3,662 matches
-
prin a ne repovesti, cu-aplomb și candoare, propriile noastre bazaconii. Așa se perpetua specia. Și tot așa ne pricopsiserăm cu câteva zeci de pensionari conștiincioși, fascinați de cursurile deschise: genul de bunici educați și sfătoși, oricând pregătiți să-ți recite din Coșbuc. Oamenii se întorceau în facultate și după 20-30 de ani de la absolvire, convinși că fac ce trebuie. Pe unii îi mai găseai prin bibliotecă, uitaseră să copieze ceva. Biblioteca arăta ca o catacombă. Hruba te îmbia mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sară plămânii.“ De data asta nu mai rânjea, părea chiar serios. „Fii atent aici, scriitorașu’ lu’ pește, că iar dau cu tine de lampă: bagă-ți mințile-n cap și nu mai călca pe-aici! Altfel te pun să-mi reciți versuri patriotice la secția unu! S-a-nțeles, jigodie?“ Am dat din cap, că da. Iarăși greșisem. Rapotan mi-a ars un șut, calculat, între coaste. Durea al naibii de rău. „N-am auzit?“ „Da!“, am zis, ceva mai sincer. Nu așteptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
altădată, când intrai cu roșii, ouă și fluiere; până și Caragiale o pățise, cu D-ale carnavalului (sau era O scrisoare pierdută?). Piesele mă călcau pe nervi, actorii erau triști și resemnați, pe mulți îi știam de pe vremea lui Ceaușescu, recitau poezii patriotice la televizor, cu mapa roșie în mâini. Stăteau smirnă, împachetați în costumele lor de tablă, cu reverele cât cartea de telefon. Acum abia se mai țineau pe picioare, făceau figurație sau uitau replicile, nici vocea nu bătea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
prea mic, imatur, larvar. În coconul minții mele nu se răsucea nici un gând murdar, cu-atât mai puțin vreo dorință de-a trece la fapte. Îmi lipseau lubricitatea copiilor care se joacă în lift de-a operația de apendicită sau recită poezii vesele și irealizabile: „Noi suntem mari, noi suntem mici/ Hai să ne tragem de puțulici!“ În plus, mecanica gesturilor îndrăznețe, pe care camarazii mei de joacă le imitau pe fugă în dosul scării sau prin tufișuri, mi se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
avionul fără mâini, fără picioare (toate retezate în luptă), dar cu butonul mitralierei apăsat sistematic cu dinții. Nu te jucai cu Alexei Meresiev. Rusul era unul dintre acei eroi rari și emoționanți, care ies în zbor din cabina avionului și recită discursuri dușmanului cu hainele în flăcări și schijele sărindu-i din inimă. Bunicu’ Vitalian trebuie să-i fi cunoscut în război pe toți: și pe Pavel Moruzov (veteranul colectivizării, care fusese medaliat pentru că își denunțase părinții țărani), și pe Zoia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Maria din Butoieni (care îi predă steagul turcesc lui Mihai Viteazul, înainte să cadă, doborâtă de-un teanc de suliți). Nu fusesem înzestrat cu vreun blindaj corporal, și nici cu limbajul răspicat și invulnerabil al eroului de manual, care își recită sloganurile patriotice în timp ce dușmanul îi pulverizează câteva sute de gloanțe în ficat. Eram un ins ponderat, conștient. Aveam grijă de mine mai ceva ca maică-mea de porțelanurile ei. Scăpasem. Ateneul scăpase și el, se trăsese alături, cu tunul, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Brașov, oriunde. Cui îi păsa? Nu rămăsesem decât noi, seara bleumarin și povestea. „Din cele 550 000 de exemplare ale numărului 172, pe mine mă interesează doar unul.“ S-a făcut o liniște desăvârșită, de sanatoriu. Lipsea doar Cezar, să recite Plumb în cinci limbi și-n japoneză, ca în liceu. Se cățăra cu picioarele pe bancă, cu ochii ficși, matricola smulsă și punea accentul teribil, pe ultima consoană: Plumbî. La Olimpiadă, fusese dat afară, pentru că scrisese lucrarea în rusă, în loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Zara, Mango, H&M, Pierre Cardin, Wolford, Palmers, Vacheron Constantin, Benneton, Epic, Starbucks, Orsay, Triumph, iar H&M (ultimii mi se păreau de departe cei mai tari: scoteau baloți de haine, pe care îi vindeau pe nimica toată). Le puteam recita corect, de la stânga la dreapta sau invers, în funcție de cerințe. Vitrinele te îmbiau cu manechine lăptoase, fără ochi, dar lipite de dresuri negre, întinse la maxim pe portjartiere. Îți plesnea privirea pe pulpele cerate. Mai străluceau și unele rozacee, medicinale, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
