3,239 matches
-
dacă România ar fi avut după 1989 conducători înțelepți și patrioți, lucrurile în agricultură și în întreaga economie ar fi fost orânduite altfel, în folosul poporului și nu împotriva lui. Cultul pentru pământ, pentru această inestimabilă avuție națională va mai renaște vreodată în sufletul românilor? - se întreabă cu scepticism Dumitru Dascălu. Cine știe? Cultul pâinii Respectul și prețuirea pentru roadele muncii pământului le-am cunoscut în familia mea, trăitoare într-un sat moldav de pe meleagul Botoșanilor, familie în care domneau câteva
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
într-o fază destul de înaintată când, dintr-o culpabilă neprevedere, în timpul războiului, un incendiu a făcut-o să sufere avarii destul de grave. Astăzi ea a redevenit ruină; cum fusese atâta timp. A redevenit ruină, fără mare speranță de a mai renaște vreodată, poate, pentru a pune și mai mult în evidență și a conserva, prin contrast, originala strălucire a bisericii. Să nu se creadă că, la 1640, valoarea artistică, frumusețea, strălucirea bisericii destinată să păstreze moaștele Sfintei Paraschiva ar fi mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a genului. Vorbesc fără cea mai mică umbră de pasiune, ca despre lucruri care nu m-ar privi. Vorbesc pe seama unor oameni care mi-au fost dragi, despre Penescu, bunăoară. Dar nu pot reciti actul acesta fără să nu văd renăscând în mine veselia zgomotoasă care ne-a cuprins când l-am citit pentru întâia dată. Revista a fost respinsă, "pentru motive că nu are nici o valoare literară" (ceea ce, trebuie s-o recunosc fără ezitare, este riguros exact; dar pe atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
piață a gazetei să întârzie cu o oră sau chiar două. Dispariția "Serei" n-a însemnat de fapt decât o moarte aparentă. Organ politic, exprimând o anumită activitate politică, ziarul a reapărut, în scurt timp, într-o formă nouă; a renăscut, din propria-i cenușă, sub numele de Opinia. Seara (care în primele sale numere își spunea moldovenește Sara) se tipărea la tipografia "Miron Costin", proprietatea librarului Elias Șaraga și a unui ginere al lui, care o cumpăraseră de la Corneliu Codrescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
trecut din viteza telecomenzii.) Invitatul emisiunii era de data asta (o reluare, desigur, de prin luna iunie) Radu Vasile și miam zis: ia să vedem ce mai spune nenea ăsta, care nea condus în vremea aceea, când lumea credea că „renăscuse speranța“? În gura acestui mândru purtător de ghiul și de șosete albe, „asortate“ la pantofi negri, sa uitat cândva o țară întreagă, iar jurnaliștii erau avizi să prindă chiar și cea mai neînsemnată onomatopee emisă - așa cum se întâmplă și astăzi
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
sîngeriu. Atunci pare cuprinsă de flăcări. Ca și pasărea Phoenix... Nimeni dintre cei ce i-au atribuit păsării Phoenix puterea de a se regenera singură, cel puțin de la Herodot Încoace, n-a văzut-o vreodată. Unică În specia ei, ea renaște sub semnul celei mai teribile singurătăți. Avînd Însă Într-o zi curiozitatea să recitesc legenda inițială, de la Heliopolis, am avut surpriza să aflu că, de fiecare dată cînd apărea, pasărea Phoenix era alta, adu-cînd În templul soarelui cenușa tatălui ei
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Ea Își pregătește rugul cum și-ar pregăti o mireasă patul de nuntă. Strînge crengi uscate cum ar strînge flori. O liniște Încremenită plutește atunci În deșert. Toate viețuitoarele Își opresc răsuflarea. Soarele aprinde rugul. Moare pasărea Phoenix! Moare sau renaște? Un fir de fum se ridică și un țipăt. E un țipăt de moarte? Sau un țipăt de naștere? Acum focul Învăluie totul. Rugul e În același timp o apoteoză, iar În țipătul care străpunge liniștea se insinuează parcă și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
fantomă... dar nu, simt că voi rămîne toată viața credincios acestor nopți și acestor zile legănate de valuri, cu toate că marea e la fel de generoasă cu cei infideli, ca și Ariadna, și Îi lasă să plece nestingheriți... Apoi, dintr-odată, amintirile. Anteu renaște odată cu memoria. Zeii dorm În stînci, În nisipul și apa mării. Trîntindu-se la pămînt, În nisipul cald, el reface legătura cu zeii. Căci e limpede că un Anteu lovit de amnezie n-ar mai putea vorbi astfel... (...E destul să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ucigașul Himerei! Mi-e teamă să nu văd că și lumina e de nisip, și soarele e de nisip, și cerul e de nisip, iar pe acest cer steaua mea de nisip trece prin lume ca o greșeală; În vreme ce Himera renaște, avînd și ea trup de nisip, și gonește pe urmele mele să mă Înghită. Numai nisipul ne Îndeamnă să ne apărăm de moarte, celelalte lucruri ne Îndeamnă să trăim; așa spunea și tatăl meu Sisif. Și numai nisipul ne face
