18,605 matches
-
din florile de mai. Un clopote sună, străbunii ne dau binețe Sunt ram milenar de stejar, un cântec de nai. Din amintirea unui sfârșit și nou început, Un chip de dac nobil, încrestat cu blândețe Port semn de săgeată pe ramul crescut Mi-e muntele flamură, blazon de noblețe În catedrala cu sfinți în lumina genunii Mi-e cerul un reazăm și țărâna un dar Prin vene urlă lupii și mă strigă străbunii Sunt un vlăstar dintr-un copac milenar. Referință
GLOSSĂ de TAMARA GORINCIOI în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370549_a_371878]
-
noi doi întrupați în fructul unui destin Mai dă-mi mie din darul ce ți-a fost dat Să fiu eu cel rămas în păcat Tu să porți doară vina de a fi ce visam Fructul iubirii găsit pe un ram Ce n-aș da să văd iar cum te răsfeți Mângâiată de patimi Rătăcită în nămeți De petale aprinse de trupul tău De dorinți decăzute din gândul meu Mai lasă-mi, te rog, Zâmbetul tău legământ Că n-ai să
TRECUTUL ZILEI DE AZI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369302_a_370631]
-
lansat de dumneavoastră e pe o mică înălțime la un kilometru și bate tot ce mișcă! Locotenentul ieși afară din mașina blindată. Același peisaj de smârcuri pline cu apă și gheață și câte un tufiș ici și colo, mai mult ramuri uscate și dese era cam tot ce putea fi descris despre mediul înconjurător. După un drum de cîteva minute locotenentul se afla la marginea unui pâlc de arbori în mijlocul cărora se afla un mic lac. Soarele nu se se vedea
FORTĂREAȚA – PARTEA A III- A de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369261_a_370590]
-
fericite cu metafizicul,pentru a regăsi vestigiile edenului,ca reminiscență a unei divinități ce a rupt vălul și a tangențiat cu lumina oamenilor.Fiind masca poetică a unei ieșiri în afara timpului,a unei intrări în mirajul edenic:negrele semen de ramuri pe alb/ca un alfabet esențial.(Quasi una fantasio).În Elegia de Pico Farnease limbajul este alauatul care dospește preistoria unei hermeneutici, frământat de un eu poetic stăpânit de presentimentul unui sens spre edenul lucrurilor.In seria fantomelor salvatoare din
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369271_a_370600]
-
-l mângâie razele pe tâmplă, Când toți copacii vechi or să-l sfâșie. Și a-nțeles că trebuie să lupte, Să poată-apoi să-ntrezărească cerul, Ca, din spendoarea lui, să se înfrupte Și să-i dezlege, în sfârșit, misterul. Cu ramurile verzi, întortocheate, Corola și-a purtat-o-n drum spre soare, A depășit obstacolele toate, Iar rănile nu l-au durut prea tare. S-a urâțit, e drept, dar cui îi pasă, Când tot ce-a vrut s-a împlinit
COPACUL de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369327_a_370656]
-
fruntea i-a atins, cea mai frumoasă Din razele ce-au existat vreodată. A învățat vlăstarul că în viață Răzbește cel ce soarele-și dorește Și nu contează cum arăți la față, Ci cât de tare inima-ți iubește. Iar ramurile, chiar de-s găunoase, Și măduva din ele nu e plină, Când rădăcinile sunt sănătoase, Coroana se îndreaptă spre lumină. Referință Bibliografică: COPACUL / Silvia Rîșnoveanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1893, Anul VI, 07 martie 2016. Drepturi de Autor
COPACUL de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369327_a_370656]
-
și mi-a străpuns retina Scurgându-mi-se-n ochiul cât o șchioapă Al ochiului edenizând lumina, Arareori, mental, trăgând cortina. Din purpură și voal țesute-n noapte, Mijind abia, ca razele de lună, Un abur pal, o spumă ca de lapte Pe ramuri de copaci se împreună Ca sunetele lirei pe o strună. Din margini de crepuscul alb de ceață, Din alb cuaternar de albă filă, Lumina dă ca prin minune viață Atâtor raiuri noi de clorofilă Din iaduri vechi de lut și
SOSISE PRIMĂVARA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369344_a_370673]
-
