5,064 matches
-
ești, Baroane, pișa-m-aș în gura ta! urlă Inspectorul intoxicat. - Bă, băăă, hai să vedeți o puicuță, le abate atenția Tinctură, agățat de geamul cu gratii groase, ruginite al sălii. Ca prin farmec toți uită de înjurături și se reped buluc să vadă minunea. - Fiuuu! ce bucatăă! paișpe copii aș face cu blonda asta! - He, he, băi sulică, du-te-n vestiar și freacă-ți-o puțin. tu o să faci direct nepoți până se uită o așa tigroaică la tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
diamante de paișpe carate. Vocea prezentatoarei este entuziastă, șfichiuitoare, plină de vervă și fericire. Sabina o întreabă pe tanti Cucu ce vrea să mănânce: ia taci! Ia taci! Mamăă ce ceas și-a luat ăsta! După știri, mătușă-mea se repede în bucătărie și despachetează cârnații. Privesc hârtia maronie pătată de grăsime și îmi aduc aminte că americanii avuseseră ideea tâmpită ca, în anii primului război mondial, să cumpere zeci de mii de mumii egiptene, să topească bandajele în care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
bine că te-ai întors, bă, că mi-era dor de tine! Piratu’, însă, nu se pierde cu firea, scoate trandafirii din bandajele de mumie, pune de mămăligă, le dă vecinilor să curețe câte un cățel de usturoi și se repede să deschidă televizorul. Volumul e la maximum. Caută, trece rapid prin vreo zece programe, casa bubuie de pârâieli, țipete, plânsete, bucăți de cântece, se aud toate limbile pământului. Cei din bucătărie mai strigă din când în când: acilea, Piratule, lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ieșea cu mioarele, le ducea pe pajiște, iar el se punea cu burta pe Croce, pe Hocke. Apropierea de Madrid fusese prea stresantă pentru nervii lui sensibili. Avea să rămână în Spania vreo trei ani, până la primirea rezidenței. Apoi se repezise la Facultatea de Litere. Voia și o diplomă spaniolă, după care, pe la 45 de ani, să atace marele său vis, Regia. Avu însă ghinionul să dea peste un lector de la catedra de limba română. Îngrozită de accentul lui moroșan, profesoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Se descocoță: nu mai avea nici un farmec. Se pupară și-și mârâiră câteva dulcegării. Ea intră. Repede: cravata bordo, sacoul de tweed și pantalonii bufanți. Când fu gata, trase dulăul din cușcă și țâșni pe scări în jos. Chilot se repezi spre parc, dar mâna lui oțelită îi reteză bucuria. O apucară atunci spre facultate. Avea în program un curs despre balcanism, pe care îl rosti cu o satisfacție prea puțin perceptibilă. Chilot nu numai că nu crezu o boabă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și-l formase timp de cinci ani! Dezbaterile și negocierile s-au întins. Din când în când, posibila mamă-soacră mai venea la ușă: copii, se face târziu, se închide la analize. Pleacă mama de-aici, lasă-ne-n pace, o repezea Sabina. S-a făcut seară și dimineață, apoi iar s-a întunecat și s-a luminat, de câteva ori la rând. În primele nopți, Sabina se îmbrăca în lenjerie intimă provocatoare, se parfuma cu Follow me, ca în vremurile bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
azi. După ce a dus fetița în casă și a adormit-o; Paulina a pregătit prânzul, a spălat scutecele și hainele fetiței, iar Vasile s-a dus să facă un transport cu căruța, că-l rugase un vecin. Paulina s-a repezit repede la poștă, că era aproape, a sunat-o pe Claudia să-i dea vestea cea mare: — Alo! Claudia! Tu ești? — Da! Paulino, dragă. N-am mai vorbit demult. Știi că am o fetiță? Nu mai spune, norocoaso! Să-ți
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ați pus și salbă la gât. O adevărată țigăncușă, observă doamna Stamate. — Iată ce e! Luați salba că voi aveți nevoie de ea, nu noi, vrea să-i dezlege șnurul de la gâtul Prințesei, domnul Stamate. — Stai, boierule, săru’ mâna, se repede Dedi. Asta e salba ei și dacă e a ei, a ei rămâne, or dacă ar fi rămas în șatră, or dacă pleacă. — Măi, oameni buni, veți avea greutăți. Ziceți că vă mutați cu șatra. Cine știe ce întâmpinați acolo. Veți avea
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
nu are pe nimeni ca prieten, iubit. Nu. — Înseamnă că te-a așteptat, deci te iubește. Era gata, gata să se mărite. Îți povestesc eu ție. — Dar nu s-a măritat. Ce perspective aveți? — Vreau să mă căsătoresc cât mai reped cu ea. — Ce zice? — A spus că se mai gândește. — Nu-ți face probleme. Vă cunosc pe-amândoi. Vă necăjiți reciproc dintr-o dragoste prea mare pe care vreți s-o simțiți cu toată ființa voastră, atunci când cădeți de acord
