3,048 matches
-
e Cléa!" Brusc, Cléa dă năvală, smeadă și zglobie, dar se preface că n-o vede. Ea o apucă de braț, îi spune că trebuie să plece sau cel puțin să telefoneze. "Mai târziu, nicio grabă", zice plictisită Cléa, care răscolește într-un sertar, nu găsește ce caută și iese imediat. Rămâne din nou singură cu sforăitoarele și palavragioaicele astea. Nu știe pentru câtă vreme. Se enervează, cere să vină doctorul Sinus. Știe oare ce se întâmplă în casa lui? Urlă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Și ei toarnă apă în vin. În noaptea următoare, i se face rău. Parcă ar avea bolovani în stomac. Doar un ceai de mușețel i-ar face bine. Nimic altceva. Medicamentele sunt neputincioase. Domnul Casimir se ia după capriciul ei, răscolește bucătăria din podele în tavan, dar nu găsește decât un pliculeț de ceai. În cele din urmă, cei trei membri ai echipei de noapte, doi bărbați și o fată, pe care ea îi numește în gând Casimirii, se strâng la
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
înlănțuiau și se despărțeau încet, ca în vis. Anticul Pont Euxin, care, potrivit anumitor ipoteze, ar fi provocat, înălțându-și străfundurile, potopul biblic și înnoirea omenirii, dormea cu obrazul împurpurat de soarele care asfințea. Își scoase pantofii și traversă plaja, răscolind cu plăcere nisipul călduț. Pe malul apei, un câine mare, negru, culcat pe labe, pe care de departe îl luase drept o epavă eșuată pe plajă, își înălță capul și lătră de două ori, calm, în semn de avertisment: păzea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
condiție: să-și facă ordine pe masa de lucru. Condiție dificil de satisfăcut. E în impas. Noaptea, visează că un fluviu de hârtii și de cărți o duce într-o direcție necunoscută, de unde nimeni nu se întoarce. Ziua, obosită să răscolească în vechea hârțogărie, continuă să facă ceva nou, cu ordinatorul pe genunchi. Sleit, locotenentul coborî pe plajă la sfârșitul după-amiezei și se întinse pe nisipul călduț, dinaintea mării calme, înroșită de apus. Privind suprafața apei, avu impresia că șiroia de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
noi copiii lor vom apuca să trăim și în altfel de timpuri. Din amintirile mele de față am evitat să completez „golurile” cu ceva de care îmi aminteam vag. Fiindcă, oricum, este destul de dificil cu mintea mea de acum, să „răscolesc” mintea unui copil aflat în vâltoarea vremurilor de atunci.
PE URMELE UNUI REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1691]
-
tata mult și după un an și ceva a decedat. Ne doare mult tot ce s-a întmplat în acei ani, când doi criminali mari, unul în vest, Hitler și altul în est, Stalin, au omorât atâta lume nevinovată. Mereu răscolim amintirile, ne tot uităm la fotografii, ne amintim de acele locuri unde ne-am născut și am copilărit alături de părinții și de colegii de școală care puțini mai sunt în viață. Acum eu și soția suntem pensionari, ne este greu
REFUGIUL MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Gârbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1686]
-
pe aleea principală a Cimitirului Central Bacău și în mod spontan citesc pe o cruce: Cpt. Boroș Ioan Erou Căzut la Herța 29-VI-1940 Ritmul inimii se accelerează. Ceva mă țintuiește locului. Ce anume? Numele? Data? Locul? Amintirile încep să-mi răscolească sufletul. 29 iunie 1940. Sărbătoarea Sfinților Petru și Pavel, zi rămasă în amintirea mea ca începutul maturizării mele de adolescent. Mama și bunica sunt la biserică. Tata concentrat în armată. Zi frumoasă de vară, cer senin, zumzet de albine în
AMINTIRI DUREROASE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Mihail Malaşincu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1690]
-
toporul: tata, mama și un copil mic în pat, iar 3 copii mai mărișori pe scânduri. Nu a scăpat decât un băiat de 13 ani care dormea jos, în prăvălia de ceainărie. Motivul crimei a fost furtul, fiindcă totul era răscolit în odaie. Nu s-a putut preciza ce anume s-a furat. Un săculeț cu 20 000 lei l-am găsit în pat, sub pernă, unde criminalul, se vede, nu a căutat. Fiorosul asasin era unul Ivanov, servitorul care dormea
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
la ochi, i-au scos călușul și l-au întrebat care este combinația seifului. A răspuns că nu știe, iar ei l-au amenințat din nou că-l vor împușca. Bărbații au rămas timp de aproximativ o oră și au răscolit dulapurile și fișetele. În acest interval, dl D. s-a temut pentru viața sa. A afirmat că era convins că va muri și nu-și va mai vedea soția și copiii. Nu există indicii că s-ar fi disociat de