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
trăi, poate, altfel viața dacă aș mai fi o data tînăr ca pe vremea Himerei. Sau aceasta nu e decît dorința de a mai fi o dată fără trecut, arzînd ca o flacără. Am crezut că umplîndu-mi palmele cu nisip Îi voi renaște În mine pe zei; adică nepăsarea lor, pentru că de acest cura) am nevoie. Uitînd cuvîntul „suferință” nu Înseamnă Însă că voi reuși să devin nepăsător... Am cel puțin dreptul să zic că nu zeii m-au părăsit pe mine, ci
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
fi rezistat culcat pe nisipuri... Acești ochi pustii privesc moartea ironic numai pentru a o transforma În eroare a eternității, În vreme ce soarele trece deasupra unor piramide care nu ascund nimic mai mult decît o clepsidră... Dar chiar nisipul o va renaște pe Fata Morgana. Niciodată natura n-ar fi putut să improvizeze ceva atît de măreț și zadarnic cum este o piramidă. Pe ea s-ar putea săpa ambele inscripții de la Delfi, de pe frontonul templului, „Cunoaște-te pe tine Însuți”, și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
vis, Îl tîrăște la soare din grota sa unde noaptea Îl vizitează zeița Artemis fluturîndu-și pe umerii goi părul rece și blond. Lucid, Endimion rămîne cu ochii ațintiți În gol; pădurea Însorită i se pare pustie, lumina zilei i-a renăscut cuvintele pe buze, dar odată cu aeeasta zeii mor. În locul pașilor zeiței, singurătatea lui se umple de vorbe. Noaptea, În vis, totul se desfășoară fără un cuvînt. Doar surîde și grota se luminează Înălbită de lună. Și, lucru ciudat, se observă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
interioare cu care se exprima și își controla emoțiile și dorințele. I se părea că întregul Univers era cât un grăunte, iar în mijlocul lui se găsea doar ea. Știa că înțelepții au spus dea lungul timpului că puterea de a renaște, de a te vindeca sufletește și adesea trupește, vine din interiorul nostru prin forța minții noastre și trezirea sinelui. Simțea cum viața i se scurge în zadar și nu găsea energia necesară de a merge mai departe. Știa că așa cum
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Simți atingerea lui când o sărută și genunchii i se înmuie dorind ca sărutul acela să nu se fi sfârșit. De data asta nu protestă. Își închipuia că are un soț, că-l venerează și aproape ar putea spune: ,,Am renăscut.” Noaptea aceasta se deosebea cu mult de celelalte. Fiecare respirație părea că-i o luptă. Trupul ei, cu puțin timp în urmă era rece, acum fierbea și se credea suspendată în aer, iar inima era gata să urce și să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
câți au norocul pe care l-a avut ea? Nu numai cu iubirea și înțelegerea celui care îți este aproape poți trece un prag greu, trebuie să găsești în tine forța necesară de care ai nevoie și uneori chiar să renaști... Deseori, toți ne gândim la copilăria noastră, ne strângem amintirile la piept și oricum am fi avut-o, ne amintim de cele mai frumoase vise și întâmplări. Copiii ei erau norocoși. Aveau tot ce le trebuia. Mulți oameni se cred
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
se aude doar un clinchet. Pentru a te reabilita de un viciu umilitor, pentru a trece un prag greu, nu ai nevoie de bani, de dragoste sau alte mărunțișuri. Ai nevoie doar de forța și voința ta. Ai nevoie să renaști. Carlina vroia să fie picătura care încearcă săl salveze din ghearele lașității. Îl duse la cel mai bun doctor dermatolog. În scurt timp piciorul se reabilitase așa cum sperase ea, dar din cauza regimului alimentar pe care Leon nu-l respectase și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
în fotoliu încet, cu mișcări controlate, căutînd o poziție cît mai comodă și cuviincioasă. Privesc tabloul cu florile de magnolie și simt cum sufletul mi se dilată, ca atunci cînd îți dai seama dintr-o dată că e primăvară, că ai renăscut și tu împreună cu natura. Îți plac magnoliile? mă întreabă doamna Teona. Întorc privirea spre ea. Ține cotul stîng pe spătarul scaunului, iar mîna dreaptă, cu țigara neaprinsă între degete, stă peste dosarul cu contracte. Și-a ridicat piciorul drept peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
