3,057 matches
-
că avea nevoie de el, Îl asigură că nu se Întîmplase nimic Între ea și contele de Rioseco și că era hotărîtă să accepte propunerea lui de a se căsători, dacă mai era valabilă. Totul se Întoarse la normal și redeveni frumos și pasional, norii cei negri din trecut fură dați uitării, pînă cînd, cu cincisprezece zile Înainte de nuntă, ea Îl anunță, pe neașteptate, că fusese invitată de către conte Într-o nouă călătorie și că urma să plece. Cavalerul de Arriaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se trezi din nou, speriat de un tunet sau de propria-i panică, spre a privi În jur, În așteptarea temutei și odioasei prezențe a răpitorului său. Apoi, cînd nu mai erau decît trei ceasuri pînă la ivirea zorilor, noaptea redeveni liniștită, iar el băgă de seamă, Îngrozit, că loviturile răsunau teribil În liniștea insulei, ale cărei stînci păreau să Întoarcă, sporite de sute de ori, miile de ecouri. Dar veriga de lanț părea acum extrem de slăbită și el știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
vreme și după mulți „vai de mine!“ și „aoleu!“, râsetele tâmpite se potoliră și Crystal își scoase un șervețel din buzunar, îi mototoli un colț și-și șterse delicat machiajul de sub ochi, acolo unde începuse să-i curgă puțin. — Acum, redevenind serioase, iubito, cum stai cu indigestia? Ți-e mai bine azi? Mai ai probleme cu râgâitu’ și cu pârțurile alea? Asta, desigur, produse și mai multe chicoteli, iar eu n-am mai suportat. — Oh, pentru numele lui Dumnezeu! am explodat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
singur cuvânt. Întoarse capul ascunzîndu-și lacrimile. Scarlat își pipăi pulsul. "50... 55... 60... Încă e bine! Unde am picat, domnule! Ala de jos cu fluturii, ăștia..." În aceeași clipă se auzi soneria. Scarlat se ridică iute. Silueta suplă, abia încovrigată, redevenise arc. Privi încordat spre bătrâni. ― Mai așteptați pe cineva? Șerbănică Miga se trezi brusc. Întrebă articulând încleiat: ― Cât e ceasul? Soneria zbârnâia lung, agasant. ― Așteptați pe cineva? repetă căruntul. Doamna Miga își luă mâinile de pe frunte. ― Nu. Du-te tu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
domnul Miga, iar eu în spate. ― În regulă. ― Cârnul trece la volanul Fiatului. Tu stai între cucoane. Căruntul surâse amar. ― Dacă le vine cumva ideea să se ocupe de mine... ― Fii serios, sânt ramolite rău. Doamna Miga tresări apoi chipul redeveni rigid. Melania Lupu zâmbea serafic. " Ce s-a șifonat tenul lui Florence, draga mea, e de neînchipuit! Parcă s-ar fi plimbat cineva cu bicicleta pe obrazul ei. Da, domnul inginer a gândit bine. Mai îngrijorată sânt de ceea ce se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o să înceapă să vină cunoștințele. Pe figura bătrânului se așternu o expresie sardonică: ― Nici n-o să le treacă prin minte că de fapt își iau rămas-bun de la doi, o dată... Melania Lupu îl privi cu reproș: ― Domnule Popa, nu se cade... Redeveni practică. Trebuie pregătit ceva. Noroc că am în casă mezeluri și o sticlă de țuică. Și acum să ne gândim încă o dată dacă n-am uitat ceva. Începu să patruleze în sus și în jos cu mâinile la spate. ― Da
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
asta?! Melania Lupu zâmbi obosită. Suflă moale: ― Abia acum am pierdut! Amîndoi! Dacă jucăm pe aceeași mână, șuieră Vâlcu, mai avem o șansă. Gîndește-te bine! Bătrâna îi aruncă o privire ștearsă. Ușa se deschise și expresia i se schimbă brusc. Redeveni amabilă, senină și zâmbitoare. Maiorul Cristescu salută distrat. În spatele lui se zărea silueta masivă a locotenentului Azimioară. ― Ce plăcere! ciripi Melania Lupu... Tocmai îl întrebam pe domnul Vâlcu dacă nu dorește o dulceață. Verișoara mea trebuie să sosească din moment
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
că Îți faci griji, dar, de fapt, totul este În... desfășurare. —Cum adică În desfășurare? am Întrebat-o. —M-am răzgândit În privința statutului de divorțată. E din cauza tuturor pozelor ălora cu vedete de cinema care ajung piele și os când redevin celibatare. M-a făcut să-mi treacă. Încerc din nou să mai pun câteva kilograme, poți să crezi? Christopher zice că vrea să se Întoarcă la mine. Așa că suntem În... tratative. Sophia se ocupă de toată afacerea asta... a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