A doua zi era Sf. Gheorghe și conform tradiției trebuia să aducem crengi de fag să le pună părinții dimineața în poartă, la casă și leauri. Ba erau de trebuință și la cimitir, când se duceau la tămâiat se puneau ramuri de fag la morminte. Ori cu aducerea fagului acasă eram responsabili noi, copiii. Între noi, copiii, se crease așa o întrecere, cine aduce cele mai frumoase ramuri de fag și cele mai multe. Aduceam de împărțea mama și pe la vecinii din mahala
DE SFÂNTUL GHEORGHE de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369372_a_370701]
-
erau de trebuință și la cimitir, când se duceau la tămâiat se puneau ramuri de fag la morminte. Ori cu aducerea fagului acasă eram responsabili noi, copiii. Între noi, copiii, se crease așa o întrecere, cine aduce cele mai frumoase ramuri de fag și cele mai multe. Aduceam de împărțea mama și pe la vecinii din mahala. -”Merg, dar să plecăm mai devreme să avem timp să tăiem ramuri frumoase. Te aștept la mine. Trecem Dobricea și o luăm pe Belei la deal.” -”Bine
DE SFÂNTUL GHEORGHE de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369372_a_370701]
-
noi, copiii. Între noi, copiii, se crease așa o întrecere, cine aduce cele mai frumoase ramuri de fag și cele mai multe. Aduceam de împărțea mama și pe la vecinii din mahala. -”Merg, dar să plecăm mai devreme să avem timp să tăiem ramuri frumoase. Te aștept la mine. Trecem Dobricea și o luăm pe Belei la deal.” -”Bine, așa rămâne, vin la tine”. Pădurea de fag era la ceva distanță de sat iar aducerea lui presupunea un oarecare efort. Noi luam cam întotdeauna
DE SFÂNTUL GHEORGHE de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369372_a_370701]
-
fost prin ani un elixir Pân’ am ajuns s-am părul nins Înnobilatul trandafir În roua ca de diamant Rămâne-va doar suvenir Dintr-un periplu aberant. În prag de toamnă Agățate de vânt mai cântă-n surdină Strunele din ramuri. Prin frunze se-ndrugă Chemări adresate anilor lumină S-adune dorințe la ceasul de rugă Razele sărace punctează haotic Drumurile-ascunse spre soare-apune. Trunchiuri răzlețite, coloane-n stil gotic, Străjuiesc cărarea spre abstracțiune Tăceri mormântale cheamă la repaos, Freamătul pădurii e
EXECUTIA-SPICUIRI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369478_a_370807]
-
eternitate Măiastra coboară din ceruri în voltă Liniștea veghează visele ciudate. Zi de toamnă Pășesc pe covorul de frunze tăcute În cărămiziul zilelor de toamnă Oare din noianul viselor pierdute Câte dintre ele destinu-și condamnă? Neguri fără noimă coboară prin ramuri Din nouri ca plumbul, semne de furtună, Picături de ploaie scăpate din hamuri Prevestesc potopul trimis de-o nebună Se agită frunze de vânt spulberate Muzica stihiei a cuprins pădurea Trunchiuri dezbrăcate din eternitate Fluieră în codru delirând aiurea Scurtele
EXECUTIA-SPICUIRI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369478_a_370807]
-
de tip cultural. Deși, dacă luăm în considerare vechimea de 2,2 milioane de ani a fragmentelor de schelet de Homo Habilis descoperite la Bugiulești, dar și unele reprezentări antropomorfice mai vechi de 500.000 de ani ( Venus din Berechat Ram, Israel sau Venus din Tan-Tan, Maroc!) istoria ar mai putea ascunde unele surprize, nu tocmai mici, referitoare la nivelul de dezvoltare al societății omenești la nivelul continentului. Așa cum am spus însă toate aceste sunt doar ipoteze. Oricând discutabile sau interpretabile
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369413_a_370742]
-
Ilie Fîrtat Publicat în: Ediția nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Târgul de la Grădiștea de Vâlcea La începutul secolului al XVIII-lea majoritatea locuitorilor Olteniei își câștigau existența din cultura pământului și din creșterea animalelor, cele două ramuri fundamentale ale economiei medievale a țărilor române. În cadrul dezvoltării schimburilor comerciale din Țara Românească un rol important l-au jucat târgurile și bâlciurile înființate în orașe și sate. Târgurile și bâlciurile au cunoscut o creștere numerică începând din secolul al
