3,455 matches
-
prea ne-a urmărit nenorocul"611. Toată tragedia pe care o trăiește și pe care și-o asumă îi revelează "sensul și funcția spectacolului, așa cum le știam de copil..."612, ceea ce înseamnă că "arta, și în special teatrul, spectacolul, ne revelează acest adevăr în tot ce se întâmplă în jurul nostru, și mai ales în tot ce ne putem imagina că se întâmplă. În fond, teatrul, ca și filozofia, este o pregătire pentru moarte. Cu deosebirea, pentru mine capitală, că spectacolul anticipează
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
uniformele reprezintă "arta, geniul ludic. Cât timp ne vom putea costuma și vom putea juca, suntem salvați!"620, un mijloc de a se opune Istoriei; cultivându-și obsesia vieții ca spectacol, în care se poate interveni prin schimbarea rolurilor, Ieronim revelează funcția ontofanică a ritualului artistic care rememorează actul cosmogonic, manifestare a jocului divin 621. Uniformele reînvie mitul generalului Calomfir, "eroul de război", "erou din Primul Război Mondial" la care se raportează toți urmașii: Îmi place de voi, că nu vă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Iconaru este personajul "purtător de mituri", fără să o știe, un mesager al mitului (conform clasificării lui Eugen Simion, există, în proza eliadescă, două categorii de indivizi: unii recunosc miturile, alții le poartă, unii construiesc spectacolul, alții, din inima spectacolului, revelează sensurile ascunse ale miturilor)631. Pentru Ieronim care trăiește "numai pentru teatru", întâlnirea cu naivul, simplul Iconaru, este o scenă "excepțională" dintr-un "scenariu misterios" pe care încearcă "necontenit" și "zadarnic" să-l reconstituie, căci orice intervenție a "ceva" face
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
magic-spirituală" a spectatorilor"642. Personajul comun ciclului de proze Uniforme de general, Incognito la Buchenwald, Nouăsprezece trandafiri este Ieronim Thanase care le plasează "în regim de vase comunicante"643. Față de Uniforme, Corul devine un personaj prezent cu rolul de a revela sensul, prin spectacol, "fără început și sfârșit", iar Maria da Maria devine aici principala "muzicantă", rol îndeplinit în Uniforme de general de către Manole Antim. Fără a face parte din trupa lui Ieronim, este fascinată de ideea acestuia despre spectacol: "numai
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în când, Leana "se dă la fund", iar Marina semnează "cu fel de fel de nume și pseudonime", refuzând orice consacrare. Titlul nuvelei, cu trimitere la cunoscutul lagăr de exterminare, este o meditație asupra posibilității de cucerire a libertății interioare, revelată prin spectacol al cărui sens curent nu se mai verifică: "corul, dansul, muzica, luminile sunt tot atât de importante pe cât sunt dialogurile. Ce ți se spune, ți se arată, și acest fel de spectacol este cu totul nou"652; piesa se naște
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și în fiecare zi?"654. Asociată mitului lui Boddhisattva, problema libertății se plasează într-o perspectivă nouă, alta decât cea din contextele în care fusese dezbătută până atunci ("iudeo-creștin, existențialist, marxist"). Viziunea lui Ieronim Thanase este că doar spectacolul poate revela faptul că, în ciuda condiționărilor și a îngrădirilor, nu suntem asemenea șoarecilor prinși în cursă, imagine pe care o semnifică Buchenwaldul (incinerarea din care Eliade face "simbolul ultim al Istoriei"655). Buchenwaldul reprezintă o situație-limită, "loc obsedant al unei umanități hărăzite
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Ființa menită Trezirii"), cel care se proclamă "Trezitul" (buddha)657 le ilustrează unul dintre personajele nuvelei, Elefterescu (gr. eleútheros "liber"658): "Eu rămân occidental, spunea, eu am mitologia care mi-a fost ursită, dar știu ce înseamnă să ți se reveleze mesajul unui mit. Dacă Elefterescu și-a relevat secretul mitului care-l obsedează, nu mai scapă. Ori își urmează modelul, cu riscurile pe care le implică, ori îi rezistă, și atunci e strivit!..."659 4.12. Supranume și nume de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
personajele eminesciene, Ieronim și Euthanasius, deoarece "încorporează și el sensuri contradictorii, dar diferite de cele eminesciene: sacralitatea și moartea se întâlnesc în însuși numele lui, "sfânt nume fără moarte". Numai că Thanase își asumă aici un rol social, încearcă să reveleze, prin spectacol soteriologic, memoria esențială și libertatea absolută a oamenilor amenințați de amnezie într-o lume concentraționară (Buchenwald extins la scara întregii Românii în comunism)"700. Pe aceeași undă, Ștefan Borbély, susține că de acest nume "semnificativ" se leagă două
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
