6,798 matches
-
găsim și în acest act, unde vodă zice: „Iar după a noastră viață cine va fi domnitori Moldovei să nu strice a noastră danie, ci mai vârtos s-o întărească sfintei mănăstiri.” Timpul însă și-a spus cuvântul, și peste ruinele mănăstirii La Greci s-a așternut colbul și uitarea... După un timp, tândălesc la alt pergament colbăit, încercând să-i dau de capăt: „Theofan mitropolit al Sucevei. Scriem și dăm de știre că însumi,...am dat sfintei rugi Galata,...niște
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ce vor dărâma în drum. își făcea calculul pentru a da fiorilor o direcție cât mai blajină, și, iacă, Ada trebuia din minut în minut să vie! ... O ura! ... Ce vrea vrăjitoar.ea aceea, al cărei filtru amoros îi grăbise ruina sănătății și al cărei filtru amoros nu-i mai putea da nici o înviorare?! . .. Vrăjitoarea pe care îi era urât să o vadă alături și lângă care era silit să trăiască mereu, fără nici o scăpare! Din pricina ei devenise un rob, ce
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
nu mai sunt locuite de urmașii celor de odinioară, care au luat drumul orașului, după un trai mai bun. În casele cu mulți copii din trecut nu mai este nimeni. În locul tumultului celor trăitori atunci, acum se observă părăsirea, paragina, ruina, tristețea, singurătatea locurilor mai ales în timpul nopții, când doar bufnițele mai dau semne viabile cu sinistre presimțiri. Încă un argument în plus care demască și mai acuzator comunismul care a depopulat satul românesc tradițional de acel element denumit generic „talpa
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
-i spunea neamțul ! Cel mic ascultă de cel mare. Azi nu urmăm exemplul lui ureseseu ? Și, doamne ferește, dacă se schimbă roata, cine cade vinovat ? Uite că nu-i nimeni vinovat. Așa pică potriveala. Trecând pe lângă un teren curățat de ruine și plin de bărătci din plăci de stuf, tăietorul comentă : - Ia te uită ! Să-nvie grecu’ Ioanide și să vadă, ar muri a doua oară. Ce palate erau aici, parcă gândea grecu’ că n-a mai muri. Nici vrabia n-
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
doresc e să văd, într-o zi, această vară transformată în amintire. 52. Rugat să-i descrie insula Rodos, doctorul Luca i-a vorbit lui Julius despre o școală de retorică prin care ar fi trecut Cezar și Cicero, despre ruinele fortificațiilor ridicate de cavalerii ioaniți și, mai ales, despre Marea Egee, unde odinioară se scăldau nimfele. ― În Rodos, a adăugat visător doctorul, am înțeles că sirenele nu sunt o glumă a mitologiei. I-a vorbit despre pământul bolovănos al insulei, înverzit
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
să vină și să aibă grijă de "câteva vestigii metalice ale zeilor", care căzuseră în mâna cuceritorilor. Fusese o cerere inteligent formulată, menită să câștige aprobarea generală din partea înfrânților, chiar dacă atrăgea pe oamenii de știință ai templului spre propria lor ruină. Se stipula doar, formulat foarte precaut, că în schimbul privilegiului de a împărți paza vestigiilor, experiențele ar trebui continuate ca și când nu s-ar fi dus nici un război. " Zeii - spusese Czinczar cu fățărnicie în invitație - sunt deasupra unor certuri meschine ale omenirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
cuprindă. De a trecut o Eră dau un ceas Tot nu văd Destinul în Oglindă. Înconjurat de grelele ispite Mai zăbovesc în iarna tainicelor stele, Fierbinții ghimpi din tălpile rănite Mă´ntoarnă iar în cugetele mele. Colind buimac prin vechile ruine, Mă regăsesc pe un meleag bizar; Par toate rânduite așa de bine Și totuși, totul e un imens bazar. Muncesc să ies din a Tenebrelor capcană Privind prin ale vieții încâlcite rânduri, Infamelor fantasme le sunt hrană Și anevoie stau
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93383]
-
Enin, Gosseyn înregistră prima imagine directă, pe care o zărea acest corp, a Institutului de Semantică Generală - sau, mai bine zis, a ceea ce rămăsese din el. Ceea ce văzu era o clădire cu o fațadă rectangulară care lăsând deoparte aspectul de ruină, ar fi putut fi rămășițele unei clădiri de bancă de tip vechi. Apropiindu-se, Gosseyn văzu că aspectul era de fapt dat de uzură. Cum știa că fațada decorativă fusese distrusă prin forță, era evident - acum, când privea de aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Mă întorc imediat. Crang păru să-i observe îngrijorarea. - Cred că sunt bine. Nu este nici un semn de violență în jur. Cred că tot pe tine te vor în mod special. - Mulțumesc, spuse Gosseyn. Și ieși în