TÂRGUL DE LA GRĂDIŞTEA DE VÂLCEA de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369491_a_370820]
-
zâmbește stejarului stingher./ L-a biciuit tăcerea, sub peticul de cer!/ Șuvoiul atâtor ierni l-a măcinat pe-ascuns. Stejarul de pe deal ) ” Se-aude plânsul vântului la geamuri:/ Se-ntoarce prima frunză din război./ Și-a tot încurajat surorile pe ramuri,/ Pân, se trezi c-așterne covor peste noroi./.../” (Se-aude plânsul vântului la geamuri) sau ” E miezul nopții. Singurătate!/ Vuiește, pierdut în zare, dorul./ A adormit uitat, pe deal, la mănăstire./ Nu-i nimeni să-i alunge cu dragoste fuiorul
DRUMEȚ LA PORȚI DE TOAMNĂ, DANIELA POPESCU STROE de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369487_a_370816]
-
uman. Deci: „E toamnă târzie de-acum, / Cad frunzele moarte în drum, / E toamnă și-i trist în cătun, / E noapte și gânduri s-adun. Petale de flori nu mai sînt, / Doar păsări aleargă prin vint, / O frunză pe-un ram a rămas / Să meargă cu mine în pas”. (Nostalgii de toamnă). Însă, Mariana Popa este poeta care ne descrie în versuri, cu o pasiune și admirație aparte, despre locurile prin care a călătorit pe parcirsul vieții. Este foarte plăcut să
ANTOLOGIE MULTILINGVĂ, VOL. 4, COORDONATOR RODICA ELENA LUPU de GALINA MARTEA în ediţia nr. 2338 din 26 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370595_a_371924]
-
curând măturat de gri fuioare. O nouă zi se-agață de gene, înflorește din nesomn alene, și azi ca și ieri clipele se țes cu același în suflet înțeles. Suntem iubite, stropi de lumină, căzuți din a cerului grădină, cu ramul aplecat spre seară vom înflori-n altă primăvară. Referință Bibliografică: Somnul curge vis s-adape / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2015, Anul VI, 07 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Agafia Drăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
SOMNUL CURGE VIS S-ADAPE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370641_a_371970]
-
abordare inerente unei gândiri libere fără nici vreun fel de echivoc. Creionarea imaginii după care umplerea cu desăvârșire coloristică țin de taina și desigur măiestria poetului. Descriptiv: „Copaci strâmbi, crescuți/ pe taluzul gândurilor,/ apăsați/ de promoroaca suferințelor./ Copaci negri cu ramuri uscate/ de tumultul așteptărilor./ Copaci goi cu crengile plecate/ în calea destinului./ Copaci negri încărcați/ cu zăpada albă a lacrimilor/ fulguite din imensul/ orbitelor glaciale.” (Decor cu copaci). Străduința este de intrare, de menținere într-un spațiu centrifugat de adânci
DANIEL MARIAN DESPRE GHEORGHE MIZGAN de BAKI YMERI în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370663_a_371992]
-
de „năzdrăvăniciosu-i haz-de-necaz“ și după «instrucțiuni pentru ratare prin vers» (p. 24), se revelează în poemele lui Nicolae Sârbu neasemuitele dimensiuni ale textului auto-pro-jetat în sfera categorial-estetică a tragicului: «Tot navetând între urzici și dalii / Ni se destramă plânsul de pe ram, / Când ne primesc în vid hamalii / Cu hăuliri nedescifrate-n ham. // Și zilnic faci în lacrimă reci falii, / Înfiorat e-abisul de sub piele. / În sus, pe valuri, spartele vitralii / Cu jind chemând și ciungii către stele. Lângă fântâna seacă, prea
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
și massmediatizată a mascatelor imperii contemporane de își îmbină roțile dințate în spațiul-matcă al Daciei / Thraciei Pelasgilor > Valahilor («Scriu iar sau mi se pare / și mult mi se floare / cu program în geam, / ca prostituția și constituția, / amândouă huța-huța pe ram. Dar ce te mai legeni, / ce te legeni tu ramule / și cu nevoile tu neamule, / în gândul unui geam / ce-și gâtuie soluția? Și mă trezii neamule-n ham / înzăuat în avorturi de gală. / Legănări de neam în ham.» - p.