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mor, că sunt bătrân! Mi-e rău...! Mi-e greață...! Vărs...! Vomit...! Borăsc...! Pe voi!... Ha, ha, ha, ha, ha! Rahat pe varză! Ce v-am făcut! Huideo! Labelor! Căcănarilor! Cretinilor...! Du-te-n mă-ta, de javră! Clovnule! îl repede Avocatul, transpirând copios, pe la tâmplele grizonante. Ești un mare nenorocit! Fii om matur! Ți s-a urât cu viața? Cu asemenea lucruri, nu se glumește! Da' ce, măi, eu glumesc? Delirez? Mă demențializez? Mă-ndes la ruleta rusească? Sunt tâmpit
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
dar și hilar, al Fratelui, întrerupe brutal tirada doctă și sforăitoare a custodelui. Și declanșează avalanșa acțiunii: Profesorul, costumat ca un cioclu de lux, se înalță tăcut de la podea, levitând prin văzduh, își sticlește caninii feroci, de Smilodon și se repede asupra Poetului, înșfăcându-l pe acesta fără fasoane, cu lopețile mâinilor, de beregată. Săriți, băi, m-a apucat! horcăie stins Dănuț. Fratele se bâlbâie binișor, în loc, o secundă sau două, frisonant, ne-ndrăznind ca să provoace bestia. Noroc cu Vierme, care scoate
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
lampadare electrice, susținute de sculpturile alegorice din hol pocnesc, pornind să fumege! Va-t'en au diable! Allons-y! En avant! Pe el! Pe el, seniore...! Deus lo volt! îl îndeamnă Templierul pe Franciscan, arătându-i silueta îndoliată, cocârjată, de pe scară. Repezindu-se împreună, cavalerii reușesc, cu îmbrânceli, să imobilizeze și să târască Prăpădenia, care rage la concurență cu alarmele și se zvârcolește mai abitir decât un flagel, căutând în van să-i muște de moarte, pe Gardienii cei demult trecuți la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fluieră surprins Șobolanul, printre dinți, coborând șișul. Ce mai basculă are, băi, să moară mama mea... Dar nu mai apucă să sfârșească. Sticla pătrățoasă, goală, de tequila, mânuită de Avocat ca o măciucă, i se sfarmă-n țeastă! Pizdeluș se repede și el, lătrând surescitat, din ascunzătoarea unor navete de P.V.C. și înconjoară corpul bărbatului trăznit, căutându-și o poziție cât mai bună, ca să urineze. Poetul îl alungă, blajin. Crezi că... o să fie pedepsit? i se adresează acesta, Avocatului. E posibil
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
tot cobești în dodii, dom'le? sare Cezărel și sughiță cu stropi. Explică-ne și nouă, ce-s balivernele alea meli-melo, de babă, pe matale? Ce harachiri? Ce sorți, ce legături, ce pecete, ce moarte, ce iubire? Ai...? Gura! îl repede Avocatul, cât colo. Lasă-l, Frate, lasă-l, că nu-și dă el seama ce se petrece. Exersam și eu niște figuri de-ale mele, niște figuri metaforice, poetice, băi, Cezărele, face Dănuț, conciliant. Îmi proiectam temerile și nesiguranța, asupra
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Iuga, clipind din ochi cu mare bucurie. Dar văd că sosim... Să trăiești, cucoane, și să-ți trăiască părintele, că-i un om și jumătate! Îi scutură mâna încă o dată și, apucând un coșuleț la care ținea mai mult, se repezi afară, în coridor, mormăind în treacăt către căpitan: "Salut, salut!" Modreanu, cu geamantănașul în mână, așteptase nerăbdător să isprăvească arendașul, ca să poată ieși. Pentru că nici el nu făcuse cunoștință cu Iuga, dădu indiferent din cap și se strecură după Rogojinaru
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sfială. După viața molcomă de la moșie, forfoteala aceasta îl obosea și-l întrista, cel puțin în primele momente, până se reobișnuia cu ea. Pe bulevardul Colței, aproape de întretăierea cu strada Argintari, unul din caii trăsurii alunecă și căzu. Birjarul se repezi întîi cu sudălmi, apoi cu biciul. Degeaba. Trebui să sară de pe capră, să dea drumul ștreangurilor... Cum nu mai erau decât vreo sută de metri până acasă, Grigore coborî, plăti și continuă drumul pe jos. A doua casă din strada
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se scuză doamna Gavrilaș, trăgând cu ochiul spre Marioara care zâmbea șiret. Că zicea că e moartă de foame și că ea nu mai așteaptă nici pe prințul... Titu se simțea atât de fericit, că trebuia să se răcorească. Se repezi deci la Marioara, o luă în brațe și începu s-o sărute pe gură, pe ochi, pe obraji, până ce toată o ciufuli, ba-i mai răsturnă și ceașca de cafea pe fața de masă, spălată și călcată de însăși doamna
