KorAP: Find »[drukola/base=rostogoli & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...111 112 113 ...138 >

3,443 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324

o porni din nou În sus către șine spre Logan. Căută adânc Într-unul din buzunarele sale și ceva lucios Îi sclipi În mână. Ceva ascuțit. O sudoare rece ca gheața străbătu corpul lui Logan. — Vai, Doamne... Încercă să se rostogolească Într-o parte, să se ridice În picioare Înainte ca Doug Disperatul să ajungă la el. dar durerea din stomac Îl depășea, chiar dacă moartea venea Încet pe șine Înspre el. — Nu trebuia să te iei după mine. Vocea lui Doug

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
de riduri și marcată de vene sparte. Ochiul său lăptos, cel mort, de culoarea zăpezii, zâmbetul lui strâmb și maroniu din pricina nicotinei.Chestia cu șunca e că tre' s-o tai frumos și subțire. Nu... Logan Încercă disperat să se rostogolească din nou. — Vai, păi n-ai de gând să plângi acum, domnule Porc, nu? O să faci ca un țânc? La naiba, n-o să dau vina pe tine. O să doară ca dracu'! — Nu... te rog! Nu trebuie să faci asta... — Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
mai ies io viu. Nu dacă-mi mănâncă plămânii și oasele canceru'. Deci ce-mi pot face mie dacă te fac felii? Mor Înanite să mi se termine pedeapsa, oricum. Ce mai contează-un mort, nu? Logan gemu și se rostogoli pe spate, simțind cum zăpada Îi cade rece pe față. Ține-l de vorbă. Ține-l de vorbă și poate vine cineva. Cineva În uniformă. Agenta Watson. Oricine. Te rog, Doamne, dă să vină cineva! — De asta... De asta ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
pe tine. Agită În aer cuțitul Stanley și rânji. Logan Îl pocni Într.un genunchi. Tare. Se auzi o pocnitură sonoră și Doug se prăbuși, scăpând cuțitul din mână, chirchindu-se asupra genunchiului făcut praf. — Nenorocitule! Șuierând printre dinți, Logan se rostogoli pe o parte și izbi din nou cu piciorul, nimerindu-l pe bătrân În lateralul capului, deschizând o rană de vreo 10 cm. Doug se strâmbă, acoperindu-și cu mâinile scalpul sângerând, În timp ce Logan ținti o altă lovitură spre capul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
maxilarul, Închizându-i ochiul lăptos, cel nevăzător. Lovea cu pumnii cât putea, pe măsură ce lumea Începea să se Întunece. Iar și iar și iar... până când, În cele din urmă, mâinile din jurul gâtului lui Logan se Înmuiară și bătrânul Începu să șovăie, rostogolindu-se pe o parte ca să zacă sângerând sub zăpada care cădea. 29 Se grăbiră cu Doug MacDuff prin holul de la Urgențe Într-o sală de tratament. Arăta ca Moartea. Fața lui plină de linii și Încrețituri era acoperită cu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
L-am lăsat să intre și l-a lovit pe Geordie cu ceva. Și-apoi a Început să dea În el cât era căzut la pământ. O pereche de ochi creionați cu roșu se ațintiră asupra lui Logan. Lacrimile se rostogoliră pe obrajii bolnăvicioși. Am Încercat să-l opresc, dar m-a lovit... Asta explica vânătaia pe care o observase În ziua În care-i lăsase În clădire. — Care era mesajul, Cameron? Mesajul misterios despre care Simon McLeod spunea că știu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
un gust metalic, ca de cupru, dar nu putea să scuipe. Cineva făcuse un nod dintr-o cârpă și i-o-ndesase În gură. Și același cineva Îi legase mâinile la spate și-i prinsese la un loc gleznele. Se rostogoli pe spate, iar camera Începu din nou să se Învârtă. Așteptă o clipă ca lucrurile să se stabilizeze, Înainte să continue astfel Încât să fie cu spatele la sufragerie și cu fața la ușa din spate. Agentul Rennie zăcea cât era de lung, pe burtă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214

