4,965 matches
-
tot atâtea etape ale drumului parcurs de neofit către înțelegerea lui Archaeus. În varianta parțială, ms. 2287, ["Cugetări imposibile..."], integrată celei finale, seria exemplificărilor indirecte pentru existența lui Archaeus este aceeași, dar într-o expunere monologică, neîntreruptă de interogații decât retorice: "Cugetări imposibile? Ce este imposibil? [...] Care este criteriul realității? [...] Dar e un visător! Bine. Cine? Noi ori el. Asta e-ntrebarea..." (Eminescu: 2011, II, pp. 313-315). De la o întrebare despre Archaeus la alta, curge suita nu de metafore, ci de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
vioară samănă cu alta" (Eminescu: 2011, II, 205). Varianta finală a nuvelei alege forma întrebărilor socratice pentru a progresa în apropierea înțelegerii lui Archaeus 59, spre deosebire de varianta parțială, ms. 2287, ["Cugetări imposibile..."], unde discursul este un monolog cu tendință incert retorică sau dialogică. În schimb, fragmentul din ms. 2268 ["Nu...Dar înainte de-a-mi povesti..."] prezintă același aspect dialogic din varianta finală; conținutul este nou față de ceea ce știm din [Archaeus] și ceva mai explicit în creionarea ființei arhetipale. "[...] iată un arch
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
nopții. Alura mistică a metaforelor sugerează o sensibilizate sacralizată, tulburătoare totuși prin intimitatea dialogului (...) Senzuală în esență, tensionată până la crispare de obsesia extazului și a lucidității, poezia Anei Blandiana se recompune potențial într-un spațiu de pură sugestivitate lirică. Potențarea retorică a tonurilor, care caracterizează lirismul Anei Blandiana, devine, paradoxal, seducție stilistică. Farmecul acestei poezii ține, oricât ar părea de neașteptat, de un oarecare manierism, dar nu la nivel formal, ci la nivelul trăirii poetice. E ceea ce am numi un manierism
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sunt creații prin care se realizează obiectivări ale conținuturilor intuitive ale conștiinței"20. Dacă limbajul este poezie, iar poezia este o nouă realitate, construită pornind de la o realitate exterioară, filtrată în prealabil printr-o interiorizare individuală, atunci devine pertinentă întrebarea retorică a lui Nichita Stănescu: "Să-ți trăiești soarta. Asta este un lucru relativ ușor de trăit. Dar dacă-r fi să ne trăim opera, ce ne-am face?!"21 Devenită stigmat pentru întreaga Generație șaizecistă, interogația stănesciană devine justificabilă și pertinentă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
o reliefăm prin raportare tematologică, urmărind cronologia volumelor, pe parcursul cărora să insistăm și asupra artei poetice propriu-zise, asupra marilor toposuri, în modul lor de materializare textuală. Universul particular al liricii acestei poete va fi investigat, în consecință, simultan, la nivel retoric și la nivelul poeticii elementelor, alături de analizele la nivelul tematicilor. stfel, pe parcursul celor 12 volume (ediții Princeps) și a încă 14 culegeri și reeditări, autoarea se dezvelește pe ea însăși cititorilor, învelindu-se, totodată, de criticile unei societăți și a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
argumentează o iubire imposibilă. Retorica, vine, de asemenea, să susțină această nouă viziune asupra iubirii. "Senzuală, în esență, tensionată, până la crispare, de obsesia extazului și a lucidității, poezia sa se recompune potențial, într-un spațiu de pură sugestivitate lirică. Potențarea retorică a tonurilor, care caracterizează lirismul Anei Blandiana devine, paradoxal, seducție stilistică. Farmecul acestei poezii ține, oricât ar părea de neașteptat, de un oarecare manierism, dar nu la nivel formal, ci la nivelul trăirii poetice. E ceea ce am numi un manierism
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