între colecționari. Și, dacă chiar te interesează, toți eroii de benzi desenate au patru degete la picioare.“ „Serios? Chiar și Corto Maltese?“ L-am cercetat discret pe Mihnea. Stătea cu nasul în ecran, fără să știi dacă vorbește serios. Parcă recita din programul lui aleatoriu. „Ai driblat întrebările.“, i-am întors-o. „Tot n-am aflat ce legătură are povestea lui Paul cu noi.“ „Are cu tine. În toată țesătura asta de-ntâmplări, un singur lucru se repetă: Securitatea. Indiferent cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se miniaturizează și se transformă într-un bun comercial! Apar componentele digitale și cibernetice și, colac peste pupăză, computerul devine un produs de serie, ca sticla de Coca-Cola! Cum explici saltul ăsta? Altruism? Generozitate? Prostie? Accident neintenționat?“ „Mersul progresului.“, am recitat. „Nimeni nu-l poate opri.“ „Nu există nici altruism, nici accidente, la scara de putere de care vorbim. Progres, cu-atât mai puțin. Progresul se construiește și se împarte cu un scop; nu răsare așa, din senin, ca o fază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lui mirare, casa era frumoasă pe dinafară, curată, ținută în mare ordine, cu o grădiniță în care creșteau flori. Ferestrele dinspre stradă erau deschise și prin ele se auzea o vorbire tăioasă și neîntreruptă, aproape țipată, ca și cum cineva ar fi recitat sau chiar ar fi rostit o cuvântare. Prințul intră în curte, urcă scara mică și întrebă de domnul Lebedev. — Iată-l, îi răspunse bucătăreasa cu mânecile suflecate până la coate, care îi deschisese ușa, arătând cu degetul spre „salon“. În acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
amintiți-vă înțeleptele cuvinte ale legiuitorului: „Să domnească clemența în tribunale!“ Și, credeți-mă: în fiecare dimineață, aici, ne redă această cuvântare exact cum a rostit-o acolo; astăzi a fost a cincea oară; chiar înaintea sosirii dumneavoastră ne-o recita, atât de mult a îndrăgit-o. Își face singur zâmbre. Și se mai pregătește să apere pe cineva. Sunteți, mi se pare, prințul Mâșkin, nu? Kolea mi-a vorbit despre dumneavoastră și mi-a spus că încă n-a întâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și prostești îi sunt faptele de vitejie! conchise generăleasa. Iar tu, scumpo, ne-ai turnat gogoși, un discurs întreg; cred că nici nu-ți șade bine să faci așa ceva. În orice caz, nu-i permis. Despre ce versuri e vorba? Recită-mi-le, precis că le știi! Vreau neapărat să știu versurile. Toată viața n-am putut suferi versurile, parcă am avut o presimțire. Pentru Dumnezeu, prințe, rabdă, cred că amândoi va trebui să răbdăm, i se adresă ea prințului Lev
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
atitudine plină de importanță puteau fi văzute acum doar imensitatea și, poate, naivitatea respectului ei față de ceea ce se apucase să transmită. Ochii îi străluceau, pe chipul ei frumos trecură de vreo două ori fiori abia vizibili de inspirație și încântare. Recită: A trecut cândva prin viață, Trist, sărman, un cavaler, Palid, încruntat la față, Curajos, tăcut, stingher. O vedenie-avusese Imposibil de-nțeles, Care-n inimă-i pusese O pecete de neșters. De atunci, priviri deșarte Spre femei n-a mai întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
existau tocmai literele respective și că așa erau tipărite în carte. Ceva greoi și neplăcut îl lezase parcă pe prinț. Lizaveta Prokofievna, firește, nu pricepu și nu remarcă nici substituirea literelor, nici aluzia. Generalul Ivan Feodorovici remarcă doar că se recitau niște versuri. Dintre ceilalți ascultători foarte mulți înțeleseră și fură surprinși și de îndrăzneala ieșirii, și de intenție, dar tăceau și încercau să se prefacă a nu fi observat nimic. Însă Evgheni Pavlovici (prințul era chiar gata să parieze) nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
carte de Pușkin. — Din vremuri imemoriale, adăugă Alexandra, zac pe undeva două volume ferfenițite. — Trimiteți imediat pe cineva la oraș ca să cumpere, pe Feodor sau pe Alexei, cu primul tren - mai bine pe Alexei. Aglaia, vino încoace! Sărută-mă, ai recitat excelent, dar - dacă ai fost sinceră când ai recitat - să știi că-mi pare rău de tine; dacă le-ai recitat în bătaie de joc pentru el, nu-ți accept sentimentele, pentru că în orice caz ar fi fost mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe undeva două volume ferfenițite. — Trimiteți imediat pe cineva la oraș ca să cumpere, pe Feodor sau pe Alexei, cu primul tren - mai bine pe Alexei. Aglaia, vino încoace! Sărută-mă, ai recitat excelent, dar - dacă ai fost sinceră când ai