6,394 matches
-
din flori și făcând mari sacrificii pentru a putea să-i asigure un trai decent. Acest copil, cu siguranță, îi oferă o bătrânețe liniștită, lucru pentru care pot depune garanție, deoarece acum, la vârsta treia, Cornelia a dorit să mă revadă, venind în calea drumului meu, cu scopul de a o sprijini în îndreptarea meandrelor drumului său pe care merge acum. Din fericire acestea sunt puține și ea a ajuns la maturitate cand poate constata, că a avut și are un
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
să facă bine să-i treacă. La scurtă vreme după aceea, Capitolul Unsprezece se Întorsese la colegiu. Nu mai venise de Ziua Recunoștinței. Prin urmare, când se apropia Crăciunul din ’73 cu toții ne Întrebam cum o să fie când Îl vom revedea. Am aflat În curând. Așa cum se temea tatăl meu, Capitolul Unsprezece lăsase baltă planurile de a deveni inginer. Acum, ne informă el, se specializa În antropologie. Fiindcă ținea de o temă pentru unul dintre cursuri, În cea mai mare parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe care o simți o vei putea vedea. Ai face bine să pleci acum. Vei înțelege ce-am vrut să spun prin "temporar". Să-i arăți peștera când va veni vremea. Eram confuz. Cui să arăt peștera? Pleacă! Ne vom revedea în câteva ore! Mă conformai și mă întorsesem cu spatele la bătrân, pornind spre partea opusă tronului său, dorind să nu-l mai văd niciodată. "Câteva ore..." Nici mort n-aș vrea să mă mai întorc acolo! Oare cum voi ieși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
migăleală și l-a trimis să verifice stația. Până la mijlocul după-amiezii, Împăratul a reverificat componența turelor de pază, resursele, linia de alimentare cu mâncare și rezerva de apă. Apoi s-a uitat îndeaproape la cuptorul care încălzea colegiul și a revăzut stocul de armament. Nu era chiar satisfăcut de acesta. A continuat să reconsidere diferite probleme. După ce a fost mulțumit de ce a văzut, s-a retras în bibliotecă, unde era pustiu, și l-am lăsat cu gândurile și Sfetnicii săi, contemplând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de solemnitate. — Mulțumesc. Puteți să vă Îmbrăcați. Puțin mai tîrziu, se afla din nou În biroul cu pereții plini de cărți și reviste medicale, legate pe ani. Nu cred că În cazul dumneavoastră ar fi necesar un tratament sever. Ne revedem poimîine la aceeași oră, cînd voi avea rezultatul analizelor. PÎnă atunci, vă voi prescrie un regim. Presupun că stați la hotel? Va fi de ajuns să dați această hîrtie hotelierului. Știe ce trebuie făcut. O listă tipărită conținând, pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
pahar cu apă, cît mai caldă posibil. După-amiaza, pe la cinci, veți face la fel la izvorul Chomel. Să nu vă mirați dacă, a doua zi, vă veți simți puțin ostenit. E efectul trecător al curei. De altfel, atunci ne și revedem. Toate astea erau deja departe acum. Atunci era doar un novice, care confunda izvoarele. Acum Însă urma temeinic cura, ca miile, zecile de mii de bărbați și de femei pe care Îi Întîlnea de dimineața pînă seara. La unele ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
cu un pas ușor și bărbia ridicată. Nu avea legături cu nimeni, nu simțea nevoia să spună ce avea pe suflet sau În minte prin confidențe amabile. Luase hotărîrea să trăiască singură? Se Întreba, intrigat, și se străduia s-o revadă, stînd pe scaun, În picioare, nemișcată sau plimbându-se. — Au găsit ceva? Doamna Maigret Începea să fie geloasă pe visarea lui. La Paris, n-ar fi Îndrăznit să-i pună Întrebări soțului ei În cursul unei anchete. Aici Însă, mergeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Nu. Nu te sinucizi sugrumîndu-te. Mă Întrebam doar dacă n-a Încercat vreodată să-și pună capăt vieții. SÎnt sigură că nu. Îi plăcea de ea așa cum era. În fond, era foarte mulțumită. Cuvintele Îl frapară pe Mairget și o revăzu pe domnișoara În lila așezată În fața chioșcului. Încercase atunci să definească expresia feței sale și nu reușise. Francine o făcuse acum: Îi plăcea mult de ea! Îi plăcea atît de mult, Încît, doar În salon, avea trei fotografii cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