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
cîțiva "riches Argentins", cunoscuți în toată lumea. Venirea lui Peron la putere a fost marea revoluție, la care această clasă nu se aștepta și nu o credea posibilă. Eva Duarte, cu viață tumultuoasă în trecut, ajunsă Eva Peron, soție de președinte, răscolită de ambiții și dornică de onoruri, se erija, acuma, în prima "damă" a țării. Căpătase "la folie des grandeurs". Societatea dominantă de pînă atunci s-a socotit ultragiată de a avea în fruntea ei o aventurieră și, printr-o eroare
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
și aparentei bunătăți a locuitorilor. N-am mai stat, ca alteori, cu o pălărie pe ochi, ca să creadă îngerii că dorm, acum m-am complăcut în a mă minți că nu-s singur din moment ce eram cu niște oameni patetici, oameni răscoliți de amintiri și rachiu. Mi-amintesc că la Iași, privindu-vă pe voi (tu și Camelia), am avut pentru prima dată sentimentul că și pentru un poet viața în doi poate fi o fericire. Cu condiția ca EA să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Bună, dragul meu Lucian! Îți mulțumesc mult pentru "Dialog" (revista studențească de la Iași n. red.)! Și pentru cuvintele de bine! Da, mă simt mai bine în ultimul timp. Asta e foarte important! Pentru că în tot acest ultim timp am fost răscolit de stări poetice copleșitoare! Exploatate! Îți scriu cu oarecare dificultate, degetul mare de la mîna cu care-ți scriu mi-e foarte bandajat, am reușit să-l ating cu toporul, în timp ce tăiam lemne. Acum două zile am fost la P. Neamț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
cuțit mare în mână. Bodogănea ceva neînțeles "rusește", înjura și-i cere "ghenghi" bani și bijuterii. I-a sucit o mână, i-a învinețit un ochi și a lovit-o peste spate, lăsându-i pete roșii și vinete. I-a răscolit prin lăzi, i-a aruncat pe geam valurile de pânză, s-a urcat în pod, dar bani și giuvaere n-a găsit. Înfuriat, a amenințat-o cu moartea, dacă peste două zile nu-i pune banii toți în sertarul de la
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
eu cu Oltea jucam volei în curte, dânsa a pătruns pe furiș în livada de pomi. De acolo, a sărit gardul în grădina de flori, a ajuns în gang și văzând ferestrele larg deschise a pătrund în dormitorul părinților. A răscolit peste tot, a deschis o ladă de zestre, unde într o despărțitură mama ținea bijuteriile, mărgele, coarne, hurmuz și multă mătase colorată. Când tocmai își încerca un colier la gât, privindu-se în oglindă, Oltea, sora mea a intrat în
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
caii și s-a apropiat de apă, să și dea seama ce se putea petrece. Privind atent albia râului a observat că ceva se mișcă în salturi, chiar în locul cu pricina. A luat biciușca din căruță și-a început să răscolească apa în rotocoale. Deodată, de necrezut... de biciușcă s-a prins un șarpe de apă, lung cam de jumătate de metru și subțire ca o panglică verde-albăstrie. Având prezență de spirit, a pocnit o dată biciul de pietre, șarpele s-a
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
niciun fir de iarbă, nicio pasăre nu mai brăzda întinderea. Era înăbușitor de cald. Ne-am dezbrăcat de unele haine și transpirate ne-am văzut de drum. Deodată pe sub marginile văzduhului, grămezi de nori negri împânziră zarea. Un tunet înspăimântător răscoli clocotitor toloaca. Un ropot nedeslușit dădea de știre apropierea artileriei cerești. O suflare de vânt puternică trecu pe lângă noi neobservată. Îndată, peste toloaca dintre Rădăuți și Frătăuții Vechi se dezlănțui furtuna. Ploua cu stropi mari și reci întruna. Șiroaie de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mobilierul existent și dacă se impunea, se lăcuiau. Se trecea apoi la bucătăria de vară, la grajd și cotețe. Și aici se dădea cu var și se făcea ordine și curățenie. Curtea se mătura cu măturoiul de mesteacăn și se răscoleau toate cotloanele. Mai rămânea podul casei și pivnița, care nu trebuiau deloc neglijate. Curățenia presupunea o dezinfecție totală. Dacă timpul permitea, se trecea la grădină și livadă, unde de obicei, gospodarul se pricepea mai bine. Pomii nu se curăță oricum
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
