3,182 matches
-
altfel, majoritatea lucrurilor pentru mica făptură fuseseră nu cumpărată, ci - prin rețele complexe - procurate, cineva aflat la capătul unui lanț salvator ne rezolvase (în acei ani, verbul a rezolva se conjuga, într-un mod bizar care îmi zgârâia urechile, cu reflexivul). Îmi amintesc cât de greu procurasem cămășuțele de pânză, căciulițele de bumbac și păturile (urâte, dar, în sfârșit, de dimensiuni potrivite pentru un nou-născut). Soacra mea obținuse o sticlă cu biberon ușoară, din plastic, cu mici desene viu colorate, care
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
scrieri pe care, odată luate în mână, nu te înduri să le abandonezi. O carte ca aceasta devine imediat cartea de pe noptieră, trezind, pe bună dreptate, invidia firească a celorlalte surate. Structurată în trei părți bine dozate ca întindere (Caleidoscop reflexiv, Limpeziri de gând și de suflet și Chemarea amintirilor), cartea este în egală măsură și în același timp: un document cu multiple fațete pe axa temporală trecut - prezent - viitor, un veritabil semnal de alarmă ce vizează raportarea noastră la ziua
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
el (după cum, printr-un fel de reversiune, el însuși ar rămânea adesea inexplicabil, dacă nu l-am privi ca pe un produs al tuturor circumstanțelor și condițiilor în care s-a format" (Cap. De la "Contemporanul" la "Viața românească"). Un Herovanu reflexiv parcurge scrieri despre Iași datorate lui d'Hauterive, fost secretar al lui Alexandru Mavrocordat; găsește informații la prințul de Ligne; se referă la Wilhelm Kotzebue, consul al Rusiei și la consulul francez Billecoq. Iașul trecutului (cel din Puțină istorie), Iașul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
redactorii de gazete „colegi”, publicul unei conferințe o sumă de „inteligenți” etc. Un „joc” serios, în care se lansa integral, cu mintea și cu corpul, lua atitudini grave sau joviale, punea surîsuri și încruntări, arunca ocheade letale. Capul înclinat, mina reflexivă, dreapta despicînd cu mișcări scurte aerul sau pipăind căptușeala reverelor, alura demonstrativă făceau să-i urmărești cu deosebit interes „rolul” amplu, cu monoloage artistic ritmate, cu declarații și aparté-uri, pe care și-l inventa continuu. Nelipsite de ticuri, scrisorile atestă
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
mai pitorești cotloane ale Iașului. Criticul de artă Valentin Ciucă i-a remarcat opera, caracterul și sentimentele întrezărite în lucrările sale. „Nu miră pe nimeni când se vorbește de Constantin Radinschi ca despre un virtuoz al tehnicii culorilor de apă. Reflexiv până în pragul melancoliei, spontan ca urmare a unei prealabile regii comportamentale, artistul nu respinge introspecțiile, dar nici nu le cultivă obsesiv”. Scriitorul Aurel Leon îl caracterizează ca „un înțelept al artei, o inteligență practică pentru care imaginea e o expresie
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
-i acopere, prilejul acesta a fost poate aniversarea zilei de naștere a mamei, la sfârșitul verii, la țară, când am pus Întrebări și am cântărit răspunsurile primite. Toate acestea sunt așa cum ar trebui să fie conform teoriei recapitulării; Începutul conștiinței reflexive din creierul celui mai Îndepărtat strămoș al nostru a coincis precis cu prima percepție a timpului. Deci când formula proaspătă și fercheșă, recent descoperită, a propriei mele vârste de patru ani a fost confruntată cu formulele părintești, treizeci și trei și douăzeci
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
să eliminăm critica marxistă a orice și să eludăm contribuția omniscientului cârmaci la dezvoltarea filosofiei. O făceam pe riscul nostru și în virtutea unei credințe că datoria noastră este să pregătim viitorul (destul de abstract pe atunci). Filosofia este exercițiul gândirii critice, reflexive, exercițiu dialogal, pluralist, exercițiul prin care ni se oferă șansa să gândim problemele fundamentale ale existenței, cunoașterii, moralei din mai multe perspective. Învățarea filosofică este contrară și subversivă în raport cu orice dogmatism și totalitarism. Ea formează spirite libere, greu de manipulat
