3,040 matches
-
degetul. Sub piele mușchii nu i se vedeau lucrând în timp ce lua din farfurie. Era altfel decât la bărbați. Brațul îi ieșea dintr-o mânecă scurtă, albă. Rochia bleumarin era de fapt un sarafan, iar bluza avea un guler rotunjit. Frumos rotunjit. Chiar foarte frumos. Fata necunoscută nu participa la discuție, dar asculta foarte atentă tot ce se spunea la masă. Când întorcea capul spre unchiul Artemie, lăsa să i se vadă linia obrazului, bucălat ca la un copil. Obrazul râdea domol
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
înconjurat de crini. Sânii tăi, amândoi precum doi iezi, gemenii unei gazele. Și voi vorbiți de punctaj, de juriu, vite încălțate ce sunteți! Dacă-i așa, înseamnă că s-a dus dracului camaraderia! Se așezau unul lângă altul pe bordura rotunjită a bazinului cu fântână arteziană din dreptul Sfatului Popular, toți în paltoane mai degrabă negre. Gemenii unei gazele! râdea Cuzino. Păi gazela aleargă prea repede! Hai să-i mai tăiem din avânt. Ia uitați-vă cine trece! Era Antonia. Trecea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
subțiri și dese, acolo unde iarba nu ajungea să crească, locul de trecere spre lumea de dincolo... Ce își apăra Antonia strângând caietul la piept în timp ce trecea prin vânt? Gemenii gazelei! Râsese prostește toată banda de nătărăi așezată pe bordura rotunjită a bazinului cu fântână arteziană din dreptul Sfatului Popular, toți în paltoane negre. Dragoș privise în urma ei în timp ce se îndepărta și se gândise că aveau înaintea lor o viață întreagă ca să afle ce avea să se întâmple după ce avea să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de naștere și celelalte. Cam pe la cinci, în aceeași după-amiază, Cealaltă Carol îl văzuse pe Dan trecând pe Fortune Green Road. Recunoscuse șapca de baseball pe care o purta uneori, umerii lui înguști și inconfundabila jachetă de piele, cu gulerul rotunjit și epoleți falși. Îi păru rău că nu se oprise la prăvălie să dea bună ziua; nu l-ar fi obligat să cumpere nimic, ar fi vrut doar să fie puțin mai prietenos. Îi privise îndelung silueta subțire și îl văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
un sentiment de posesiune încă și mai ciudat. Se opinti, îl ridică de subsuori, ca pe un copilaș, cu părțile intime încă acoperite de haine în dezordine, și îl trânti pe pat. Amețeala neobișnuită, șocul suferit de pe urma contactului dintre partea rotunjită a capului său și dulap îl împiedicaseră pe norocosul de Dan să simtă puterea acestei operațiuni a lui Carol, care părea că a acumulat toată forța participanților la meciurile de lupte libere pe care le privise impasibilă la Lumea sportului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
care îl privea Naomi, se vedeau cojițe maronii și albe în cărarea din părul său. Fusese șocată să observe - e drept că-și dăduse și mai devreme seama, dar numai cu ajutorul mâinilor - că ceafa lui Alan nu era mai deloc rotunjită. Linia care unea creștetul capului cu locul unde părul îi atingea gulerul părea aproape perpendiculară. Naomi se scutură înfiorată. Asta îi accentuă starea de greață. Doctorul răsfoia ziarul. — Hmmmm... mormăi el, în semn de încuviințare a celor citite, în felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cu numere vechi din Wisden și reviste de sport. Alan îi spuse: — Ai face bine să-ți dai jos hainele, John. Dumnezeule! Cât de mult îi plăcea asta! Bull își desfăcu cureaua și își lăsă pantalonii să alunece peste șoldurile rotunjite. Își scoase picioarele din papucii de casă, apoi se extrase din pantaloni, mutându-și greutatea de pe un picior pe celălalt, până ajunse să stea în chiloți în fața lui Alan, clipind nesigur. Alan se așeză cu spatele la oglinda înaltă, la fel cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
față. Au! Husele de vinilin ale scaunelor aveau niște protuberanțe care-i dădeau senzația coborârii printr-un esofag. Bull își învinse cu greu senzația de greață. Faptul că era vorba despre un Volkswagen Beetle nu îl ajuta cu nimic. Forma rotunjită a mașinii, cu spatele ei ca un posterior uman și capota rotunjită asemenea unui sân de femeie îl definea acum sexual mult mai bine decât îl definise vreodată din punct de vedere social. Chiar și după ce își revenise și conducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