avea nici o legătură cu el. Legătura era cu mine. Cu mine și cu ea. I-am spus lui David că trebuie să vorbesc cu reverendul Bob. Dacă mă scutea de tăcerile de joia, asta o despovăra pe Lucy, care putea redeveni ea însăși... David a vrut să vină la întâlnire cu mine, dar i-am spus că nu, trebuia să mă văd singură cu reverendul. Ca să fiu sigură că nu dă buzna nechemat, am programat-o sâmbătă, ziua când David nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
încercînd din toate puterile să-mi imaginez ce înseamnă să locuiești piatra, ca și cum prin aceasta aș fi umplut o lipsă din ființa mea, ajungeam însă totdeauna la o saturație și la sentimentul că nu acesta este locul meu. Fascinația stranietății redevenea străinătate. De data aceasta, lîngă bradul din Spoleto, mi-am descoperit rădăcinile olfactive ale patriei. Mirosea a lemn, ca acasă, ca în copilărie... Nu-mi era dor de țară, nu îmi displăcea Italia și nu eram bîntuit de nici un fel
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
o judecată publică“. Mitropolitul respinge acuzațiile și înmânează Sinodului o întâmpinare scrisă, apoi se retrage. Sinodul intră în deliberări, „respinge punctele de apărare ca nejustificate“ și Mitropolitul este condamnat la „pierderea darului de preot“ și „caterisirea din rangul de Mitropolit“, redevenind simplu călugăr la Căldărușani, sub numele de monahul Ghenadie Petrescu. 24 mai: Procopiu sublinie ziua, socotind că aici se afla cheia evenimentelor. Ca la jocurile din copilărie, simțea că s-a apropiat de obiectul căutat și că i se strigă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
planetei noastre. Muntele - acest profesor de seninătate. Greșesc uneori ca individ. Alteori - ca sol al speciei. Cerul înstelat îmi deșiră gândurile. Natura își dezvăluie într-un ritm accelerat secretele. Dar și îngrijorările. Din paradis, după ce-și scutură florile, livada redevine teren agricol. Și adâncimile au culmi. În liniștea bibliotecii se aude clipocind lacrima pădurii. Zăpada - această nuntă fundamentală a naturii. Între om și natură s-a împielițat betonul. În fața splendorilor naturii, omul rămâne amenințătorul ante portas. Astrologii studiază urmările marilor
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nici în orele în care Peștele Zburător se menținu la vreo trei mile în larg, căci dulgherul avea nevoie de mult timp și de mult calm ca să fixeze definitiv puntea și să ridice catargele. Miti Matái se asigura că nava redevenise cea dintotdeauna, calcula înălțimea stelelor și în cele din urmă le ordona oamenilor să înceapă să vâslească fără grabă către gură lagunei situate pe partea cealaltă a insulei, față de cea în care se ascundeau catamaranele Te-Onó. Cu luna care lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
a fost. De altfel nici colinda n-o prea știa ca lumea. Vădit incomodat, micul mincinos sare ca ars. O știe bine, ca și mine. Da? Mi s-o fi părut. Îhî. După ce s-a mai lăsat întunericul, ulița a redevenit pustie. Noroiul, proaspăt fabricat de primii fulgi de nea, a fost acoperit binișor de o zăpadă moale, frumoasă, imaculată. Ce liniște desăvîrșită poate așterne o astfel de noapte în sufletul omului! Vasile Robilă era un om meticulos și era greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
el și prea implicat în potlogării. Ce lighioană nerecunoscătoare! Cîte n-am făcut pentru el, să-l cocoț sus! Ușurel, că-l poți enerva și mai mult. Guran pe loc a trecut la opoziție. După doi ani scapă și va redeveni făcător de miniștri. Viitorul ministru Marcel stătea într-o bancă situată pe la mijlocul amfiteatrului, urmărind formal expunerea tezei de doctorat a soției sale, Mirela. Marcel era economist, de fapt contabil, și Mirela era cadru didactic la Matematică. Privea admirativ cum nevastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
la observațiile făcute la început. Individul este depersonalizat în mulțime. Efectul de "gloată" poate corupe și cele mai luminate minți. Minți strălucite pot deveni instrumente ale revenirii omului la epoca primitivă. Centrele, inhibate în cursul miilor de ani ale evoluției, redevin active. Părțile evoluate ale creierului pot deveni prizoniere ale centrelor primitive. Se formează astfel un "om primitiv" extrem de evoluat mintal. Un paradox, nu? Scăparea omenirii poate veni din partea indivizilor care refuză să fie un element aparținînd unei mulțimi. Fenomenul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ațîțat și lacom asupra hîrtiei albe eliberînd lent și chinuitor doar cîteva dîre de poezie, cum le Întinde neîndemînatec cu mîna stîngă Într-o dezordine ce se lasă cu greu descifrată, apoi Își scoate din ascunzătoare țigările, Își regăsește autoritatea, redevine