găsit iubirea visată! Numai că... Eah!... Ce rost mai are să mă zbucium?! M-am aprins întotdeauna de la prima scînteie și am ars în întregime, trezindu-mă, în final, singur și epuizat, dar abia așteptînd o nouă scînteie, care să mă renască din urmele cenușii împrăștiate de vîntul stîrnit la plecarea celei iubite. Pot trage oare o linie și să fac totalul? Da... Voi obține o sumă de amintiri frumoase... Dar dacă "frumusețea" a fost de fapt minciună?! Atunci, se anulează totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
dar pentru că ea continuă să stea în așteptare, cu ochii închiși, îmi plimb degetele peste tîmplele ei și-i cuprind buclele între palme. Bine-ai venit, Teona!... îi șoptesc. Ea deschide ochii încet, feminin și tandru, făcîndu-mă să mă regăsesc renăscut în seninul care mă învăluie, sorbindu-mă, împlinindu-mi rațiunea de a fi... implicîndu-mă în zbuciumul unei povești de dragoste și de ură, de dăruire și de renunțare, la finele căreia... ...Dar astea, de-acum, sînt povestea altor zile... 1976-1977
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cu Chirana, mai proastă și mai încuiată ca oricând. [...] Scrie-mi dacă ai primit cele șapte scrisori ale mele sau trebuie să le socotesc definitiv pierdute. Acuma, slavă Domnului, văd că scrisorile trimise prin poștăajung la timp - și simt că renasc. Fii curajoasă, fata mea, curajoasă și puternică. Străduiește-te pentru viitorul tău; eu am să-ți simt oricum bucuriile, succesele. Eu, una, mi-am îndeplinit bine misiunea pe pământ, de vreme ce am adus pe lume o ființă ca tine. Te sărut
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
în Eretz Israel a trebuit să accepte evidența că Palestina nu era goală. Colonizarea evreilor în Palestina, apare ca o reîntoarcere a exilaților în patria lor. Coloniștii evrei se gândesc să aducă Palestinei binefacerile civilizației europene, ei vor face să renască țara printr-o punere în valoare pașnică după ce vor fi cumpărat pământurile la un preț just, iar arabii vor accepta cu recunoștință luarea în posesie a țării de către evrei. Ca urmare, sionismul este o mișcare politică, influențată de modelul politicii
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
la lumina zilei am străbătut Germania și Franța până la Paris. Într-o admirabilă zi și mai însorită străbatem teritoriul german, admirând priveliști de o rară frumusețe, cu orașe și sate perfect aranjate, ordonate și curate și mă gândeam cum a renăscut Germania din dezastrul cauzat de nazismul hitlerist prin declanșarea celui de al Doilea Război Mondial. Vedeam acum o Germanie pașnică în rândul națiunilor libere. La ora 12 trecem granița germano-franceză... Un spontan și puternic „Vive la France!” a cutremurat autocarul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
unei idei, de a se aplica reflecției. Acest neastâmpăr discursiv coincide cu deambulația sa eratică, cu mișcările necontro- late, cu agitația permanentă. Nae este recipientul unei retorici compulsive, glosolalia sa se face ecoul tumultului discursiv din spațiul mediatic în care renaște personajul caragialian. Intemperanța îi aparține nu și bagajul vast de clișee jurnaliere. Aflăm cu stupoare că Nae a colindat toată noaptea de la o cârciumă la alta, fără intenția de a reveni acasă unde consoarta sa se află în chinurile facerii
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
rațiunea. Iar „somnul rațiunii naște monștri”. Regula de trei simplă! Miercuri 14 mai 1997 - Iași Eu mă plafonez pe zi ce trece. Liviu se risipește pe zi ce trece. Dar, în vreme ce eu voi rămâne așa, Suhar are norocul de a renaște prin arta lui unică și care-l așteaptă să fie singur și detașat de problemele administrative care l-au acaparat în ultima vreme. Călătorește mult prin țară; mă mir cum mai suportă drumurile, trenurile, hotelurile, locurile străine și așa mai
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
pune în mișcare. Aici simți nevoia să nu stai degeaba, să faci ceva pentru că aici descoperi încă o dată și încă prin altcineva că nu trebuie să ne naștem pe pământ pentru a trăi pur și simplu, ci trăim pentru a renaște în fiecare clipă, asta făcându-ne de fapt nemuritori. Joi, 4 iulie 2002 În fundul curții, lângă fântâna cu roată, străjuit de pruni și umbrit de nuc și-a așezat Liviu cele două șevalete și umbrela de soare, iar micul radio
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]