dădeau senzația coborârii printr-un esofag. Bull își învinse cu greu senzația de greață. Faptul că era vorba despre un Volkswagen Beetle nu îl ajuta cu nimic. Forma rotunjită a mașinii, cu spatele ei ca un posterior uman și capota rotunjită asemenea unui sân de femeie îl definea acum sexual mult mai bine decât îl definise vreodată din punct de vedere social. Chiar și după ce își revenise și conducea automat prin traficul londonez, cu activitatea cerebrală redusă la minimum, Bull nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
domini pe toți. De fapt este un joc de putere. În baia întunecoasă, stând pe veceu, râcâi banda adezivă de pe pachet, iar înăuntru dau de o cutie pătrată de carton, lucioasă și fină, cu muchiile învelite în pâslă, cu colțurile rotunjite și strivite. Ridic capacul și descopăr ceva ce seamănă cu niște straturi de forme dure, ascuțite și complicate, unghiuri minuscule, curbe, colțuri și vârfuri. Le așez deoparte, pe podeaua băii, în întuneric. Cutia de carton o pun înapoi în pungile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
-mi că, dacă reușim până la urmă să nimerim ieșirea de-aici, cred că ar trebui să rămânem împreună. Chiar în fața noastră se află un birou baroc. Lemn de pin negru lăcuit, cu scene persane în incrustații de argint, cu picioare rotunjite și tăbliile laterale ornamentate cu bucle și cochilii sculptate. Și, pe când mă conduce și mai adânc în desișul de cabinete, șifoniere, biblioteci și bufete, printre cuiere-pom și rafturi, Helen Hoover Boyle îmi zice că trebuie să-mi spună o povestioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
coș de fabrică. Îl ia cu penseta și-l șterge pe prosop. Cu fața încrețită în jurul nasului, se uită la el de aproape și zice: — Îmi spui și mie ce se-ntâmplă? Sparge o altă bășică, din care sare cupola rotunjită a unei moschei, plină de sânge și secreție. Mona îmi trage din picior cu penseta o farfurioară. E pictată de mână cu o bordură de trandafiri roșii. Afară, în stradă, urlă o sirenă de pompieri. Dintr-o altă bășică puroiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
sprijinită de coapse, eliberând coloana vertebrală și pelvisul. Genunchii și coapsele trebuie să fie puțin îndreptate spre interior, ca și cum ați stăpâni un cal în galop. Lăsați brațele să atârne liber, cu palmele spre spate. Mențineți umerii complet relaxați și puțin rotunjiți, astfel încât pieptul să fie lejer. „Înălțați-vă ca un pin” înseamnă că trebuie să vă mențineți coloana dreaptă ca un pin, din creștetul capului până la coccis. Mențineți pelvisul lejer, „neblocat” și împins în față, pentru a îndrepta balansul de la nivelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
pe o pernă tare, așezată peste o carte de telefon. Acest lucru vă ajută să vă înclinați pelvisul înainte, menține coloana dreaptă și ajută la prevenirea amorțelii de la nivelul picioarelor. Trebuie să țineți capul drept, umerii trebuie să fie puțin rotunjiți, pieptul relaxat, ochii relaxați, îndreptați spre pământul din față, mâinile trebuie ținute confortabil pe coapse sau genunchi sau cu palmele făcute căuș și îndreptate în sus, ținute în poală, sub ombilic. Cealaltă metodă presupune șederea pe un taburet sau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
ultima expirație, întoarceți palmele spre exterior și continuați să ridicați brațele deasupra capului odată cu următoarea inspirație. Cu mâinile deasupra capului și palmele spre cer, formați un mic „hublou” cu degetele mari și cu arătătoarele, ținând coatele puțin îndoite și brațele rotunjite. Priviți prin „hublou” și realizați între șase și zece respirații profunde, înclinând pelvisul spre spate în timpul inspirației și împingându-l în față în timpul expirației. Datorită capului ridicat, blocarea de la nivelul gâtului ne se folosește în această poziție;0 „Împingerea palmelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
cerul gurii, în spatele dinților de sus. Acest lucru stimulează secretarea salivei benefice sub limbă și servește ca o punte pentru ca energia să curgă din capătul Canalului de Control în palat până în vârful Canalului de Funcționare din gât; - țineți umerii ușor rotunjiți și complet relaxați. Rotunjirea umerilor menține cutia toracică relaxată. Evitați tendința de a încovoia umerii și de a contracta gâtul, pentru că acest lucru provoacă tensiune musculară, care împiedică circulația sângelui și a energiei; - nu lăsați burta să vă atârne în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