recuperării faptelor"101, iar cadrul natural, deși dominat de o priveliște vegetală moartă, redevine, totuși, în somn, un spațiu prielnic manifestării iubirii. Dialogul cu celălalt, devenit monolog prin lipsa răspunsului, capătă conotații onirice. Repetiția semiadverbului mai, plasată în numeroase interogații retorice, capătă un puternic efect stilistic, iar încercarea femininului de a reface cuplul, precum și de a tămădui răni, devine sisifică. Spațiul idilic este reconstruit dintr-o perspectivă nouă, aproape sumbră, în care elemente romantice semnificative iau o întorsătură de 180 de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
poată naște/ După chipul și asemănarea Ei./ Fără drept de apel/ Condamnați la naștere,/ Singuri și neputincioși în fața/ Creșterii noastre-nverzite/ În timpul ei crescător/ Ca-ntr-un mormânt ce dospește viața viitoare./ Noi doi,/ Gemeni în uterul spaimei". (Gemeni) Interogația retorică devine strigăt de salvare, când "o mare de trupuri inerte-/ Acoperind până în zare/ străzile, văile, munții-?/ Pe valurile căreia oricine/ (Cu singura condiție să fie treaz/ Sau cel puțin somnambul)/ Ar putea înainta/ Dar spre ce?/ O mare fără țărmuri
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cadru teoretic comun, ci își propune să confirme asemănări (dar și deosebiri) între cele doua spirite contemporane ale poeziei și culturii române, din perspectiva unei poetici a deconstrucției. Confruntarea a două modele stilistice reprezintă, totodată, o sursă inepuizabilă pentru studii retorice, lingvistice, poetice ori de alta natură. Care e meritul fiecărei autoare în ceea ce pivește lexicul? În ce constă vitalitatea operei lor, culoarea și sunetul, aspectul fonetic în poezia lor, elementul muzical? Sunt ele promotoarele unui nou tip de estetică? Și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
că sînt mai legată de autorul Plumbului decît de ceilalți poeți mari dintre cele două războaie mondiale și pentru că viziunea sa e mai aproape de atmosfera cenușie și apăsătoare a epocii pe care am străbătut-o"194. * La o primă analiză retorică a scrierilor sale, Ileana Mălăncioiu pare greu de înțeles, conducând cititorul către o lume a sumbrului, în care sufletul joacă rolul primordial, în încercarea lui de a scăpa de închisoarea lumii în care devine captiv. Fără a considera mintea și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Din nou?/ Eu cred că suntem un popor vegetal-/ Cine-a văzut vreodată/ Un copac revoltându-se?"(Eu cred că suntem un popor vegetal) Voind cu orice preț a-și face auzită durerea, Ana Blandiana utilizează, în mod repetat, interogația retorică, urmată de afirmații concluzive de tipul : Eu cred că suntem un popor vegetal, celebră sintagmă, utilizată, ulterior, în multe caracterizări cu nuanță etnică. Pentru ca retorica să fie desăvârșită, autoarea alege, în aceste patru texte interzise publicate în volumul Amfiteatru, asonanța
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
treia, Ana Blandiana. O poetică a deconstrucției, reia problematica deconstrucției și pe cea a canonului, cu focalizare, de astă dată, pe opera propriu-zisă a poetei. Pe aproape două sute de pagini, urmează cercetarea propriu-zisă și firesc anticipată, din punct de vedere retoric, tematologic, stilistic, semantic, semiotic. O analiză care vrea să depășească, prin miză, abordările restrictive, înscriindu-se într-o hermeneutică a receptării textului literar, de tip poetic. Alina-Iuliana Popescu demonstrează direct sau indirect că, într-un fel sau altul, biografia și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