revista și editura cu același nume. În 1993 organizează simpozionul "Miorița" și primul Colocviu "Al. Bogza"; în 1996 contribuie la organizarea Simpozionului Miorița de la Soveja; în 1991 editează revista Bucovina ilustrată. Prozator dotat cu har și poet original. Cercetător neobosit, răscolind arhive și colindând localități rurale în căutarea urmelor unor creații originale sau a unor biografii încă nedescifrate. Contribuții originale la biografia poetului Mihai Eminescu, dovedindu-se un redutabil eminescolog. Îngrijitor de volume. Premiul Eminescula festivalul M. Eminescu, Drobeta Turnu Severin
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
o rară noblețe sufletească, pentru că, grație lui, sunt aici. În Japonia, m am redescoperit, m-am străluminat, mi-am aflat și o altă menire pe acest pământ. Sublimul nu-l pot exprima în cuvinte, doar îl văd, îl admir, îmi răscolește toate simțurile... Oare de ce metamorfoza mugurelui florii de cireș o asemui cu o „călătorie” a omului pe Pământ?! Mugurele... să fie oare copilul fragil și inocent?! Bobocul de floare... să fie oare adolescentul vulnerabil încă la ger și intemperii?! Splendida
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
ne-a îmbrățișat a plâns, spunând că îi place familia noastră, admirându-mi copiii și respectându-mă pe mine. M-a impresionat mult această dragoste venită de la un om ce trăiește pe „planeta” numită Japonia. Am adormit cu greu... fiind răscolită de tot ceea ce s-a întâmplat în seara aceasta. Asakusa-Narita Vineri, 05. 09. 2008 Ne-am trezit în zori, am servit cafeaua fierbinte, iar în holul hotelului ne-am luat „la revedere” de la Dimi, care trebuia să plece la școală
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
de cer, n-am văzut nimic. Clericul, care urmărise cu interes toată scena, se apropie de cavaler și-i șopti ceva la ureche. Se Înfiripă o discuție destul de Însuflețită, În urma căreia slujitorii fură trimiși să cerceteze pădurea. Fiecare colțișor fu răscolit cu atenție. Oamenii se apropiară de marginea prăpastiei și priviră jos, În hăul tulbure. Dar nici un semn, nici un strigăt care să fi anunțat că s-a des coperit ceva deosebit nu se auzi. După un timp, Hugo se apropie și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
început să ne adaptăm noilor condiții de viață. Era primăvară. Ici-colo, timid, vegetația încerca să-și facă simțită prezența. Fusese o iarnă relativ ușoară, lipsită de ninsorile binefăcătoare pentru agricultură. Au fost, în schimb, geruri năprasnice și vânturi puternice, care răscoleau puțina zăpadă, îngrămădind-o pe ulițele întortocheate ale satului. Dar nu ploua. Alimentele erau tot mai puține și mereu mai scumpe. Începuse foametea cauzată de cel mai secetos an din câți avusese până atunci Moldova. Vara anului 1946. Într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
buzelor o ușoară vâlcea, din care ieșeau mici șuierături și păcănituri, asemănătoare vulcanilor noroioși de la noi. Acesta era tatăl tatălui meu. Avea 92 de ani. Avea nouăzeci și doi de ani și-i era foame. O foame cumplită, care-i răscolea fără milă măruntaiele lipsite de orice hrană. Mi-a cerut un cuțit. Când mi-a cerut cuțitul de bucătărie pe care l-a luat cu mâna dreaptă -, am văzut cum palma i se mișca în mod involuntar într-o alternanță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
în picioare, sub arșița soarelui. Mi-era foame, iar colbul drumului mă ardea îngrozitor. Eram aproape terminat... Dintr-o zvâcnire, mama a luat-o la fugă spre mine, ca o sportivă de performanță, cu baticul pierdut în miriște și părul răscolit de vânt. Titi, ți-e rău? Stai așa, dă-mi plasa. Acum hai să mergem. Spune, Titi, a fost lume multă, da? Da, mama. Multă. Vai, săracul de tine, cât te-ai mai chinuit! Mă ținea de mână, trăgându-mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
chip de vampe moderne ce doresc să răzbune infernul părăsit al vieții pedestre. Când scriu poezie, pe metereze de fum, lupta care pe care rămâne tot timpul nedecisă; când împung cu floretă, pe planșă criticii, exercițiul devine subit înviorător; când răscolesc prin arhive și de afară răzbat vocile florăreselor trebuie să-mi autoflagelez temeinic simțurile pentru că să nu-mi urmez în plină stradă bicisnicul trup. Sub mii de subterfugii pe care sunt meșter în a le inventa, părăsesc totuși destul de des
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]