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
dințate în spațiul-matcă al Daciei / Thraciei Pelasgilor > Valahilor («Scriu iar sau mi se pare / și mult mi se floare / cu program în geam, / ca prostituția și constituția, / amândouă huța-huța pe ram. Dar ce te mai legeni, / ce te legeni tu ramule / și cu nevoile tu neamule, / în gândul unui geam / ce-și gâtuie soluția? Și mă trezii neamule-n ham / înzăuat în avorturi de gală. / Legănări de neam în ham.» - p. 32), imperii-hiene metamorfozând popoare-păduri în chibrituri («Într-un alean rapace
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
printr-o punte sau pe un pod, simbolul trecerii, unde totul se identifică mereu cu locul natal, care devine o axă a lumii poetului, el fiind constructorul și podul însuși ”ca mediator între cer și pământ”: ”primăvara a izbucnit prin ramul de vișin,/ Isus trece puntea spre moară,/ în lampă pâlpâie gândurile mele/ de sub sprânceana nopții scrutează luna” (”Cântec” pag. 6). Numai el, poetul, poate uni lumi, găsind acea cale spre satul părăsit: ”sub alungirea mâinii tale/ mă scurg, Luncavăț însorit
CRONICĂ LA VOLUMUL ”ÎNTRE IUBIRE ȘI URĂ” DE SORIN ȘIRINEASA de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370671_a_372000]
-
cuprins iubito și pe tine,/ înlănțuindu-ne , tu ca un trunchi,/ eu ca o coajă care vine./ Viața mea fu un vârtej, iubito,/ care-a trecut frumos și ne-a lăsat, tu, ca un cer însărcinat cu muguri,/ boltit pe ramul meu însingurat.” Trecând de la zorile primăverii la fascinația amiezilor de vară, de la trecerea clipei efemere la durata ei istorică, născut sub imperiul nevoii și al gustului de acțiune, Sorin Șirineasa exprimă în poemele sale bucuria de a trăi, ambiția de
CRONICĂ LA VOLUMUL ”ÎNTRE IUBIRE ȘI URĂ” DE SORIN ȘIRINEASA de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370671_a_372000]
-
Timișoara, Editura Augusta [973-695-198-7], 2005 (pagini B-5 : 496). PTPag-I = Ion Pachia-Tatomirescu, Pagini de istorie literară valahă de mâine, vol I, Timișoara, Waldpress (ISBN 978-606-614-091-1 / ISBN 978-606-614-114-7), 2014. PTSalrc = Ion Pachia Tatomirescu, Secțiuni de aur ale literaturii române contemporane, I, în «Ramuri» (Craiova - redactor-șef: Marin Sorescu), nr. 7 (241), 15 iulie 1984, paginile 10 și 11. Referință Bibliografică: POETUL MIRON ȚIC ȘI PROZATORUL NICOLAE ȚIC / Ion Pachia Tatomirescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2353, Anul VII, 10 iunie 2017. Drepturi
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
care ne atrag atenția că Rugăciunea este cea mai firească mișcare a sufletului smerit. ”am uitat Doamne, să mă rog am nevoie de alți sfinți poate de niciunul am nevoie doar de Tine, Doamne!” (Am uitat - Maria Oprea) * Stând pe ramuri de vers, într-o liniște pe care orice scriitor și-o dorește, acolo, la întâlnirea cu natura, poezia din ”Vise târzii” reprezintă o întoarcere spre primordial, spre acea suavă nuanță a simplității pe care adesea o căutăm și nu o
” VISE TÂRZII” VOL 2- VERSURI de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370732_a_372061]