9,883 matches
-
fi cuprinsă în structuri integrate din învățământul obișnuit sau clase obișnuite integrate în alte instituții decât cele de învățământ (spitale/clinici de pediatrie, centre de plasament familial, centre de zi etc.); f) susținerea inovațiile legislative și administrativ‑instituționale prin schimbarea radicală a practicii de orientare școlară și profesională a persoanelor purtătoare de deficiențe; g) persoanele de orice vârstă, care nu se adaptează la programe standard de formare profesională (chiar atunci când sunt proiectate pentru învățământului special), trebuie să primească un suport educativ
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
pentru ele se pierde. De regulă în domeniul apărării, informațiile clasificate se declasifică după un anumit număr de ani. Uzura morală. Ca și mijloacele fixe, atunci când informațiile sunt înlocuite cu altele noi sau când în organizație s-au produs schimbări radicale, vechea clasificare devine perimată și va fi înlocuită cu alta. Asocierea cu persoanele influențează în procesul de clasificare în funcție de importanța indivizilor care reglementează regimul datelor personale. 2.10.2. Procedurile de clasificare a informațiilortc "2.10.2. Procedurile de clasificare
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
Prin dezactivarea acestei funcții este, uneori, posibil ca anumite aplicații să nu fie executate corect. Dacă, totuși, este afectată funcționarea programelor, se poate reinstala din nou WSH, cu ajutorul programului utilitar Add/Remove Programs. Dezactivarea WSH este mai degrabă o măsură radicală și nu se știe cu adevărat cum va afecta acest lucru funcționarea sistemului sau diverse alte aplicații. Din fericire, există măsuri mai puțin extreme care pot fi luate pentru stoparea scripturilor (de exemplu, Symantec oferă gratis un utilitar pentru activarea
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
metaforizare a limbajului. Gestul liric este aici mai mult învăluitor decât dezvăluitor și solicită un anume efort de decriptare. P. a lăsat însă destul de repede în urmă această fază, iar a doua carte, Apropierea (1990; Premiul revistei „Poesis”), aduce o radicală modificare de viziune și stil. Poetul ermetic și estetizant dinainte iese din labirintul imaginarului pur pentru a pătrunde în acela al realității. Acum poemele refuză aproape programatic să fie altceva decât stenograme ale clipei sau ale zilei, scurte dări de
POP-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288882_a_290211]
-
să fie altceva decât stenograme ale clipei sau ale zilei, scurte dări de seamă biografice, glose pe marginea vieții din jur și a propriilor trăiri. Ele se hrănesc dintr-un acut sentiment al derizoriului existențial, dar și dintr-o atitudine radicală în fața răului social și politic. Astfel, textele din ciclul Libertățile dictatoriale, scrise în perioada ceaușismului agresiv, exprimă laconic și percutant oprimarea ființei în universul totalitar, ale cărui mecanisme s-au infiltrat malefic în conștiințe. Aici tonul devine parodic, demistificator, poetul
POP-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288882_a_290211]
-
își manifestă legitimitatea și relevanța. Unul dintre primii comentatori (Voicu Bugariu) a găsit o formulare ce pare adecvată pentru acest gen de interpretare: „critica respectuoasă”. Într-adevăr, comentatorul nu încearcă răsturnări ale ierarhiilor valorice curente, nu promovează inițiative de revizuire radicală, nici nu respinge operele comentate, de vreme ce sunt alese cele care îi câștigă adeziunea și admirația ori din rândul valorilor consacrate, clasicizate. P. expune într-un stil median, echidistant față de calofilie și prețiozitate și, pe de altă parte, față de ariditatea tehnicistă
POPA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288903_a_290232]
-