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
În raportul lor au interacționat o serie de factori diverși și complementari: de natură psihologică, ascetică și carismatică. Părintele Natale poseda calitățile care le integrau pe cele ale lui don Calabria: o energie tenace unită unei bunătăți simple, o inteligență reflexivă și analitică, facilitate la umor, cultură teologică solidă, sobrietatea de viață și credința integră. Era sever cu sine, dar comprehensiv (înțelegător) cu fragilitatea altora. Era clar și incisiv. Știa să-și asume responsabilitatea pentru ceea ce sfătuia ori, mai degrabă, poruncea
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Au plecat cu puține lucruri: ceva de îmbrăcat, breviarul și câțiva bănuți în buzunar. Un cânt popular îi definește veronezii «nebuni», datorită caracterului lor vesel și binedispus, însă aventurarea lor într-o asemenea expediție i-a făcut pe mulți preoți reflexivi să-și clatine capul: «Dar oare își dau seama unde merg să lucreze?» Au plecat cu veselie, fără a-și pune atâtea întrebări și fără a face prea multe raționamente umane. Se supuneau părintelui lor, don Giovanni, și asta le
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
meu și îmi poziționez prezența trupească în imediatitatea, în proximitatea entității sale trupești. Apoi, din nou mâna, drept componentă corporală fundamentală investită cu imens potențial de expresie, comunicare și acționare, se manifestă dinamic dăruind o strângere-de-mână cărei i se răspunde reflexiv, precum într-o oglindă. Dau mâna cu prietenul și el dă mâna cu mine întru prindere și contact tactil reciproc. Traiectoriile celor două mâini se ciocnesc desenând abstract un culuar format din două parcursuri ce își împletesc întinderile lor concomitente
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
propriul motiv. Astfel, ajungea în zona unei înfricoșări ce și-a uitat și stins temeiul, cauza, argumentul, ajungea în paradigma angoasării. Pierdut de sine, rătăcindu-și interioritatea într-un dezechilibru în care eul nu-și mai confirmă prezența prin circularitatea reflexivă, acest călător se apropie de bezna demenței sau radicalitatea suicidului. Dezorientarea, debusolarea în care sunt aruncat prin încremenirea sufletească la nivelul demersului revoltei implică aceeași înstrăinare de sine prezentă în cazul navigatorului ce și-a pierdut busola. Aici eu devin
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
o idee hazardată și riscantă în raport cu perspectiva universal-religioasă a relației dintre om și zeu. În schimb, teza însoțirii omului de către Divin este una dintre cele mai enunțate în cadrul dezvoltărilor acestei perspective. Însoțirea ființei umane de către zeu nu comportă o dialectică reflexivă, o circularitate duală, așa cum acest aspect apare în fenomenalitatea însoțirii omului de către om în parcursul unei călătorii. Alături de ființa umană drept călător pe drumul propriului destin, Divinitatea nu poate fi postulată drept un alt călător ce însoțește manifestându-se, în
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
m-am îndrăgostit nu este cu putință decât din interiorul acesteia fiind un demers de liberă alegere lăuntrică. O astfel de realitate a sufletului uman stă la baza a ceea ce poate prea ușor și într-un mod lipsit de adâncime reflexivă este adesea damnat atunci când se spune că dragostea e oarbă. Printr-o astfel de acuzație se dorește indicarea faptului că sentimentul iubirii nu ține cont de nici un context, nu ia în calcul nici o împrejurare, nu se raportează la un fond