altă manieră și altfel structurată. Dacă educația științifică se bazează aproape exclusiv pe modalitățile logice, raționale de organizare a discursului (definiții, demonstrații, explicații, argumenteă, În cadrul educației religioase, dar și estetice, trebuie să prevaleze competența afectiv-emoțională (sprijinită de procedee de ordin retoric, ce transmit și formează credințe, sentimente și convingeriă, În timp ce la nivelul educației morale, dimensiunea volițională este decisivă (procedeele utilizate stimulând nevoia de acțiune, de verticalitate și demnitateă. Sistematizând, din rațiuni de argumentare și clarificare didactică - conștienți că, În
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
lucrurile vorbesc. În: Convorbiri literare, 140, iul. 2006, nr. 7, p. 22-23. SOROHAN, Elvira. O Spanie spirituală. În: România literară, 39, 14 dec. 2006, nr. 50, p. 10. Luminița Marcu. Mansarda cu portocale: puzzle spaniol. Iași: Polirom, 2006. SOROHAN, Elvira. Retorică și politică. În: România literară, 39, 17 nov. 2006, nr. 46, p. 3. SOROHAN, Elvira. Un debut mai mult decît promițător. În: Cronica (Iași), 41, apr. 2006, nr. 4, p. 9. Bogdan Crețu. Arpegii critice. Iași: Timpul, 2005. SOROHAN, Elvira
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Autoarei a fi "plină de promisiuni". Calităților atenției critice tot atât de stăruitor fixată pe detalii, cât pe desfășurările existențiale largi, pe silueta protagoniștilor, precum și pe cadre din istoria lumii li se datorează cuprinsul variat al repertorierii stilemelor cu valoare de figuri retorice ilustrative pentru atmosfera întregului text. Înscris repetat, "Apelăm la text" e, în lectura Autoarei, marcajul imperativ semnalând autoritatea incontestabilă a mărturiei contemporane: " Ce sosiră asupra noastră cumplite acestea vremi de acmu, de nu stăm de scrisori, ce de griji și
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
farmec decât aș fi bănuit vreodată. Prelegerea era inteligent construită, cu grijă maximă față de reacția auditoriului, ademenit în mod constant cu detalii picante din viața literară. Evident că niciunul dintre noi, boboci cum eram, nu avea habar de eficientele strategii retorice și argumentative ce erau puse la bătaie spre naiva noastră delectare. Mai târziu, am găsit deconspirate secretele cursurilor Domniei Sale într-un interviu din 2004, apărut în revista ,,Convorbiri literare". Acolo doamna profesoară vorbea despre histrionismul actului didactic, declarând: ,, Profesorul e
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
multor elevi sau studenți, mai ales la Litere: cum să vorbești despre ceva ce n-ai citit (Comment parler des livres qu'on n'a pas lu, 2007). Universitar serios, cu mai multe studii de psihanaliză literară, istorie literară și retorică la activ, Bayard nu face aici o simplă parodie a genului voiajor, ci pune la contribuție o foarte reală cunoaștere a domeniului pentru a comenta și pune în valoare diverse opinii ale unor autori respectabili care par să susțină ideea
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
rătăcească drumul cel drept. Desigur, Didahiile, Chipurile Noului și Vechiului Testament sau Învățătura bisericească sunt și opere de erudiție. Punctul forte rămâne, însă, capacitatea lui de a simți poezia prezentă în doctrina creștină. Scenele pe care, cu un real talent retoric și liric, le imaginează Ivireanul au prospețime, sunt suave și delicate, convingătoare nu doar la nivel logic, ci mai ales la nivel emoțional. O extremă delicatețe învăluie figura Fecioarei Maria, devenită la 15 ani mamă a lui Dumnezeu, Θεοτόκος: "Iar
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
respectiv de comparație, în nuvelele și romanele istorice ale autorilor menționați, este un procedeu stilistic care marchează cu intensitate această variantă stilistică 52. Am încadrat câțiva scriitori ai epocii în o a doua variantă stilistică pe care am numit-o retorică. Termenul este utilizat în toate cele trei accepții vehiculate în literatura de specialitate: demagogie, persuasiune și oralitate emfatică. În proza artistică retorismul presupune părăsirea schemei narative de bază, oglindită, la nivelul expresiei, prin alternarea excesivă a stilului indirect cu cel