coagulate, etalate, combinate, relatate, dezvoltate este tras în principal din două direcții. Prima este aceea a ficțiunii autobiograficului și cuprinde inventarul de obsesii, moartea, în primul rând: „Moartea n-a fost pentru Cristian Popescu o abstracție, o amânare, o exterioritate radicală; dimpotrivă, o proximitate concretă, o componentă a vieții, o iminență continuă” (Mircea Martin). O parte a literaturii autorului vine din spațiul memoriei, ce ia nu o dată forme fantastice: fantasticul e dat de perspectiva temporală ce acoperă și resemantizează golurile distanței
POPESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288926_a_290255]
-
cu freamăt de veci, / Vreme nedezlegată”. Scutul Minervei, culegere de optsprezece sonete, atât de legate între ele încât scrierea poate fi socotită un singur poem, poate fi văzută și ca o mică estetică normativă pentru uz propriu, un program clasicizant radical. Disprețuind „gloria lumească”, „secile vrăjiri a vremii-nșelătoare”, poetul se retrage „la umbra unui dafin”, sub scutul Minervei, „zeița clară ca flacăra”, „Senina”, „Eterna”, „mireasă și soră”, care îi dă puterea să-și „toarne chinul în marmoră cerească”. „Vechile otrăvuri
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
de filosofie, rămas în manuscris, și numeroasele cuvântări festive, adunate, în parte, în Cuvinte panighirice și moralnice (1826), pun în evidență un spirit iluminist. Printre cărturarii munteni din generația premergătoare revoluției de la 1848, P. a fost unul dintre cei mai radicali adversari ai instituțiilor feudale din Țările Române. Influențat de Bacon și Descartes, el este adept al „dreptului natural”, al reformelor sociale, al răspândirii culturii prin școli și tipărituri în limba națională. Cere în repetate rânduri o „lege a dreptății”, conformă
POTECA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288988_a_290317]
-
luptă” în stilul obișnuit al activismului de partid. Proletarskaia Kultura fusese, în primul deceniu și jumătate al Rusiei Sovietice (1917-1932), o organizație de descendență avangardistă (cu tangențe programatice și stilistice futuriste), care își propunea demolarea ideologiei burgheze, printr-o propagandă radicală de stânga, însă refractară disciplinei de partid, ceea ce aduce reprobarea drastică, de către V.I. Lenin însuși, la Congresul Proletkultului din ianuarie 1920, urmată de ieșirea treptată a mișcării din prim-plan. Adept al empiriomonismului, inspirat de Ernst Mach și Richard Avenarius
PROLETCULTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
Punctul de vedere al lui Nietzsche nu mai este static, cum era la Kant, sau panlogic, cum era la Hegel, ci evolutiv biologic.” Kant are cultul rațiunii, pe când Nietzsche pe acela al instinctului. El reprezintă personalismul în chipul cel mai radical, conchide autorul, citând lucrarea Also sprach Zarathustra, pe care o consideră „biblia personalismului nietzschean”. În anii ’30-’40 ai secolului trecut, R.-M. va fi tot mai mult preocupat de sintezele sale: Românismul. Catehismul unei noi spiritualități (1936), Psihologia poporului
RADULESCU-MOTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289110_a_290439]
-
când revista este desființată. Perioada tulbure a celui de-al doilea război mondial îi induce, după o înseninare de scurtă durată - este, din februarie până în decembrie 1939, director al Teatrului Național din București -, o stare de agitație perpetuă, cu schimbări radicale și bruște de atitudine, surprinse - nu fără parti-pris-uri - de notele Jurnalului lui Mihail Sebastian: „Nimeni nu e mai dezorientat decât el, mai descompus de frică, mai isteric în clipele nedecise, mai catastrofic în prevederi - și pe urmă, cu vechiul lui
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
unei asemenea clarviziuni se relevă într-un anume conservatorism al gustului, ca și într-o survolare cam grăbită a „discursului” operei. Micromonografiile Constantin Noica (2000) și Titu Maiorescu (2003) realizează o evadare din actualitatea imediată. Fără a produce o mutație radicală în receptarea celor doi scriitori, lecturile cuprind puncte de vedere originale și nu de puține ori polemice. SCRIERI: Semnele realului, București, 1981; Textul și realitatea, București, 1984; Obsesia credibilității, București, 1996; Constantin Noica, Brașov, 2000; Titu Maiorescu, Brașov, 2003. Antologii
MORARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288251_a_289580]
-
Ciupagea, Th. M. Stoenescu), atacați individual sau în grup (cenaclul de la „Românul literar”). Nu au fost cruțați nici marii scriitori, ironizați pentru motivele cele mai neașteptate (naivitatea politică a lui I.L. Caragiale, care l-a făcut să adere la Partidul Radical, exagerările spiritiste ale lui B.P. Hasdeu, tendința spre oportunism politic la B. Delavrancea, rigiditatea autoimpusă a lui Titu Maiorescu ș.a.). Apariția revistei a însemnat, în primul rând, afirmarea unui protest de esență morală și politică îndreptat împotriva unor realități ale
MOS TEACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288258_a_289587]
-
pacienți prezintă icter discret, însă evoluează cu ascită masivă, refractară la tratament. Prognosticul SHR este dependent de gravitatea bolii hepatice (de obicei, sever), instalarea sa semnalizând, de regulă, un prognostic vital extrem de rezervat. Tratament. Transplantul hepatic reprezintă singura soluție terapeutică radicală pentru rezolvarea atât a insuficienței hepatice, cât și a IRA (sindromului hepato-renal). Cateterizarea venoasă centrală este obligatorie, facilitînd managementul bilanțului hidric la acești pacienți. Administrarea de diuretice va fi oprită. Tratamentul intensiv (vezi mai jos) este indicat doar la pacienții
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
asupra rinichilor. Studii preliminare indică un efect benefic al dializei hepatice asupra supraviețuirii la pacienții cu SHR tip I, aceste date necesitând însă confirmare; • Transplantul hepatic (TH) reprezintă cel mai bun tratament actual al SHR la pacienți selecționați, realizând cura radicală atât a disfuncției hepatice, cât și a celei renale. Anomaliile renale (hemodinamice și de excreție a sodiului) se normalizează la o lună după TH. Totuși, spre deosebire de alți pacienți cu TH, cei cu SHR anterior prezintă complicații mai frecvente și o
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
țesutul interstițial, fiind la originea unei reacții inflamatorii, cu fibroză și atrofie tubulară; Retenția de fier: creșterea permeabilității glomerulilor favorizează filtrarea complexului Fe - transferină, care va disocia în lumenul tubular și va elibera Fe toxic pentru tubi (prin formarea de radicali hidroxili); Acidoza metabolică și producția crescută de amoniu: acumularea de amoniu activează complementul, accentuând leziunile tubulo-interstițiale. Rolul HTA HTA este prezentă la peste 90 % din pacienții cu BCR și contribuie la progresia acesteia către BCR terminală, precum și la evenimente cardiovasculare
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
artă, semnând cu pseudonimul Paul Scorțeanu (numele bunicului matern). În 1939 este numit șef al Biroului Presei, la Cluj. Redactează „Gazeta satului” (cu Ion Vințe) și face parte din grupul care animă revista clujeană „Țara nouă” (1939-1940), de orientare democratică radicală. Reîntors la București, la „Timpul” (1940-1943), reia conducerea paginii culturale și trece în aceeași calitate la „Ecoul” (1943-1944), cotidian condus de Mircea Grigorescu. După război lucrează la „Scânteia” și la „România liberă” (1944- 1946), e redactor-șef la „Revista literară
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
la această paradigmă este recursul la metafora revelatoare, transferată în acest scop din regimul pur retoric într-un plan fundamental, ontologic și gnoseologic. Poetica vizionară eminesciană - demonstrează P. - iradiază dincolo de limitele veacului său, prelungindu-și influența până la Ion Barbu. Schimbarea radicală în sfera relațiilor eu poetic - lume o va aduce în lirica românească abia „infrarealismul” barbian. După război, revoluția barbiană va fi desăvârșită de Nichita Stănescu - poet căruia, în finalul cărții, i se rezervă o micromonografie sui-generis. Dintr-un anumit punct
