5,132 matches
-
dată / Să moară moarte-mpușcată; La cătană-așa i-i scrisă / Să moară moarte ucisă; La cătană-așa i-i bună / Să moară fără lumină, / Fără lumină de său / Fără om din satul său. / Da popă cine i-a fi / De răsună dealurile / Și În loc de dascăl sfânt / Croncănesc doi corbi În vânt / Și-n loc de diac cu carte / Dobașul cu doba bate / Păcatele i-s iertate. Cine focu i-a cânta? / Tunurile și pușca / Cine focu i-a jeli? Numa sunetu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
fost o zi lungă și grea pentru tine. Viviana merse la culcare cu amintirile de peste zi în gând, mai ales cu gândul la viitoarea călătorie cu trenul, care tocmai îi fusese promisă. Ziua crucii Deși era liniște, micuței îi mai răsuna încă în auz cântecul religios cu care dascălul Bezedei încheiase slujba. Toată lumea spunea că dascălul cântă ca un heruvim; Angelina nu știa cum cântă aceștia, dar glasul acela pătrunzător și melodios o făcea să simtă că Dumnezeu trecea prin sufletul
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
-l într-un zbor de bolid. Nu a trecut însă mult și pentru a da timp prințesei să se odihnească după atâta zbucium, Rogero a căutat din nou pământul coborând pe țărmul Bretaniei. Lângă țărm începea o pădure desă ce răsuna de cântecele păsărelelor. În mijloc, o fântână cu apa limpede scălda iarba unei pajiști. Un delușor se ridica ceva mai departe. Rogero, făcându-l pe hipogrif să se lase pe pajiște , desălecă ajutând apoi Angelicăi să coboare. Când și-a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
așa obosite cum era printr-un atac asupra unei poziții atât de bine fortificate,el s-a mulțumit să impresioneze inamicul pregătind un asediu în toată legea. În cursul nopții, maurii au avut timp să-și măsoare pierderile. Corturile lor răsunau de jale. Un soldat își plângea fratele, altul prietenul; mulți se văitau din pricina rănilor căpătate și toți tremurau la gândul zilei de mâine. La epoca aceea, doi tineri mauri de modestă obârșie, au dat o pildo de dragoste și devotament
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
AȘTEPTĂRI Mai demult de-a fi și-a înțelege, Mai din adânc, răzbesc spre piscu-nalt, Minutul mă curtează și m-alege Ca bobul pur, din roca de bazalt; Mă-ntâmpină lumina surâzând, Înalturile-a bucurii răsună, Lungi așteptări, pornesc acum arzând, Boboci suavi, în jurul meu se-adună... Cuvintele, cu mlădieri de cânt, Șoptesc lângă urechea ce le-așteaptă Și-n ele se mai zbat săgeți sub vânt Și doruri, avântate către faptă... Nălucitoare visuri tot mai
A?TEPT?RI by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83747_a_85072]
-
strune-ntinse peste trupul ei; Dar nu se auzea suspin de cânt, Nici clocotirea sângelui din noi; Eram alături statuari, noi doi Și mângâiați de pala unui vânt; Doar gândul meu, se frământa tăcut Prin ora tainei, iute, dispărută Și răsuna în noi necunoscută O melodie gravă, un glas mut, Ca o răscruce, dintr-un început...
CA O R?SCRUCE... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83752_a_85077]
-
zăpezi amintite, Alte cuvinte mă duc în ispite Și unele-mi aduc din trecut, adevărul; În jur, o astfel de lume mă-ngână, Lumea cuvintelor, de unde și vis Cu gândul și fapta, și ochiul deschis, Adâncul și-naltul, prin mine răsună...