am să te recunosc, iar dacă totuși te-aș recunoaște și ți-aș face semn, nu mă vei înțelege"854 se explică prin faptul că "suntem irecognoscibili și față de noi înșine, și unul față de altul..."855. Exemplul lui Ivan îi revelează propria condiție umană, iar omologarea simbolică a lui Procopie și Arhip cu Ivan îi îngăduie regăsirea contextului misterioasei formule "o serie de evidențe mutual contradictorii" în care i se pare că surprinde "ca într-o ecuație de gradul I, simplă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
proza în discuție) sensul cuvântului "amor", inițierea prin dragoste fiind de natură spirituală: "A înseamnă în a lui parte Fără, și mor înseamnă moarte; De le împreuni ai: fără moarte"898. Adevărata dragoste tot una cu "nemurirea""899 i se revelează lui Dayan în chipurile inefabilei Madonna Intelligenza: poezia și matematica. "Înțelepciunea, dragostea și nemurirea", "Femeia Eternă și femeia pe care ai s-o iubești"900 iau forma imaginii lui Irinel Costache, iubita sa din copilărie. Divinizarea ființei iubite amintește de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
la începutul vieții pe Pămînt"907. Lupta cu viclenia Timpului (List der Zeit) - joc de cuvinte pornind de la expresia lui Hegel, List der Vernuft ("viclenia Rațiunii") redare a ideii camuflării timpului, demonstrată prin călătoria inițiatică în sferele duratei care îi revelează mari taine cosmice 908 - nu îl face pe Dayan un învingător. El nu este decât un mesager, "un înainte-mergător" care nu cunoaște decât ecuația ultimă, nu soluția "care ne-ar fi putut apăra de consecințele descoperirii ecuației ultime". Fiind înzestrat
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
unul de dependență, ele nu derivă unul din celălalt. Eliade afirma în Jurnal că scriitorul nu trebuie să se "inspire" din mit, ci să creeze poetic "într-o asemenea perspectivă în care semnificația și frumusețea miturilor polineziene, bunăoară, să se reveleze cititorului cu aceeași forță cu care Rilke i-a revelat înțelesul mitului lui Orfeu"5. Acest argument din Jurnal îl împrumută și unuia dintre personajele sale, Maestrul Pandele din Nouăsprezece trandafiri care își dă seama că abordarea/ sarcina dramaturgului nu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
afirma în Jurnal că scriitorul nu trebuie să se "inspire" din mit, ci să creeze poetic "într-o asemenea perspectivă în care semnificația și frumusețea miturilor polineziene, bunăoară, să se reveleze cititorului cu aceeași forță cu care Rilke i-a revelat înțelesul mitului lui Orfeu"5. Acest argument din Jurnal îl împrumută și unuia dintre personajele sale, Maestrul Pandele din Nouăsprezece trandafiri care își dă seama că abordarea/ sarcina dramaturgului nu trebuie să fie interpretarea mitologiei antice din perspectiva istoriei moderne
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
situații, imagini/simboluri arhetipale), iar structurarea realului pe mai multe niveluri permite existența pluralității lumilor: "În toate povestirile mele, narațiunea se desfășoară pe mai multe planuri ca să dezvăluie în mod progresiv "fantasticul" ascuns în banalitatea cotidiană. Așa cum o nouă axiomă revelează o structură a realului, necunoscută pînă atunci - altfel spus, instaurează o lume nouă -, literatura fantastică dezvăluie, sau mai degrabă creează universuri paralele. Nu este vorba de o evaziune, cum o cred unii filozofi istoriciști; deoarece creația - pe toate planurile și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
evident felul în care țesuturile limbajului generează lumea prozei lui Eliade. Țesuturi în structura cărora unul dintre firele recurente este acela al miturilor nominale, al modului subtil în care lumea eliadescă e sacralizată prin infuzia de nume care, descompuse spectral, revelează conținuturi ale sacrului. Lumea lui Eliade se naște "pe tărâmul mitului". Sau al numelui. Note * În Aspecte ale mitului, Editura Univers, București, 1978. Mircea Eliade arăta distincția dintre basm, fabulă, pe de o parte și mit, pe de altă parte
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
arăt că această interpretare nu este chiar atât de simplistă, cum el o considera, și că, cel puțin în variantele ei contemporane, este destul de asemănătoare cu a sa. Într-adevăr, dogma este considerată, în sens teologic, "un adevăr de credință revelat de Dumnezeu"77, o sinteză de credință 78. Dar aceasta nu înseamnă o blocare definitivă a gândirii, o abandonare totală a rațiunii. Este adevărat, se spune în acest sens, că dogmele depășesc rațiunea, ele sunt supraraționale, paradoxale, dar nu neraționale
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
înțelegerii omenești 99. De aceea, autorul citat este înclinat să accepte formulele antinomice în cunoaștere doar ca ficțiuni, în genul lui Hans Veihinger 100, sugestie prezentă la Blaga, iar nu ca expresii ale unei metode care să lumineze realul, să reveleze aspecte din esența lumii. Această critică presupune o neînțelegere a fondului propunerii lui Blaga. Minus-cunoașterea este tocmai expresia forțării acestei limite a înțelegerii, pe care logica și teoriile clasice ale gândirii și cunoașterii au impus-o, anume paradoxul, contradicția. Filosoful