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
trecerea de la modernism la postmodernism, ca paradigme culturale, definite de P. drept de-structurare și, respectiv, restructurare a categoriei individualului. Situată în funcție de aceste două modele, poetica lui Ion Barbu dobândește o poziție privilegiată: pe de o parte, reprezintă cea mai radicală asumare a transindividualului modernist din literatura română, iar pe de altă parte, tratează transindividualul nu ca expresie a crizei, ci drept element constructiv, început al unui nou ciclu. Depășirea modernismului se face printr-o infuzie de arhaicitate, adică prin reîntoarcerea
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
schimbă, are o materialitate aproape picturală, alteori e o melopee a luminii, un spațiu parcă suspendat, de un realism fantastic, unde un ochi migălos desenează „ritmuri pe un pretext indiferent”. În întregul ei, opera lui P. reprezintă poate cea mai radicală asumare de sine a literaturii înfăptuită vreodată de un scriitor român. Ceea ce unei priviri grăbite poate să îi pară steril, devitalizat, presupune de fapt o mare capacitate de spiritualizare a formei, încât nu miră faptul că, adresându-se cititorului, autorul
PETRESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
am început în revistele «Orion», «Pana literară», «Crai nou», «Plai» și «Flanc» o campanie vehementă împotriva adercilor de orice fel”. Rubricile principale sunt „Pajiști și constelații”, „Atitudini și verdicte”, „Curier ultim”. Predispoziția polemică alunecă nu de puține ori spre poziții radicale, de dreapta. Atitudinea de stânga este considerată de Aurel Putneanu drept una „așa-zisă socialistă, fără Dumnezeu, cu un substrat care se bazează pe minciună, pe umanitarismul sec” (Literatură moartă). Intoleranța e îndreptată împotriva „tuturor străinilor suspecți cari vor să
ORION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288578_a_289907]
-
și, strălucită oratoare, reprezintă decenii de-a rândul, la solemnități, regimul, cineva numind-o malițios „muză oficială a celei de-a treia Republici”. Sfidându-și mediul social, se recunoaște atee și voltairiana, îl agreează pe plebeianul Émile Zola, agită adeziuni radicale de stânga - în 1894 combate și ea de partea dreyfusarzilor, atrăgându-și ocara „Gavroche de Byzance” -, în 1914 compune poemul Moartea lui Jaurès, în memoria „apostolului” socialist asasinat, Léon Blum îi e prieten și, cu toate ca închină eroismului de la Verdun poeme
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
în versuri Mihai Viteazul (1848), o dramatizare a cărții despre Ruth din Biblie, dramele Urban Grandier, Ioanițiu, craiul românilor, Decebal ș.a. Din visurile de dramaturg ale lui O. nu s-a născut nici o piesă terminată, iar localizările de mai târziu - Radicalele (1881), după E. Labiche, Nea Frățilă (1882, în colaborare cu G. I. Ionnescu-Gion și semnată Aliod), după Erckmann-Chatrian - sunt divertismente fără relevanță. Întâile lui reușite rămân „scenele istorice” Mihnea-Vodă cel Rău și Doamna Chiajna. Compunându-le, avea în vedere maniera
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
El are deci mereu o anumită structură. Analiza trebuie însă să ia în considerare că aceasta este de multe ori doar una dintre structurile alternative posibile. În acest punct, apare cu claritate distincția dintre sociologiile conservatoare și sociologiile revoluționare (critice, radicale). Sociologiile conservatoare tind să postuleze că structura existentă a sistemului analizat este singura posibilă. Ele nu fac distincția dintre sistemul abstract și sistemul structurat. Sociologiile revoluționare se orientează, dimpotrivă, spre critica structurilor existente și explorarea structurilor alternative. Sociologia marxistă ilustrează
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]