CUVINTE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83767_a_85092]
-
-l pe nota RE din gama muzicală. c) Cântarea lui R se face pe nota SI , imitând vocea ascuțită a copilului; ceva ca sunetul ascuțit al unei moriști ori al unui motor, extrem de fin și subtil (RRRRRR). d) Faceți să răsune S foarte delicat, ca un fluierat dulce și lin (SSSSSSS). Precizare: La punctul a). este un fluierat real și efectiv. La punctul d)., S -ul este doar asemănător unui fluierat. ASANA Studentul gnostic se culcă în poziția omului mort: decubitus
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
IUBIȚII MEI... E-o luptă oarbă-n tot ce-aș vrea să spun, E-o luptă și-n tăcere, și-n cuvinte Și uneori, chiar glasul meu mă minte, Iar alteori, ca domul, grav răsun... Nemulțumit și frământat de gânduri Ca vântul sunt, ca valurile sunt, Urăsc și-mi este drag orice cuvânt Când poartă-n el a zborului avânturi... Și de cuvânt mă tem, când veninos Se-apropie ca lama ucigașă, Mai de temut
IUBI?II MEI... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83816_a_85141]
-
norocul ăsta. —Ei, i-auzi cine e! Anne, vino Încoace, e celebra noastră fiică la telefon. Bettina, mama vrea să vorbească cu tine. Am auzit un foșnet și câteva bipuri, pentru că apăsau fără să vrea pe taste, apoi vocea mamei răsună tare și răspicat. —Bettina? De ce scriu toate chestiile alea despre tine? E adevărat? Spune-mi care-i treaba, pentru că nici nu mai știu ce să le spun oamenilor când mă Întreabă. Sigur că n-aș fi crezut că e adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Intră tu prima și vin și eu În două minute. Începu să-și plimbe degetele prin părul meu, dar și le retrase brusc când Își auzi numele. —Sammy? Ești afară? L-ai văzut pe băiatul meu... ăă... pe asistentul meu? răsună vocea stridentă a Isabellei pe deasupra apei. M-am Întors și am văzut-o cum discuta cu unul dintre agenții de pază În uniformă, care ne urmăriseră cu atenție, ca să se asigure că nu ne hărțuia nimeni. —Doamne, mormăi Sammy, Îndepărtându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
se Întoarse spre Philip și-l Întrebă: — Ce vrei să asculți? Îți pune orice. — Spune-i că vrem niște Bon Jovi sau Guns n’ Roses. Asistentul traduse, iar DJ-ul dădu din cap, părând uluit. În zece secunde, „Paradise City“ răsuna din boxe, iar Philip Își bălăngănea În glumă capul pe ritm. Când mă observă, se aplecă să-i șoptească ceva fetei, iar ea dădu din cap și se Îndepărtă În grabă. — Hei, iubire, sunt mult mai bune melodiile astea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
apoi l-a netezit și... ca prin minune părul a rămas întins!... ― Asta înseamnă că femeia e deșteaptă, mă frate. Că unele sunt și șirete, ca... - a lăsat vorba la jumătate cel care ședea în fața lui Dumitru. ― Ca ce? - a răsunat întrebarea colectivă. ― Ca vulpea, dragilor - a răspuns cel cu spusa pe jumătate. ― Uite, însă, cum te fură vorba și rachiul din ploscă râde de noi. Eu zic să lăsăm femeile să fie gospodine la casele noastre, să aibă grijă de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
noi cu treaba noastră. În scurtă vreme, am ajuns în marginea pădurii, dar și norii au pornit să treacă pe deasupra noastră. ― Nu te supăra, vere, da’ de unde v-ați dat voi seama - noaptea - că norii au ajuns deasupra voastră? - a răsunat întrebarea din colțul întunecos. ― Păi, până atunci de sus ne privea o lună mare cât roata carului. Cum să nu-ți dai seama, când vezi cum norii se reped asupra ei ca o haită de lupi? Încet-încet, ne-a cuprins
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
fi fost patru-cinci poate... „Să ne ascuțim auzul, că șeful trebuie să ne dea semnalul” - și-au zis lotrii ieșind în buza șanțului drumului, după ce și-au tras basmalele pe chip. Când zgomotul călăreților în galop s-a stins, a răsunat limpede cântec de cucuvea... „Asta-i, fraților” - au gândit lotrii. Huruitul convoiului a umplut codrul încărcat de rouă... Iată și trăsura cu negustori. Vine în trap întins. La mică distanță, vreo cinci harabale scârțâie sub greutatea poverii. Dintr-un salt
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
șir. ― Dacă și ceilalți sunt de aceeași părere, atunci am să merg mai departe. Trebuie să termin istoria, că, dacă intrăm pe poarta cazărmii, adio povești. Ei? ― Zi-i mai departe! Vrem să auzim cum s-a terminat povestea - au răsunat glasurile celor din vagon. ― Și cum spuneam, înțelegerea celor doi, acolo, în bordeiul lotrului, s-a sfârșit în „coadă de pește”. După vreo săptămână, așa, la vreme de seară, lotrul a pornit spre han. Începuse să ningă liniștit. Ce mai
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