mână, chemă un militar și simulă un atac. — Apoi te duci în spatele lui, vezi? Îi pui mâna stângă pe gură și-i ții capul nemișcat, iar cu dreapta înfigi arma în gât, unde palpită vena. Militarul se prefăcu rănit, se rostogoli pe jos, dând din picioare, și micuțul izbucni în râs, uitând de lacrimi. Tribunul îi explică: — Dacă vrei să te asiguri că adversarul tău e mort, pui degetul aici - îi puse degetul în dreptul jugularei celui căzut. Simți cum palpită? Când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
cu sandalele și-i striga: „Nu-ți răspund, ăsta nu-i numele meu!“. Așteptă ca un glas să-l provoace, pentru a-l urmări și a-l prinde pe soldatul care se lăsa doborât de el, se arunca la pământ, rostogolindu-se amândoi în iarbă. Dar nu-l strigă nimeni; dezamăgit, copilul se îndreptă spre grajduri. Grăjdarul, care tocmai îl țesălase pe dragul lui Incitatus, se întoarse și-i spuse pe neașteptate, brutal: — Ai văzut? Și de data asta a câștigat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
care era pavată piața, ajunse lângă el și se opri. Apoi ridică încet, cu ambele mâini, spada lui barbară, grea și, încordându-și toți mușchii, de la călcâie până la umeri, o coborî fulgerător; sabia scânteie în soare. Capul celui îngenuncheat se rostogoli pe pământ, iar trupul se prăbuși alături. Lovitura fusese atât de violentă, încât sângele începu să curgă abia după câteva secunde. Călăul ajunse, cu teribila lui sabie, lângă următorul condamnat, Gaetulicus. Împăratul văzu că acesta închisese ochii. Pentru el și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
de sânge de un roșu întunecat pe marmură. Chereas nu trebui decât să întindă pumnalul; băiatul se înfipse în el cu brațele desfăcute, fără să scoată un sunet. Chereas trase lama în sus cu putere, mărind rana. Trupul băiatului se rostogoli pe jos. Julius Lupus se oprise să privească. Acum chiar trebuie să mergem, zise Chereas. Atriul rămase pustiu. Se auzeau însă mulți oameni venind în goană; erau soldații germani, Germani Corporis Custodes. Îl găsiră pe Împărat mort, prăbușit pe pardoseală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651

o bucurie imensă mă inundă. Uneori, În vis, ieșind din apă, mă Înconjoară din toate părțile armate de șerpi Încolătăciți, Încârligați În snopi solzoși; aceștia șuieră amenințător, Încercând să mă muște, se zbat Împletindu-și trupurile În grămezi răsucite, se rostogolesc cu limbile Învinețite atârnând În afară. Alerg, alerg Îngrozit și numai zborul mă salvează În ultimul moment de primejdia iminentă; Întotdeauna, ridicarea de la pământ este grea, căci trebuie să fac efortul supraomenesc de a-mi depăși condiția ponderală. Apoi, aflându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Mă plimb cu colega mea Luminița D. pe strada Matei Basarab. A venit să mă ia de la cămin, vrea să se plimbe cu mine; e scundă, bondoacă, rotundă ca o minge. Dacă i-aș da brânci, ar Începe să se rostogolească. Calcă toc-toc, toc-toc: și-a pus toace de 12 cm. Se bâțâie pe ele ca pe papainoage, crede că sunt mort după ea și astăzi ține să mă dea gata. E cam proastă. Îmi povestește tot despre asistentul M.: „Alaltăieri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
sens Înțeleasă mai ales ca o conservare a corpului.) (vineri) Orice maculare mă poate distruge; trebuie să nu mă cobor, să mă păstrez pur, să nu mă Împrăștii În carnal și derizoriu, să rămân de gheață, un bol de cristal rostogolit În țărână de copiii jucăuși. Ca să nu decad, va trebui să mă prefac. Ca să mă salvez, va trebui să-mi umilesc trupul. (marți) Călinescu spune undeva că muzica trezește gândurile grave, Înfrânând instinctualul și animalitatea din noi. Ascult Beethoven și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
că va surveni ceva ireparabil. Nu ai Încă noțiunea exactă a ceea ce se va Întâmpla, dar ești Încredințat de iminența faptului prejudiciant (ca și În basm, trebuie să ți se aducă o daună, ca să Înceapă o story); iată răul se rostogolește spre tine, În curând te va ajunge; e un lup vărsând bale de fiară, se repede, se apropie; tu strigi, te frămânți, ajutor, ajutooor, nimeni nu te aude; te zbați, alergi, dar nu avansezi, ceva te ține, te Împiedică să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
de variante sughițând, scrijelind, nechezând, râșgâind, șoptind, urlând, silabisind, bubuind, demarând, frânând, lovind, tăind, Înjunghiind, mângâind, mârâind, mototolind, morfolind, psalmodiind, dorind, refuzând, susurând, simulând, cerând, plângând; rugându-se, jeluindu-se, prefăcându-se, copilărindu-se, ascunzându-se, alintându-se, jucându-se, rostogolindu-se, Îndepărtându-se, rănindu-se. (sâmbătă) În primul capitol din eseul Mitul reintegrării (Editura Vremea, 1942), intitulat „Simpatia lui Mefistofel“, Mircea Eliade constată simpatia lui Dumnezeu pentru Diavol: ...simpatia aceasta divină față de un demon atât de negator se silește s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
comuniune pe căi cât se poate de secrete Între mine și ea, ne născusem, trăisem indiferenți și indiferent, frecându-ne privirile de obiecte indiferente și de alte priviri indiferente, fără să luăm act de trecerea timpului, de faptul că ne rostogoleam printr-o existență indiferentă, care ne trata cu o deferență indiferentă și, deodată, brusc, ne-am trezit Încleștați În structura dură a clipei; descopăr fulgurant că ea este un alter-ego al meu și poate și ea descoperă același lucru, căci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
vrea să fiu mârșav, chipul tău Îmi cere tributul durerii de a mă fi născut Oricine are mamă, trăind În gesturile ei frumoase, merită viața. De ce se uită repede acest lucru atât de omenește omenesc? Toate În univers s-au rostogolit tot dintr-o matrice nefecundată de zei, Stelele se surpă-n foamea lor castă și vastă Buruienile cresc spre bucuria creșterii-n sine, Ideile se rup din pământ și cad tot În pântecul lui. Orice rupere cât de banală trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
știai bărbat, nu mă bănuiam femeie. Dacă ne-ar fi spus cineva că ne iubim, sincer, nu l-am fi crezut. Era un cer fără strop de stea. Întunericul pătrunsese În noi și ne făcuse orbi. Ne căutăm prin beznă rostogolindu-ne halucinant, chinuitor... și nici un punct de sprijin, numai spații grele de atâta noapte... Neputându-se atinge, gesturile noastre se prelungeau În infinit și veneau Înapoi sleite, ca să plece din nou. Dar explozia sărutului a venit să pună capăt Îndoielilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
să ții mâna la nas ca s-ajungi până sus. Acolo intri direct Într-o magazie de vechituri, unde Vera are un pat de lemn deșălat de atâta Întrebuințare, cu tot felul de văi și dealuri, că mai mult te rostogolești, decât stai În el, așa că e preferabil să te așezi pe jos; Îmi spune: „Pe jos le culc pe englezoaicele astea mizerabile, putrede de bani, dar care vin la mine și preferă să doarmă pe sacul de dormit, Încât calc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

