune de agățat băieții, au râs de mine, spunându-mi că am rămas la mintea unui copil de grădiniță. Mă uitam În ochii ei albaștri, ascultând-o cu mare atenție. Dar eu sunt un copil!. Nu vreau să renunț prea curând la copilărie! Eram tot mai
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
intensitatea suferinței. Era incomensurabilă. Sigur, nu trebuia să invinuim pe nimeni, dar cineva a ieșit mai ușor din jocul de-a viața În doi. În cazul meu, constatam că rănile Înfloresc precum trandafirii; de la alb până la roșu-grena. Desigur, am și râs de micile povestioare improvizate și imaginate, În străfulgerarea unei clipe. Imposibil de adus timpul Înapoi și de făcut să dispară urma fiecărei cicatrici lăsate de colții fiecărei zile trecute. Imposibil! Să revenim la viața mănăstirească. Cu pași repezi, se apropia
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
lui Dumnezeu. Cu oamenii din jurul vostru, vecini, colegi de muncă, prieteni să vă stăruiți totdeauna să fiți corecți, nu supărați pe nimeni, ajutați pe tot omul dacă puteți. Numai trăind în pace cu toții veți avea pace și voi. Să nu râdeți de nimeni niciodată, că fiecare om este diferit, pe unii oameni îi poate durea tare atunci când cineva râde de ei. Să știți că credința este temelia unei vieți liniștite și a păcii din familie. Două lucruri nu se pot face
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nu supărați pe nimeni, ajutați pe tot omul dacă puteți. Numai trăind în pace cu toții veți avea pace și voi. Să nu râdeți de nimeni niciodată, că fiecare om este diferit, pe unii oameni îi poate durea tare atunci când cineva râde de ei. Să știți că credința este temelia unei vieți liniștite și a păcii din familie. Două lucruri nu se pot face neavând credință: nu se pot crește copii înțelepți și nu se poate trece ușor peste necazuri. Feriți-vă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
audă și părinții lui. Citea, apoi se oprea și discutau despre cele citite. Erau lucruri pe care le cunoșteau, erau și multe din cele pe care nu le cunoșteau. Dar au fost și din cele care i-au făcut să râdă. Înainte de a pleca să se culce, s-au înțeles pentru a doua zi; băiatul trebuia să plece la ora șase dimineața la tăiat păpușoiii, iar maică-sa să vină puțin mai târziu, după ce le mai așează pe cele de acasă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]