bărbat. SÎnt tulburătoare și derutante aceste pierderi de poezie, au În ele ceva fiziologic, sînt de fapt un fel de poluții, infime hemoragii conținînd În puțina lor substanță energii ascunse cutremurătoare care la prima vedere par netede și fără expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să înțeleg de ce-a făcut ce-a făcut, am spus. Am vârât mâna adânc în punga de plastic și am scos Enciclopedia peștilor insoliți. Am găsit asta. Fidorous ridică privirea spre carte. Noua căldură din el dispăru brusc, totul redevenind gheață. Luciu de gheață. Dă-mi-o! Am ezitat, dar nu mă puteam eschiva. I-am dat cartea. — Ascultă-mă, Eric Sanderson al Doilea, ascultă-mă cu mare atenție - cartea asta-i nesănătoasă. E nesănătoasă și contagioasă, cu idei periculoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
greșeală prostească... Johns stătea În spatele doctorului, cu ochii În jos: — Vreau să plec de-aici, izbucni Digby. Fața de o calmă noblețe a doctorului Forester se zbîrci deodată. — Îți vei achita, sper, nota de plată, spuse el, tăios. Fața doctorului redeveni calmă, dar Într-un fel neconvențional. — Dragul meu Digby, Încearcă să fii mai rezonabil! Ești foarte, foarte bolnav. Douăzeci de ani din viață ți s-au șters din memorie... Încă nu te-ai restabilit... iar ieri și chiar adineauri te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
acoperi barba; nasul lung și cam strîmb și ochii destul de triști pe care-i văzu În oglindă Îi spuseră adevărul. „Da, sînt Arthur Rowe! exclamă el rezemîndu-se cu mîinile de masă. Dar eu nu sînt Conway! Nu mă voi sinucide!“ Redevenise Arthur Rowe, Însă cu o deosebire: se afla În pragul propriei sale tinereți, de unde urma să-și reînceapă viața. „În curînd, bezna se va risipi, Își spunea. Dar eu nu sînt Conway, și nici Stone. Am trecut prin destule Încercări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
trăiau singuri, cel mai adesea după un divorț. Așadar, Bruno era destul de reprezentativ pentru Loc, iar după câteva zile Își dădu seama că Începe să se simtă mai puțin prost decât de obicei. Insuportabile la ora micului dejun, pârțotinele mistice redeveneau femei la ora aperitivului, femei aflate Într-o competiție fără speranță cu alte femei, mai tinere. Moartea nivelează totul. Astfel, În după-amiaza de miercuri, Bruno o cunoscu pe Catherine, ex-feministă la vreo cincizeci de ani, care făcuse parte din „Maries
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
e normal. Nu izbuteam să-mi suport sfârșitul tinereții; nu suportam ideea că fiul meu crește, că avea să fie tânăr În locul meu, că poate avea să reușească În viață, În timp ce eu o ratasem pe-a mea. Aveam poftă să redevin un individ. — O monadă..., spuse Încet Michel. Bruno nu-i răspunse, Își termină paharul. — Sticla e goală..., observă el pe un ton ușor rătăcit. Se ridică, Își puse bluzonul. Michel Îl Însoți până la ușă. — Îmi iubesc fiul, mai spuse Bruno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
la televizor. — Ești cu adevărat rasist, se simte, te excită, e bine. Bum bum! A făcut o mișcare grațioasă cu mâna, a scos o pagină, Însemnase un pasaj pe margine: „Îi invidiem și Îi admirăm pe negri pentru că dorim să redevenim animale, ca ei, animale Înzestrate cu un mădular zdravăn și cu un creier minuscul de reptilă, anexă a mădularului.” A fluturat foaia cu Încântare. — E tare, e puternic, e foarte rasat. Ai talent. Cam facil uneori, mi-a plăcut mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
veci În scoica sigilată a inimii mele, petală de crin scăldată În roua dimineților mahmure, foșnet delicat al tresăririi interioare... În timp ce lansam aceste nerozii flaușate, urmăream efectul lor asupra câmpului de bătaie. Figura Verei s-a alungit, ochii i-au redevenit ampli, urechile i s-au deschis ca niște palme de cerșetor la trecerea unei divizii de măicuțe. Gurița i s-a crăpat și un „Ah“ firav ca o bulă de săpun i-a părăsit buzele. OK, era momentul. — Păpușă, ascultă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
-o de talie, sărutând-o pe ceafă. Mie mi se făcea rău, lui Sorin i se făcea rușine. Eu sufăr ca un câine, el e decent. - Hai să dăm drumul la film! Cine mai are chef? Dar băgăm caseta, Andreea redevine profesionistă, privește materialul nostru, nu e mult, vreo douăzeci de minute. Eu o privesc pe furiș pe Cristina, e mai frumoasă ca niciodată. Se vede că-i priește. Nu mai spun nimic, nu mai aud ce spun ceilalți. Îl las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]