acel loc, de aceea ea se simți obligată să răspundă privirii întrebătoare a acestuia: - Eu sunt ca el, arătă ea spre Rhyme. Un fel de consultant. - Îmi pare bine să te cunosc, spuse el fixând cele trei monede care se rostogoleau simultan printre degetele Karei. Sachs se alătură imediat lui Cooper pentru a-l asista la analiza dovezilor. Rhyme întrebă: - Ce știm despre victimă? - Îl chema Anthony Calvert. 32 de ani. Necăsătorit. De fapt, în cazul lui, fără partener. - Vreo legătură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
să vă pun cătușele. Prin urmare, vă rog să... Deodată, se auzi vocea precipitată a unui bărbat: - Hei, tanti, ai grijă! Gagiul în trening - în lateral! Glonțul! Cei adunați începură să țipe și se aruncară la pământ, iar Sachs se rostogoli la stânga strigând: - Roland, atenție! Bell se afla și el la pământ, lângă victimă, cu arma pregătită, privind în aceeași direcție ca și Sachs. Dar Sachs nu văzu pe nimeni în trening. Nu se poate, gândi ea. Nu! Înțelese, furioasă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
viteză. De pildă, placatul adversarului. De unde se afla, adică la mai puțin de un metru de motociclist, se aruncă în aer spre motociclist, amintindu-și să țintească sus și să folosească corpul celuilalt pentru aterizare. - Iisuse, icni motociclistul în timp ce se rostogoliră pe pavaj și acroșară în plin un container de gunoi. - La naiba, murmură Burke, simțind cum pielea de la cot îi este jupuită. Nenorocitul dracului! - Nu am făcut nimic! încercă motociclistul să se apere. Ce ai cu mine? - Taci din gură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Welles. Se auziră zgomote de la capătul coridorului, ca și cum o ușă s-ar fi deschis și cineva s-ar fi apropiat în fugă. Dar părea să fie la 10 kilometri distanță, iar Weir avea o priză din ce în ce mai bună pe armă. Se rostogoliră la podea, iar ochii lui în care se putea citi disperarea se apropiară la doar câțiva centimetri de ai ei, iar țeava pistolului se îndreptă încet spre ea. Cu un geamăt, Weir încercă să-și pună arătătorul pe trăgaci. - Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
metri de ambulanță. Aruncă o privire la ceasul de mână. Momentul aproape venise. Iar acum, prieteni, onorată audiență... La ora nouă fix un jet de flăcări țâșni pe ușa cortului. O clipă mai târziu, silueta uriașă a flăcărilor dinăuntru se rostogoli peste pânza sclipitoare a cortului, arzând arena, publicul, decorațiile. Muzica se oprise brusc, fiind înlocuită de țipete, iar rotocoale de fum negru se ridicau prin vârful cortului. Se aplecă înainte, captivat de oroarea acelei priveliști. Și mai mult fum, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]