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
socialiștii, ca să mai dăm un exemplu de cum omul e dintr-o bucată, au fost realiști, ateiști, fonetiști - în sfârșit, împotriva tuturor atitudinilor și doctrine-lor burgheze. Numai oamenii bine echilibrați, sufletele bogate, comprehensive și, în adevăr, cumpănite, spiritele cu adevărat critice, reflexive, ajutate și de o cultură adecuată, pot scăpa de uniformitatea aceasta. Așa au fost Kogălniceanu și A. Russo, și mai ales A. Russo, acest om complet, acest spirit liber, spiritul cel mai liber pe care l-au avut românii. Și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
un chip remarcabil și enigmatic) unic viu (într-un chip extrem de viu) în manieră/a + adjectiv cavalerească cotidiană dâmbovițeană (în acea manieră dâmbovițeană) descriptivă indirectă ironică (în maniera sa ironică) îndoielnică lapidară neserioasă (în cea mai neserioasă manieră) originală personală reflexivă romantică securistă (în vechea manieră securistă a legislației din 1991) într-o manieră + adjectiv agresivă (într-o manieră atât de agresivă) agresivă (într-o manieră cât mai puțin agresivă și explicită) amuzantă analitică apocaliptică aprofundată (într-o manieră destul de aprofundată
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
ca aceasta să fie definiția pe care toți filozofii ar fi dat-o, dar să spunem că există o mare tradiție filozofică conform căreia libertatea autentică este controlul rațiunii sau al voinței asupra pasiunilor. Libertatea prin excelență, ar fi gândirea reflexivă, demersul ghidat de o rațiune care domină pasiunile. Plecând de aici, anumiți filozofi ai libertății pot confunda mai mult sau mai puțin politica libertății și filozofia libertății. Într-adevăr, filozofia și politica coincid când și una și cealaltă iau ca
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
bucura nespus/ Că și-n mormânt va sta cu nasu-n sus....” (Unui îngâmfat). Dar T. depășește gluma de moment: „Doamne, da, imperiul cade/cu toți șovinii, roi?/ O-ntrebare-nsă mă roade-/ De ce cade peste noi?” (Căderea imperiului), obținând adâncimea reflexivă a negației. El convinge astfel că trece pragul comicului circumstanțial. Foarte personal e și volumul De ce v-ați dus de-acasă? (1991), ce cuprinde „convorbiri nostalgice cu unii moldoveni statorniciți în Moscova temporar sau pentru totdeauna”. A scris și cărți
TARLAPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290088_a_291417]
-
și eșecuri. Dincolo de aceștia, evoluează o orchestră amplă de voci narative anonime. Jocul fictiv-metafictiv, prezent în toată literatura optzecistă, este aici bine strunit, lipsit de stridențe și nu compromite coerența ansamblului. Stabilizat de pe acum, echilibrul dintre funcția fabulatorie și cea reflexivă a ficțiunii se păstrează și în romanele următoare, unde virtuozitatea tehnică pare inepuizabilă. Un element de continuitate este prezența de prim-plan a câte unei figuri feminine, un amestec, în proporții mereu variabile, de Emma Bovary și de Marilyn Monroe
TANASE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]
-
Scrisori de fiecare zi (1980), în timp ce versurile care formează ciclul Elegii provinciale din Baladă pentru vinul tânăr (1980) marchează - după cum s-a relevat - „accesul la gravitate” și configurează profilul unui „menestrel elegiac al stărilor sublime” (Laurențiu Ulici). Lirismul devine mai reflexiv, mai sugestiv, sunt exploatate atent metafora și simbolul polisemantic, iar versul, deși descătușat de rimă și de ritmul clasic, își accentuează muzicalitatea. Prin Cartea Clara (1986) se revine la tonul baladesc al începuturilor, dar cu o expresie mai cizelată și
ŢARNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290090_a_291419]
-