pentru a putea fi zărit. Străbatem o milă din acest ținut sever, pe urmă urcăm pieptiș un deal, trecem printr-o spărtură dintr-un vechi gard de țarc și ne continuăm suișul; ajungem În cele din urmă pe o creastă rotunjită care duce spre nord către un turn mătăhălos, o balegă uriașă de stâncă primară, Longford Tor. La picioare, o altă vale mohorâtă, pe urmă, succedându-se cât cuprindem cu privirea, alte contururi punctate de dealuri și mai sumbre, de teren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
e rotund ca o naramză? Stai... Va sa zică asta era taina cealaltă! Și de unde ai mai scos-o? Bătrânul căzu pe gânduri, apoi zise din nou, după un răstimp: - La urma urmei, dacă ni-l închipuim ca o tavă rotunjită și ridicată spre mijloc, de ce nu ni l-am închipui și așa... Cum ai ajuns să bănuiești? - Când veneam încoace, la un popas am întîlnit un copil care se juca cu o piatră rotundă, ca o sferă, stăpâne. Mi-am
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Adică de unde Bucureștiul, cu asfalturile și cartierele lui, țâșnea, în jeturi cristaline și răcoroase, direct din pământ. Dădură ocol, tartorul evaluând, din mașină, suprafața actualei Grădini a Icoanei, cu tufișurile zburlite și platanii ei, turnați parcă dintr-o sticlă verzui-albăstruie, rotunjită ca fildeșul, unde, pe vremuri, băltea vrăjita apă a Bulindroiului, sau, după cum era alintată 97 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Genelul parșiv încremeni o clipă, cu străinul în spate, cu băsănăul puicuței spre el, cu capătul curelei în mâini
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
smoală, chiștoace de țigări, nisip. Îl încărcară, ca pe-un covor rulat de sufragerie. Și-l transportară, pe umeri, ca pe un trofeu, până în hoceagul lor din Radu Calomfirescu. 400 DANIEL BĂNULESCU Primul asalt al potopului, cu bobul mărunt și rotunjit ca al rulmentului, umflă și terciui tot ce însemna planșă, album, carton, pe o rază de 10 000 de metri. Dirijând, cu huiete de bande rulante, franjurile colorate ale așezămintelor siderurgice, fâșiile încocoloșite de apă ale imaginilor căminelor culturale, versetele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
largul lui cu armele care puteau fi aruncate. Așa că a sărit la luptă, aproape cu insolență și și-a băgat nonșalant mâinile în buzunare, ca să-l irite pe adversar. Mâna dreaptă i s-a strâns pe un obiect tare și rotunjit. L-a scos mirat. Era Osul din K! Același os pe care Prepelicarul i-l aruncase înainte să dispară în tunelul din ea însăși. Osul din K. Vultur-în-Zbor nu și-a pierdut timpul cu speculații. S-ar fi putut gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de la capăt. Acum numărătoarea era doar o scuză. Scopul său adevărat era continua reînnoire a prieteniei cu fiecare piatră. Le da binețe ca unor vechi prieteni și se bucura când întâlnea ici vreo piatră ciobită și îndrăgită, dincolo vreo alta rotunjită și plăcută. Unora le dădea nume. Altele erau scena marilor aventuri din visele lui. Strada era microcosmosul lui și acolo își găsea el toate plăcerile și suferințele. Mic și pricăjit, era o parte a drumului, întocmai ca oricare din pietrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
buimac printre noi În dimineața aceea de septembrie. O priveam muți, cu gâturile lungite să se rupă, ca pe o apariție stranie, coborâtă din altă lume: blondă, cu părul curgător, În valuri, Otilia era suplă ca un spic, cu forme rotunjite acolo unde trebuia, emanând o lumină distinsă pe chipul ei, care o Încorona. M-am apropiat tiptil de ea, Încercând să trec neobservat prin preajmă. Cele câteva fete o primiseră prietenește, și se arătaseră destul de Încântate la vestea că le
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
aici, nu prea găsesc cuvintele potrivite. „A, apropo, m-a părăsit soțul pentru că nu i-am mai acordat atenție de prin 1994.“ Ar crede că glumesc. —Richard e un bărbat bun, Îmi spune ea, băgând o față de pernă pe după capătul rotunjit al mesei. Trebuie să ai grijă de el, iubita mea. Nu există alții mai buni ca Richard. În trecut, judecam entuziasmul mamei pentru soțul meu ca un semn al dezamăgirii ei În ceea ce mă privește. Mi se părea că exclamațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
lăsînd-o să se sprijine de pieptul lui. CÎnd văzu că și-a revenit, o poziționă cu brațele Înainte și calmă valurile din jur, ca ea să-și poată relua bătaia. Porni odată cu ea, Înotînd alături și zîmbind cînd șoldurile ei rotunjite Își recăpătară siguranța mișcării șerpuitoare. Nu m-am putut abține să comentez: — Impresionant. De fapt cine-i omul ăsta? — Nici Bobby Crawford Însuși n-ar ști să-ți răspundă. PÎnă la micul dejun, are deja trei identități diferite. În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]