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ascunde după semnele sale"175. Dialectica paradoxală a revelării și ocultării, specifică formelor simbolice, devine proprie obiectului cunoașterii. În lumina cunoașterii luciferice, obiectul cunoașterii devine semn al unui mister, întreținând cu acesta un raport paradoxal: pe de o parte îl revelează, pe de altă parte îl ascunde. Într-un alt loc, acest aspect paradoxal al cunoașterii luciferice este afirmat foarte tranșant: "Obiectul ei e misterul care se ascunde revelându-se"176. Un al doilea indiciu al caracterului paradoxal al cunoașterii luciferice
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
mister, întreținând cu acesta un raport paradoxal: pe de o parte îl revelează, pe de altă parte îl ascunde. Într-un alt loc, acest aspect paradoxal al cunoașterii luciferice este afirmat foarte tranșant: "Obiectul ei e misterul care se ascunde revelându-se"176. Un al doilea indiciu al caracterului paradoxal al cunoașterii luciferice apare în modul de revelare a cripticului unui mister. Sergiu Al-George observă că revelarea se face printr-un "salt" în criptic, cu ajutorul unei "idei teorice". "Saltul la care
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de altă parte, el se distinge în univers prin faptul că, în același timp, trăiește într-un orizont în care toate cele existente îi apar drept mistere, drept semne ale unui "dincolo" pe care încearcă să-l pătrundă, să-l reveleze. Altfel spus, trăiește în orizontul necunoscutului sau al misterului. Acest din urmă orizont este cel care dă măsura existenței umane. Existența întru mister și pentru revelare"185 definește sau împlinește modul ontologic al omului. Această existență duală a omului nu
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
mister, la care are acces cunoașterea luciferică, este doar o "idee-negativ". Prin ea, cunoașterea luciferică cuprinde obiectul total, însă numai negativ, ca și cum ar avea acces la mulajul sau clișeul fotografic negativ al acestuia 203. Cum spune Blaga, misterul "se ascunde revelându-se"204. Revelația permisă cunoașterii luciferice este, paradoxal, o formă de camuflare. Cenzura transcendentă permite această spargere negativă a frontului censorial pentru că ea nu atinge miezul misterului existențial. Deși este un act de transcendere, ideea de mister nu este o
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Blaga, prin două tipuri de acte: acte de cunoaștere și acte plăsmuitoare sau creatoare 209. Vorbind despre semnificația metafizică a cunoașterii, Blaga arătase că există anumite limite structurale ("censura transcendentă") impuse spiritului de către principiul metafizic absolut, pentru a nu putea revela în mod pozitiv și absolut nici un mister. În felul acesta, cunoașterea umană era prinsă într-o antinomie structurală majoră, pe care filosoful român o explicita în finalul studiului său. Acum el arată că și actele plăsmuitoare ale omului se supun
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
un mănunchi de "frâne", care împiedică atingerea pozitivă a non-imediatului sau a misterului. E locul să subliniem, prin urmare, că stilul apare la intersecția a două finalități. De o parte omul crede că prin plăsmuiri stilistice izbutește să întruchipeze, să reveleze misterele, și să depășească astfel efectiv imediatul. Cert, stilul înseamnă o încercare de a depăși imediatul, dar în același timp stilul reprezintă, prin categoriile de temelie, și o frână abătută asupra omului în setea sa de a converti misterele. În măsura în care
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
și totodată al necunoscutului, al misterului. "El trăiește de o parte într-o lume concretă, pe care cu mijloacele structural disponibile nu o poate exprima; și el trăiește de altă parte în orizontul misterului, pe care însă nu-l poate revela. Metafora se declară ca un moment ontologic complementar, prin care se încearcă corectura acestei situații de două ori precară. Admițând că situația aceasta a omului rezultă din chiar ființa și existența sa specifică, suntem constrânși să acceptăm și teza despre
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
x necunoscut, al unui mister, care solicită un act revelator. Revelarea se încearcă prin suprapunerea peste faptul concret (soarele) a unei imagini (lacrima Domnului). Însă, analogia dintre acestea nu mai este suficientă, ca în cazul metaforei plasticizante, ci, pentru a revela misterul x, este necesară luarea în considerare a dizanalogiei lor. Astfel, spre deosebire de metaforele plasticizante, care asociază termeni sau fapte analogice, metaforele revelatorii "amalgamizează sau conjugă două fapte analogice-dizanalogice spre a revela în acest fel un x, sau latura ascunsă a
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]