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
probabil inconștient, în oglindă, prin activarea unui fond ancestral latent 59, rămân semnificative, pe de o parte, această trăire a realității imediate după ritmurile și modelele fabulosului exemplar și unic (susținut și de insertul de tip narratio din structura discursului retoric al predosloviei), pe de alta, permeabilitatea unor medii ce se alimentează reciproc: cultura populară și cultura cultă, fantasticul și istoria trăită zi de zi, în desfășurarea ei. Am focalizat acest motiv pentru că, în spațiul culturii și literaturii române vechi, ideea
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
retoricii antice, unde un text, pentru a fi receptat, trebuie să respecte triada ciceroniană și quintiliană deopotrivă delectare, persuadere, docere, predosloviile nu uită imperativul estetic, condiție a atragerii cititorului între paginile cărții. Din această perspectivă, metaforele cărții devin emblematici ambreiori retorici în măsură să influențeze decisiv demersul de receptare, scriitorii concepând opera însăși ca pe un spațio-timp simbolic ce-i conține și le determină scriitura. Cartea grădină a desfătării (la Antim Ivireanul, într-una dintre dedicațiile sale, susținută și de metafora
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
spiritual pe cititorul găzduit între paginile cărții sale, cu posibilitatea ca, fără să știe, așa să-i primească, precum într-un alt timp patriarhul biblic, pe îngeri, și să ajungă și el la "limana vieții de veaci". În fapt, topoii retorici ai modestiei ori invocând nevrednicia și neajungerea mijloacelor pentru a slăvi îndeajuns măreția subiectului, ca în Cuvîntu innaintea cărții aceștiia cătră Preasfințitul Mitropolit t. 45, f. 1 r.-v al Bibliei de la București, ori în prefața la Cuvânt la mântuitoarea
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
sunt cele mai complexe și mai complete elogii portretistice oferite de predoslovii. Poate numai Dedicația din Ceaslovul de la 1715, închinată de Antim Ivireanul lui Ștefan Cantacuzino mai are o asemenea amplitudine de imagine și slavă, construită pe o spectaculoasă arhitectură retorică. Doar câteva elemente selectate din chiar prefețele tocmai amintite. În Predoslovia la Octoih, metafora preluată de la proorocul David om-pom, ideal uman implicit: "cel fericit și drept", omul complet care ospătează, veselește, bucură, îndulcește auzirea, primește oaspeți pe cei osteniți, însănătoșește
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", p. 11-20. Munteanu, Eugen, 2013, Hapax legomanea în versiunea "Milescu" a Vechiului Testamnt (Ns. 45), în: Rodica Zafiu/ Adriana Ștefănescu/ Carmen Mîrzea Vasile/ Raluca Brăescu (edit.), Limba română: variație sincronică, variație diacronică. II Stilistică, pragmatică, retorică și argumentare, istoria limbii, filologie, dialectologie. Actele celui de-al 12-lea Colocviu Internațional al Departamentului de Lingvistică (București, 14-5 decembrie 2012), Editura Universității din București, 2013, p. 275-2812. Grant, Robert M., 2001, Early Cristians and Animals, Routledge, New York, 2001
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
proza istorică literară, în vol. Collegium, Editura Universității "Al. I. Cuza", Iași, 1987, p. 73-82; Gradări ale intensității metaforei în subcodul poetic al textelor artistice istorice din secolul al XIX-lea, SCL, XL, nr. 6, București, 1989, p.543-568; Varianta retorică a stilului prozei artistice istorice din secolul al XIX-lea. Bogdan Petriceicu Hasdeu, în "Revista de lingvistică și știință literară", nr. 3 (141), Chișinău, mai-iunie, 1992, p. 55-58; La structure connotative des mots de la langue roumaine. Etudes semasiologique, "Revue roumaine
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]