fețele lor ne-au devenit familiare. Dar abia astăzi, din cauza fotografiei din ziar, acest apucat a fost sigur că mă recunoaște și m-a oprit. Iar asta este prima noastră cură, probabil singura. Dacă ne-am Întoarce la anul, vom revedea o parte dintre cei de acum. Cineva a venit, ca noi, pentru prima dată la Vichy. A făcut ca toată lumea, medic, consult, analize, și i s-a stabilit programul, numele izvoarelor, cât să bea, la ce oră. A Întîlnit-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
de metode, un cuvînt neagreat de nici unul dintre ei, fiecare aborda altfel o problemă. Astfel, de cînd domnișoara În lila fusese sugrumată, Maigret se ocupase prea puțin de asasin. Nimic premeditat. Era parcă obsedat de femeia aceea, pe care o revedea stînd pe scaunul galben În fața chioșcului unde cînta fanfara, de fața ei prelungă, de zîmbetul destul de blînd, care contrasta uneori cu duritatea privirii. CÎteva mici nuanțe se adăugaseră acestei imagini după ce vizitase casa din strada Bourbonnais, aflase de șederea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
rezuma În frazele afectate ale rapoartelor oficiale? Două surori, dintr-un sat de pe coasta atlantică, Într-o prăvălie de lângă biserică. Maigret cunoștea satul, unde oamenii Își câștigau existența exploatând pământul și marea. Patru-cinci fermieri mari dețineau rezervații pentru creșterea scoicilor. Revedea femeile, tinere și bătrâne, dar și nepoatele, plecând În zori, uneori Înainte să se lumineze de ziuă, după ora refluxului. În picioare cu cizme de cauciuc, purtau flanele tricotate și haine vechi bărbătești. Adunau de pe plajă stridiile ale căror bancuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
uitară unul la altul, pentru că rostise acel cuvânt cumplit simplu, natural, fără să-i tresară nici un mușchi al feței. Maigret vedea umbrele parcului, verdeața care, În unele locuri, căpăta tonuri ireale În lumina felinarelor, muzicanții În uniforme cu galoane... Dar revedea mai ales fața prelungă a numitei Hélène Lange care, pentru el și soția lui, Încă nu era decât doamna sau domnișoara În lila. — O cunoșteați pe domnișoara Lange? Bărbatul rămase nemișcat, cu răsuflarea tăiată, ca și cum s-ar fi sufocat. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
crezi în zeii noștri, spune oarecum derutat. Rufus zâmbește: — Cu toții ne închinăm aceleiași Ființe Atotputernice. Clipește din ochi cu subînțeles: — Cu o mie de nume. Și cu asta se despart. Fiecare cu inima grea, presimțind că nu se vor mai revedea niciodată. Dinspre arenă se aude dintr-odată cacofonia unei orchestre. Sunetul flautelor se îmbină strident cu cel al trompetelor, un corn armonizează cu orga hidraulică. Rufus încuviințează încet din cap. Muzica deschide seria duelurilor. Imediat se înalță un strigăt ascuțit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Ușurat într-un fel. Acum își amintește. S-a încheiat campania din Dalmația și ieri a fost omagiat alături de unchiul său Tiberius. Se crispează din nou. Fulgere roșii îi joacă în fața ochilor. Scene de răzmeriță. Imaginile încep să se lege. Revede dublul amfiteatru plănuit de Iulius Caesar și terminat de Marcus Agrippa năclăit de sânge. Mulțimea s-a dezlănțuit și au trebuit să intervină cohortele pretoriene și cele urbane. Se foiește panicat. De la ce a pornit totul...? Femeia de lângă el observă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să savureze căldura blândă a începutului de toamnă. Profilul ei impozant degajă un aer de inteligență și hotărâre. Auzind zgomotul pașilor, deschide ochii și le zâmbește. Un surâs veșted pe o față ofilită. — Cât de mult mă bucur să te revăd, Iulius! Germanicus observă, cu o strângere de inimă, că primele cu vinte i-au fost adresate lui Agrippa, și nu lui, fiul ei. — Bună dimineața, mamă, o salută cu un sărut pe obraz. Herodes Agrippa rămâne cu capul plecat. Nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
le-o ia înainte și să pună cinci legiuni între insurgenți și Italia. Începe să simtă cleștele de foc ce-i încinge fruntea. A cam întrecut măsura cu băutura aseară... Privirea îi alunecă la toga răvă șită de pe podea. Îi revede într-o străfulgerare pe principe și pe reprezentanții comițiilor centuriate, veniți să-l întâmpine. Un zâmbet fugitiv îi luminează fața. L-au primit cu jocuri de gla diatori. Unde au avut loc festivitățile?... Strânge din ochi încercând disperat să se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ilor nu erau deloc diferiți. Amândoi taciturni, mânați de ace eași virtute republicană, care îi făcea să considere serviciul în slujba statului o nobilă servitute. Dar amândoi conștienți de monstrul pe care îl reprezintă imperiul. Răzbunarea provinciilor asupra Romei! Se revede brusc călărind alături de feciorul său Drusus și de nepot. Asta s-a întâmplat ieri! Zâmbește mulțumit. Ce mândru a fost de Drusus! Și de Germanicus, desigur, proaspăt reîntors din Dalmația. Suspină, ostenit. Se străduiește din răsputeri să-l trateze ca