holul larg al ruinelor unei clădiri care fusese Institutul de Semantică Generală. Un minut mai târziu, după ce sunase la ușa îngrijitorului de mai multe ori, iată că apăru fața aceea zbârcită și ochii aceia vicleni, uitându-se la el; și înțelegând imediat întrebarea, îngrijitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Titlul paginilor dedicate lui în Uscita di sicurezza (Ieșirea de siguranță) este, de fapt, Incontro con uno strano prete (Întâlnirea cu un preot ciudat). Întâlnirea despre care vorbește Si-lone este aceea, pe care a avut-o cu don Orione printre ruinele cutremurului care, în 1915, a distrus Marsica: a fost o întâlnire care a influențat toate alegerile sale viitoare. Figura acelui preot rămâne totdeauna ținta de atins a gândirii sale și a concepției sale despre preoți; amintirea lui va rezulta intensă
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
date seci, ci prin analiza lor pe înțelesul tuturor, ca să vedem în ce lume trăim din acest punct de vedere. Extrem de gravă îmi pare starea patrimoniului istoric. În vechea cetate a Timișorii sunt case de sfârșit de secol XVIII în ruină, la fel în Arad. Simt nevoia, când trec pe lângă ele, să organizez de unul singur, dacă nu se poate altfel, un miting printre ruine. Că nu e de glumă cu starea economică și patrimonială a Provinciei în perspectiva anilor care
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
starea patrimoniului istoric. În vechea cetate a Timișorii sunt case de sfârșit de secol XVIII în ruină, la fel în Arad. Simt nevoia, când trec pe lângă ele, să organizez de unul singur, dacă nu se poate altfel, un miting printre ruine. Că nu e de glumă cu starea economică și patrimonială a Provinciei în perspectiva anilor care vin este ușor de înțeles: simplu vorbind, economia prescrie viitorul iar patrimoniul păstrează trecutul și memoria colectivă. De aceea îmi par priorități evidente ale
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
idee religioasă. De exemplu, Ps 82 începe astfel: „Dumnezeu se înalță în adunarea sa, el judecă în mijlocul dumnezeilor” și continuă descriindu-l pe Yhwh care, după ce le-a mustrat pe celelalte ființe divine să conducă lumea cu dreptate, le anunță ruina și distrugerea ce va veni. Imnul din Ps 89 laudă maiestatea divină prin următoarele cuvinte: „Cerurile laudă minunile tale, Yhwh, și fidelitatea ta în adunarea sfinților, pentru că cine este egal, pe nori, cu Yhwh? Cine este asemenea cu Yhwh între
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
unde dă foc unui oraș de lemn părăsit de locuitori și, ajungând pe marginele fluviului Oarus (Wolga ?) pune, să se zidească aici opt forturi la o îndepărtare unul de altul de câte 60 de stadii, din care se vedeau încă ruine pe timpul lui Herodot (IV, 124). Darius, văzând că nu poate da de Sciți, se pregătea să se întoarcă îndărăt, când primi de la Sciți o stranie solie. Un trimis scit remise regelui o pasăre, un chițcan, o broască și cinci săgeți
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
însă așezată numai câte una peste alta și îmbinată, fără var sau ciment. Cărămida le era necunoscută ca si Germanilor. Din acest sistem puțin trainic de zidării se explică cum se face de nu se află în Dacia decât numai ruine de monumente din timpul Romanilor și aproape nimic din perioada neatârnării poporului dac. Cât despre arhitectura militară, vom vedea mai jos ca ea a fost în mare parte ridicată de meșterii romani aduși în Dacia. Geții și Dacii duceau în
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
aștepte pentru prima oară ciocnirea armatelor romane. De la Tapae înainte, urmând valea Timișului până la confluența Bistrei și apoi valea mărginită de munți de ambele părți ale Bistrei, se ajunge în linie dreaptă până la satul Grădiștea sau Varhely, unde se află ruinele vechii capitale a statului dac. De aceea atât Dio Cas-sius cât și columna lui Traian arată, pe la sfârșitul expediției, pe Traian luptând contra Dacilor în munți. Analiza drumului urmat de Traian, până la intrarea lui în munții Daciei, ne-au dat
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
Traian mai în sus de Aquas, deci cu neputință în spre gura Oltului. Conform cu aceasta arată și Constantin Porfirogenitul (sec. al X-lea) că «în țara Ungurilor ar fi mai multe lucruri, vechi și înainte de toate podul lui Traian (adică ruinele lui), la extremitatea Ungariei. Belgradul este la trei zile îndepărtare de această punte». Indicațiunea scriitorului grec deși cam generală, este totuși îndestulătoare pentru a arăta așezarea podului, din cauză că Porfirogenitul arată locul acestui pod ca la extremitatea Turciei adică a Ungariei