și ieșeni. Abia după un deceniu T. va reveni în peisajul editorial, întâi în ipostază de poet, cu volumele Dimineața amurgului (1994), Școala morții (1997), Defăimarea bătrâneții (1998), Elogiul tinereții (2000) și Tratat despre iubire (2003). Poemele vădesc un liric reflexiv substanțial, o voce nouă, cu personalitate. Experiența existențială directă și meditația asupra marilor teme lirice fuzionează într-o expresie poetică dezinvoltă și de o mare claritate, o adevărată „demonstrație de dexteritate” (Petru Poantă). Comentatorii au remarcat că poetul își exploatează
TASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290093_a_291422]
-
individului sunt elemente ce pot fi înlocuite cu un „model al inimii ca locuință ideală și ca apropiere înțelegătoare de esența ființei umane”. În Dovezi de iubire ce nu se mai termină (1981) narațiunile devin din nou instantanee cu reverberații reflexive, parabole concomitent acide și vibrante, în care primează lupta dintre sinceritatea, candoarea personajelor și ipocrizia, falsitatea unei ambianțe corupte, lipsite de armonie și frumusețe. Ridiculizarea sloganelor politice, ironia, afirmarea „dreptului de a gândi liber” sunt emblematice. Regăsirea sinelui, recuperarea identității
TARZIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290092_a_291421]
-
forțe narativ, pe de o parte, și relația dintre ființă și transcendență în discursul intelectual modern, pe de alta. Principalele etape stabilite sunt romanul tranzitiv, în care naratorul e omniscient, personajul este narat și are iluzia apartenenței la realitate; romanul reflexiv, în care personajul e și narator, dar își conservă iluzia vieții; în fine, metaromanul, în care personajul accede la conștiința auctorială, pierzându-și însă iluzia vieții în beneficiul asumării deliberate a convențiilor literaturii. Dincolo de obiecțiile care se pot aduce acestei
ŢEPOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290153_a_291482]
-
Dumitrescu, Antumele 4. Antumele 5, pref. edit., București 1986; Sm. M. Vizirescu, Geapanale, pref. edit., Cluj-Napoca, 1987; George Stanca, Angel radios, pref. Ion Cristoiu, București, 1994. Repere bibliografice: Val Condurache, Viața în cărți, CL, 1984, 4; Mihai Dinu Gheorghiu, Critica reflexivă, CRC, 1984, 26; Gheorghe Grigurcu, „Viața și opiniile personajelor”, F, 1984, 7; Radu Călin Cristea, Personajul a murit, trăiască personajul!, VR, 1984, 10; Adrian Marino, Procedee critice și literare, TR, 1985, 21; Iorgulescu, Prezent, 299-301; Cornel Ungureanu, Scriitorii întunecatului deceniu
ŢEPOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290153_a_291482]
-
specific. Dacă, din culegerile anterioare (Murmurul străzii, 1955, Soarele și liniștea, 1958,Voci puternice, 1962), cu un anume tribut plătit convențiilor epocii, sunt puține lucruri de reținut (imaginea unui pastelist suav, predispoziția către rostirea sceptic-surdinizată, cultivarea notației simple, concentrate, ușor reflexive), în Revers citadin, apoi în Omul modern (1967), Ritual solitar (1969), Sentiment de vârstă (1972), poemele au, tot mai elocvent, „expresia esențializată, marcată de tentația degajării eliptice a afectului” (Lucian Alexiu). Cântecul materiei (1973), selecție din versurile de până atunci
FELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
îndeajuns de pregnant traseul și profilul poeziei căreia F. îi rămâne fidel. În Reminiscențe naive (1977), Gulliver (1979; Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca), Istorie personală (1983; Premiul Uniunii Scriitorilor), De toamnă (1986), Decorul speranței (1988), Jucător de rezervă (1992), dimensiunea reflexivă, meditativă evoluează către o autoscopie lucidă, nemiloasă, menținându-se o dreaptă cumpănă între notația ecourilor senzoriale și conceptualizare. Poezia își păstrează „caracterul unei blânde confesiuni directe, asumat prozaice” (Mircea Zaciu). Dar, cum s-a observat, această „simplitate” rămâne aparentă, este
FELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]