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lui, după ce deschisese ușa, își aruncă pălăria pe masă. Sunt singură. Jenică, sărăcuțul, s-a dus la minister... Vino, vino, n-ai frică! Jenică nu-i gelos, cu toate că mă adoră... Își aduse aminte de pat, văzu niște adâncituri și se repezi să le netezească, murmurând cu o satisfacție plină de mîndrie: ― Uite ― așa-s bărbații de neastâmpărați... Parcă poți scăpa de insistențele lor? Titu se simți jenat și, ca să schimbe vorba, se grăbi să-i spuie că diseară va veni acasă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu toți. Mâna lui Petre era grea, și aspră, și reavănă ca pământul. Capitolul II PĂMÎNTURILE 1 În gara Burdea, posomorâtă și singuratică în mijlocul câmpiei, pe linia Costești-Roșiori, aștepta brișcă galbenă, cunoscută, de la Amara. Când opri trenul, un băiețandru se repezi la vagonul în ușa căruia se arătase Grigore Iuga, strânse bagajele și le duse la trăsură. Vizitiul Ichim, bătrân și sfătos, ținea strâns din hățuri pe cei doi telegari neastâmpărați, care-și rodeau zăbalele și scormoneau cu copitele pietrișul. ― Bine
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se întîmple, uite crucea! Le-a intrat oamenilor în cap să puie stăpânire ei pe pământurile boierilor și să vedeți că așa va fi. N-ați observat dumneavoastră că unde se aude de o moșie de vânzare, țăranii se și reped s-o cumpere și s-o împartă? Iată, chiar la noi, că tot mă țineam să vă spun, cucoane Miroane, umblă vorba că oamenii vor să cumpere moșia coniței Nadina! Miron Iuga ridică deodată fruntea, zicând mirat: ― Cum s-o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cămașa! răbufni primarul cu fața strâmbată de îngrijorare. Plutonierul Silvestru Boiangiu ațipise puțin după-masă și numai adineaori se sculase și trecuse în cancelarie. Era încă buhăit și mahmur și primarul îl întrerupse tocmai dintr-un căscat binefăcător. Vru să-l repează că "ce se năpustește așa peste creștini", mai ales când auzi că-l ia și cu "domnule șef, titlu care i se părea că-l coboară, pe el, cogeamite plutonier vechi. Dar văzîndu-i mutra îngrozită, fu cuprins și el de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe isprăvite și ședeau în arest, ștergîndu-și sângele și mîngîindu-și fălcile. Plutonierul însă obosise rău de atâta muncă și, când sfârși instrucția cu ultimul amăran, își îngădui să facă o pauză, să răsufle. Mai mult profită totuși primarul care se repezi până la cârciuma lui Busuioc să-și mai întărească inima cu o țuică. În trecere nu uită, nici la ducere și nici la întoarcere, să îndemne părintește pe țăranii ce așteptau în ogradă: ― Măi oameni, de ce nu spuneți voi, de ce sunteți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
teamă că jandarmul, sub pretext că privește hora, asculta ce vorbesc țăranii și are să se afle la curte, să-și găsească și el beleaua cu boierii. Când Marin începu să se plângă răcnind că nu-i ajunge pământul, Cârciumarul se repezi la jandarm și-l întrebă foarte zâmbitor dacă nu poftește să intre în horă. Jandarmul se roși; inima îl îndemna, dar frica de plutonier îi oprea avântul. Răspunse oftând că nu-i place jocul și primi în schimb să-i
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
stăpîna-sa, dar legat cu sfoară de un pociumb, trebui să-și oprească avântul. Câinii însă se țineau după Ioana care, ajungând la ușa casei, așeză ceaunurile lângă prag zicînd: "Na, mâncați și voi, lua-v-ar dracii!" Cel mare se repezi la ceaunul gol, își dete seama c-a greșit, se strâmbă la cățelul care nimerise mai bine și, negăsind ascultare de bunăvoie, îl înșfăcă de ceafă și-l tăvăli puțin, ca să-l învețe minte, iar pe urmă se apucă de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cealaltă a uliței găinile scăldîndu-se într-o pojghiță de pulbere, cu cocoșul lângă ele. Strigă necăjită: ― Păsărelele mamei... Automobilul se apropia în goana mare și găinile nici nu se sinchiseau. Desperată brusc că o să dea mașina peste ele, baba se repezi să treacă, să le ferească de primejdie. Nu apucă însă să ajungă decât până în mijlocul uliței. Șoferul răsuci aprig volanul și automobilul țâșni pe lângă ea ca o săgeată, gata să intre în șanț ca să n-o calce. Țipete de femei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]