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
mai repede că are pe cap un lung război de uzură, cu atât va face sau va examina niște oferte de pace și cu atât mai repede va fi mai sigur că destinul sau un accident nu-i vor aduce ruina completă. Se ridică. - Dacă Enro revine înaintea mea. Spuneți-i că vreau să-l văd. Se scuză și părăsi rapid încăperea. Odată ajuns în culoar, se îndreptă spre acoperiș. Mai multe avioane se găseau garate lângă cușca scării de unde ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
alb sclipitor. Urcă mai sus pe cărarea de munte, iar vîrful dispăru din conul lui de vedere. Pantele mai joase erau întinderi de granit înclinate față de crestele muntelui, la același nivel cu buruienile, și crăpate ca trotuarele unui oraș în ruină. Mai sus, buruienile făceau loc pajiștilor, în care lăcustele bîzîiau și creșteau floricele cu tulpini mai mici de trei centimetri și boboci cît gămălia de ac. Făcîndu-i-se sete, găsi o băltoacă în scobitura unei stînci, unde se strînsese apa de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
unor asemenea identificări conduce la apariția nevropaților, demenților și alienaților". UN ANONIM. Era ceva să știi că te ridici și o pornești direct către punctul fierbinte al crizei. Orașul Mașinii se schimbase. Avuseseră loc lupte și peste tot se vedeau ruine de clădiri. Când ajunseră la Palat, Gosseyn nu se mai miră că Thorson își petrecuse ultimele zile pe Venus, Palatul semăna cu o cutie de carton goala în care s-a lovit cu piciorul. În tovărășia celorlalți, Gosseyn străbătu coridoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
nu suntem cu nimic avansați"! Gosseyn lupta cu frenezie să păstreze contactul, dar acesta se estompă, apoi se întrerupse complet. În timp ce se concentra pentru a recepta și alte gânduri, realiză deodată fantasticul acțiunii sale. Se văzu pe el însuși, în mijlocul ruinelor acestei clădiri cu pereții bătuți în pietre scumpe, încercând să citească gândurile unui mort. Era o situație unică, fără îndoială, în. Întregul univers. Deodată gândurile sale proprii dispărură; o dată mai mult... restabilise contactul. "Gosseyn, de peste 500 de ani... am educat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
mai repede că are pe cap un lung război de uzură, cu atât va face sau va examina niște oferte de pace și cu atât mai repede va fi mai sigur că destinul sau un accident nu-i vor aduce ruina completă. Se ridică. - Dacă Enro revine înaintea mea. Spuneți-i că vreau să-l văd. Se scuză și părăsi rapid încăperea. Odată ajuns în culoar, se îndreptă spre acoperiș. Mai multe avioane se găseau garate lângă cușca scării de unde ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
unor asemenea identificări conduce la apariția nevropaților, demenților și alienaților". UN ANONIM. Era ceva să știi că te ridici și o pornești direct către punctul fierbinte al crizei. Orașul Mașinii se schimbase. Avuseseră loc lupte și peste tot se vedeau ruine de clădiri. Când ajunseră la Palat, Gosseyn nu se mai miră că Thorson își petrecuse ultimele zile pe Venus, Palatul semăna cu o cutie de carton goala în care s-a lovit cu piciorul. În tovărășia celorlalți, Gosseyn străbătu coridoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
nu suntem cu nimic avansați"! Gosseyn lupta cu frenezie să păstreze contactul, dar acesta se estompă, apoi se întrerupse complet. În timp ce se concentra pentru a recepta și alte gânduri, realiză deodată fantasticul acțiunii sale. Se văzu pe el însuși, în mijlocul ruinelor acestei clădiri cu pereții bătuți în pietre scumpe, încercând să citească gândurile unui mort. Era o situație unică, fără îndoială, în. Întregul univers. Deodată gândurile sale proprii dispărură; o dată mai mult... restabilise contactul. "Gosseyn, de peste 500 de ani... am educat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de pe urechi începură să vibreze, semnalându-i o cantitate de id atât de mare, încât foamea lui deveni insuportabilă. Soarele, trandafiriu acum, urcase mult pe cerul de purpură, în vreme ce Corl se furișa înapoia unor stânci și privea, din umbra lor, ruinele orașului de la poale. În ciuda dimensiunilor ei uriașe, nava argintie părea minusculă pe fundalul acestor ruine. Dar avea atâta viață și atâta dinamism în ea, încât, într-o clipită, ajunse să domine peisajul. Nava se așeză într-un făgaș săpat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]