îngropa creștinește. Ce alta pot face? - și-a spus părerea un altul. ― Da’ tu ai uitat cine era mortul? Cum te apuci tu să îngropi la vedere pe șeful lotrilor, căutat de toată floarea poterilor? - a întrebat țârcovnicul. ― Ei? - a răsunat îndemnul omului cu afinata. ― Se înnoptase de-a binelea - a reluat vorba povestitorul. Hangița nu-și mai putea ogoi plânsul. Petruță ședea nemișcat la capul lotrului. După multă vreme, printre hohotele de plâns, Irinuța a întrebat: „Și acum ce facem
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
adormit prin vreun fund de vagon! Cei din fruntea formațiilor au urcat. După o scurtă inspecție, au coborât și au raportat: ― Sunt prezenți toți. ― Din acest moment, vom mărșălui în cea mai deplină ordine până la cazarmă... Formație, înainteee, marș!!! - a răsunat comanda cu adevărat cazonă... Coloana a pornit ca o gloată. Și tare-i mai venea locotenentului să strige: „La loc comanda!” S-a mulțumit, însă, să strâmbe din nas și să gândească: „Lasă, că în câteva zile punem șaua pe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de goarnă. Asta însemna că va apărea comandantul de batalion. Fiecare ofițer a luat măsurile necesare pentru ca formația sa să fie aptă pentru a executa ultimul ordin înaintea prezentării raportului în fața comandantului... Când acesta a apărut în capul scărilor, a răsunat comanda șefului de Stat Major: ― Batalion! Drepți! Pentru onorrr, prezentați arm’!!! Toate mișcările curgeau cu țăcănit scurt, ca și cum cineva ar fi manevrat închizătorul unei puști... Șeful Statului Major a prezentat raportul cu glas amplu și sacadat. Apoi a însoțit pe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
slujba celor din jurul său... Noi vă dorim drum bun și să dea Domnul să fie pace. Și dacă ne vom întâlni cândva, să ne putem saluta cu zâmbetul pe buze și, bucurie în suflet. Mergeți sănătoși, dragii mei! ― Mulțumim! - a răsunat răspunsul „plutonului” într-un singur glas... Când cei doi superiori s au depărtat, Dumitru a remarcat, hâtru: ― Măi fraților! Să știți voi că s-a prins totuși ceva de capul vostru... Ați dovedit-o adineauri. Mare minune! ― Adică? - a întrebat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
în baie, apa trasă la W.C. Danny se ridică în genunchi și strigă: — Comitatul! Otis Jackson îi arătă degetul mijlociu și se întoarse agale în camera de zi, arborând un rânjet arogant. Danny se ridică în picioare. În minte îi răsunau frânturi de muzică jazz. Otis Jackson zise: — Futuții de la comitat nu au nici o treabă aici. Danny îl lovi cu pistolul peste mutră. Jackson căzu pe covor și-și scuipă o parte din dantura plombată. Danny se aplecă lângă el. — Vinzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Din cădere, reuși să arunce cu sticla în perete. Lovi una din fotografiile contururilor de sânge de pe Tamarind, numărul 2307. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL ȘAISPREZECE Mal își puse minciunile în ordine pe pragul de la intrare, apoi sună. O pereche de tocuri răsunară pe parchet în toată casa. Mal își trase vesta în jos, ca să-și acopere talia firavă - mult prea multe mese sărite. Ușa se deschise și Regina Roșie apăru acolo, în prag, perfect coafată, elegantă, în mătase și tweed - la 9
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pasă, iar ea e profesoară universitară la California State. Nu ne poți face nici un rău. Vocea unui bebeluș nevinovat. Mal se uită cum Lenny Rolff își reia munca de la pagina 399 din Pe urmele dublonilor pierduți. Țăcănitul mașinii de scris răsună în aer. Mal examină modesta casă de piatră a scriitorului și se gândi că măcar ăsta pusese deoparte mai mulți bani și fusese destul de deștept ca să nu se însoare cu o japoneză. Țac-țac-țac: pagina 399 deveni pagina 400, iar apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
place de tine. Cacealmaua se încheie. Danny continuă să-l privească pe Niles, dar i se adresă sergentului Shortell de la LASD. — Jack, pe tabla de anunțuri există un afiș care se cacă pe departamentul nostru. Rupe-l. Vocea lui Shortell răsună admirativ: — Cu mare plăcere, șefu’! *** Ted Krugman. Ted Krugman. Theodore Michael Krugman. Teddy Krugman, mașinist de platou bolșevic, roșu, subversiv. Prieten cu Jukey Rosensweig de la organizația Tinerii Actori Împotriva Fascismului și cu Bill Willhite, șef de celulă al Partidului Comunist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de la Mal Considine. Folosind haina de piele a lui Krugman pe post de pătură, adormi imediat. I se alăturară niște femei ciudate și EL. 1939. Banchetul de absolvire de la liceul din San Berdoo. Muzica lui Glenn Miller și Tommy Dorsey răsună prin sistemul de amplificare al școlii. Susan Leffert îl scoate din sala de sport, ademenindu-l cu un borcan de șnaps, și îl duce în vestiarul băieților. Acolo fata încearcă să-i desfacă nasturii de la cămașă, lingându-l pe piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]