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Lygdus: — Dă-i dublu! și trece mai departe. Printre nenumărații dominus din jurul lui, rostiți în șoaptă și cu umilință, răsună dintr-odată cu putere un: — Nero! Toate privirile se întorc, mirate, spre nou-venit. — Mă, băiatule, ce mult mă bucur să te revăd! Un bătrân încă verde înaintează prin mulțime către el, în spa tele unui sclav african care îi îmbrâncește fără prea multe menajamente pe cei din calea lui. Tiberius îl recunoaște cu o tresărire. Plautius Silvanus, socrul nepotului său Claudius Nero
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o clipă, simte din nou sub tălpi fierbințeala pământului aceluia roșu-lăptos, orien tat înspre răsăritul de vară. Un sol argilos cu izvoare rare, ni troase. Prin pâcla amintirilor, distinge conturul copacilor ce cresc spontan, coborând în vale până la câmpie. Se revede pe sine, copil, așezat de-a curmezișul în șaua bunicului. Apoi băr bat tânăr, călărind singur pe un drum îngust. Îl recunoaște ime diat. Este singurul pe care se exportă tămâia și e păzit cu străș nicie. Trei mii de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Sophie ușor, lăsându-se pe spate, pe perne. ― Nu, eu m-am îndrăgostit, spune Lisa, luându-și capul în mâini la gândul că acest tip superb a văzut-o așa. ― Rahat, anunță Sophie. ― Rahat, anunță și Lisa. Trebuie să-l revedem. Unde crezi că s-au dus? ― Doar nu te gândești la ce mă gândesc și eu? spune Sophie, cu o sclipire bruscă în ochi. ― Am putea încerca. ― La naiba, spune Lisa rânjind. Ce avem de pierdut? Capitolul nouă ― Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
așa de interesat. ― Nu încă, zâmbește Sophie. Dar cred că ar trebui să-l invităm la un moment dat într-un club, la o petrecere, și dacă e nevoie, firește că o invităm și pe Jemima. Important e să ne revedem, și atunci o să arătăm mai bine decât am arătat vreodată, în toată viața noastră. Lisa rânjește, fericită că a fost și ea inclusă de data asta; are încredere că, având această șansă, Ben va alege buclele ei jucăușe. Fetele aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
oraș, și au muncit cu toții așa de mult că nu-i pot dezamăgi. Zâmbetul ei se înăsprește. ― Bine. Lasă. Dar tot ar trebui să mă suni. Îmi petrec din ce în ce mai mult timp la Londra și mi-aș dori mult să te revăd. Știu un mare terapeut în Londra, care cred c-ar putea să te ajute să înveți să te iubești. Trebuie să vă fac cunoștință. Fără să-și dea seama, Alexia tocmai și-a bătut ultimul cui în propriul coșciug. ― Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
La sfârșit, când vine chelnerul să ne aducă nota, ne ridicăm și ne zâmbim unul altuia. ― M-am simțit atât de bine, spune Ben când ieșim. ― Și eu. Nici nu pot să-ți spun cât de bine este să te revăd. Și când mă întorc să mă uit la el, sentimentul de ușoară camaraderie din seara asta dispare brusc. Stăm amândoi pe trotuarul din fața restaurantului... și de ce simt brusc emoție, oare ce înseamnă asta? Brațele lui Ben se întind spre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
fantezii ireale, și fără să vreau să par teatrală, cred că înțeleg cum este să fii lipsit de ceva, să pierzi pe cineva pe care iubești cu toată inima, să știi că nu mai e nici o șansă să-l mai revezi vreodată. Brad a fost rău. Toată chestia cu Brad și Jenny a fost rea. Dar a fost nimic, absolut nimic în comparație cu asta. A fost numai o picătură în oceanul de amărăciune pe care-l simt acum în fiecare moment al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
a spus că nu poate să nu se gândească la mine, și că tot ce vrea e să fie cu mine. Cu mine! Ben al meu. Înapoi acasă. Încă nu-mi vine să cred în doar câteva ore îl voi revedea. Știu că de fapt voi fi bulversată ca naiba de fusul orar, dar mai știu și că adrenalina datorată faptului că o să-l văd mă va face să mă țin bine la noapte. Destul de uimitor de vreme ce numai la asta m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]