recitat - să știi că-mi pare rău de tine; dacă le-ai recitat în bătaie de joc pentru el, nu-ți accept sentimentele, pentru că în orice caz ar fi fost mai bine să nu reciți deloc. Pricepi? Du-te, duduie, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cumpere, pe Feodor sau pe Alexei, cu primul tren - mai bine pe Alexei. Aglaia, vino încoace! Sărută-mă, ai recitat excelent, dar - dacă ai fost sinceră când ai recitat - să știi că-mi pare rău de tine; dacă le-ai recitat în bătaie de joc pentru el, nu-ți accept sentimentele, pentru că în orice caz ar fi fost mai bine să nu reciți deloc. Pricepi? Du-te, duduie, mai stau eu de vorbă cu tine, pentru că aici am întârziat deja prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dacă ai fost sinceră când ai recitat - să știi că-mi pare rău de tine; dacă le-ai recitat în bătaie de joc pentru el, nu-ți accept sentimentele, pentru că în orice caz ar fi fost mai bine să nu reciți deloc. Pricepi? Du-te, duduie, mai stau eu de vorbă cu tine, pentru că aici am întârziat deja prea mult. Între timp prințul se salutase cu generalul Ivan Feodorovici, iar generalul i-l prezentase pe Evgheni Pavlovici Radomski. — L-am întâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mi-a ieșit bine, pentru că n-am fost în stare... Brusc, se încruntă din nou, parcă dându-și seama ce spune. Dacă atunci, i se adresă ea prințului, privindu-l cu seriozitate și chiar cu tristețe, dacă atunci ți-am recitat poezia despre „cavalerul sărman“, prin asta, deși am vrut... să te laud pentru ceva, imediat am vrut și să-ți înfierez comportarea și să-ți arăt că știu totul... — Ești foarte nedreaptă cu mine... cu nefericita despre care te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
asemenea tablou îți poți pierde credința“; tabloul va fi descris de Ippolit în partea a treia a romanului. 43. Versuri dintr-o poezie fără titlu a lui Pușkin, inclusă în Scene din timpurile cavalerilor. Peste câteva pagini, poezia va fi recitată în întregime de către Aglaia. 44. Annenkov, Pavel Vasilievici (1812-1887), critic și biograf, îngrijitorul primei ediții critice a operei lui Pușkin, apărute în șapte volume între anii 1855 și 1857. 45. Despre Gorski, v. n. 39. Danilov, alt ucigaș pomenit frecvent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nașterea unui copil se așteaptă cele trei zâne cari hotărăsc soarta celui nou născut. În acea zi se pun pe o masă curată tot felul de bucate și o sumă oarecare de bani, spre a le dispune bine, și se recitează cântarea ce laudă puterea zânelor. Darurile sunt ale moașei. Le mai menționăm și cântecele de jale (plîngerile ), ce se cântă de femei anume tocmite și sunt îndreptate cătră cel răposat, ba i se cântă în ureche. După credința românilor mortul
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
nașterea unui copil se așteaptă cele trei zâne cari hotărăsc soarta celui nou născut. În acea zi se pun pe o masă curată tot felul de bucate și o sumă oarecare de bani, spre a le dispune bine, și se recitează cântarea ce laudă puterea zânelor. Darurile sunt ale moașei. Le mai menționăm și cântecele de jale (plîngerile ), ce se cântă de femei anume tocmite și sunt îndreptate cătră cel răposat, ba i se cântă în ureche. După credința românilor mortul
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
a manifesta în mod neîndoielnic față cu toată Rusia voința sa de-a urma o politică conservatoare și pacifică. [16 septembrie 1881] ["ASEARĂ S-A DESCHIS STAGIUNEA... Aseară s-a deschis stagiunea Teatrului Național cu Marion Delorme. Actorii și-au recitat bine rolurile. Dar atâta tot. Victor Hugo desigur nu și-ar fi recunoscut pe nici unul din personajele piesii sale. Domnii Manolescu, Velescu și Nottara sunt singurii cari au încercat să se susție în rolurile d-lor, dar mai trebuia încă
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
civile (vezi CIVIL RIGHTS MOVEMENT). Apreciată atât pentru scrierile sale (cărțile sale inspirate din propria viață au continuat seria începută cu ficțiunea sa autobiografică publicată în 1969) cât și pentru implicarea sa în spațiul public, Angelou a fost invitată să recite la inaugurarea președintelui Clinton (vezi MORRISON, TONY pentru afirmația că acesta ar fi primul președinte american de culoare), s-a implicat în alegerile prezidențiale din 2008, mai întâi împotriva candidatului ... Obama (o susținea pe Hillary Clinton), apoi de partea celui
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]