2,895 matches
-
1991, sătul Petriceni face parte din raionul Adâncata al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. La recensământul din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 886 (854+32), reprezentând 15,58% din populația localității . În prezent, sătul are 6.284 locuitori, preponderent ucraineni. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Petriceni era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de română (%).
Petriceni, Adâncata () [Corola-website/Science/316129_a_317458]
-
cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Stârcea a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Siret (în ). După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, sătul Stârcea a făcut parte din componența României, în Plasă Șiretului a județului Rădăuți. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940. Bucovina
Stârcea, Adâncata () [Corola-website/Science/316148_a_317477]
-
Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940. Bucovina de Nord a reintrat în componență României în perioada 1941-1944, fiind reocupata de către URSS în anul 1944 și integrată în componență RSS Ucrainene. Începând din anul 1991, sătul Stârcea face parte din raionul Adâncata al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. La recensământul din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 502 (500+2), reprezentând 43,43% din populația localității . În prezent, sătul are
Stârcea, Adâncata () [Corola-website/Science/316148_a_317477]
-
1991, sătul Stârcea face parte din raionul Adâncata al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. La recensământul din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 502 (500+2), reprezentând 43,43% din populația localității . În prezent, sătul are 1.231 locuitori, preponderent ucraineni. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Stârcea era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de alte limbi. Conform recensământului efectuat în 1930, populația comunei Stârcea se ridică la 984 locuitori. Majoritatea
Stârcea, Adâncata () [Corola-website/Science/316148_a_317477]
-
cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Slobozia-Berlinți a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Siret (în ). După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, sătul Slobozia-Berlinți a făcut parte din componența României, în Plasă Șiretului a județului Rădăuți. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și o comunitate de români. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către
Slobozia-Berlinți, Adâncata () [Corola-website/Science/316150_a_317479]
-
de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940, reintrând în componență României în perioada 1941-1944. Apoi, Bucovina de Nord a fost reocupata de către URSS în anul 1944 și integrată în componență RSS Ucrainene. Începând din anul 1991, sătul Slobozia-Berlinți face parte din raionul Adâncata al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 185 (182+3), reprezentând 38,54% din populație . În prezent, sătul are 463
Slobozia-Berlinți, Adâncata () [Corola-website/Science/316150_a_317479]
-
anul 1991, sătul Slobozia-Berlinți face parte din raionul Adâncata al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 185 (182+3), reprezentând 38,54% din populație . În prezent, sătul are 463 locuitori, preponderent ucraineni. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Slobozia-Berlinți era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de română (%). Conform recensământului efectuat în 1930, populația comunei Slobozia-Berlinți se ridică la 574 locuitori. Majoritatea locuitorilor erau
Slobozia-Berlinți, Adâncata () [Corola-website/Science/316150_a_317479]
-
sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Volcinețul Nou a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Siret (în ). După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, sătul Volcinețul Nou a făcut parte din componența României, în Plasă Șiretului a județului Rădăuți. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și o comunitate de români. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată
Volcinețul Nou, Adâncata () [Corola-website/Science/316151_a_317480]
-
de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940, reintrând în componență României în perioada 1941-1944. Apoi, Bucovina de Nord a fost reocupata de către URSS în anul 1944 și integrată în componență RSS Ucrainene. Începând din anul 1991, sătul Volcinețul Nou face parte din raionul Adâncata al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 20 (16+4), reprezentând 6,90% din populație . În prezent, sătul are
Volcinețul Nou, Adâncata () [Corola-website/Science/316151_a_317480]
-
1991, sătul Volcinețul Nou face parte din raionul Adâncata al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 20 (16+4), reprezentând 6,90% din populație . În prezent, sătul are 330 locuitori, preponderent ucraineni. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Volcinețul Nou era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de alte limbi.
Volcinețul Nou, Adâncata () [Corola-website/Science/316151_a_317480]
-
denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Sinăuții de Sus a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Siret (în ). După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, sătul Sinăuții de Sus a făcut parte din componența României, în Plasă Șiretului a județului Rădăuți. Pe atunci, majoritatea populației era formată din români. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie
Sinăuții de Sus, Adâncata () [Corola-website/Science/316171_a_317500]
-
Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940. Bucovina de Nord a reintrat în componență României în perioada 1941-1944, fiind reocupata de către URSS în anul 1944 și integrată în componență RSS Ucrainene. Începând din anul 1991, sătul Sinăuții de Sus face parte din raionul Adâncata al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. La recensământul din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 422 (420+2), reprezentând 97,69% din populația localității . În prezent
Sinăuții de Sus, Adâncata () [Corola-website/Science/316171_a_317500]
-
Sinăuții de Sus face parte din raionul Adâncata al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. La recensământul din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 422 (420+2), reprezentând 97,69% din populația localității . În prezent, sătul are 479 locuitori, preponderent români. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Sinăuții de Sus era vorbitoare de română (%), existând în minoritate și vorbitori de ucraineană (%). Conform recensământului efectuat în 1930, populația comunei Sinăuții de Sus se ridică la 477
Sinăuții de Sus, Adâncata () [Corola-website/Science/316171_a_317500]
-
cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Volcineț a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Siret (în ). După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, sătul Volcineț a făcut parte din componența României, în Plasă Șiretului a județului Rădăuți. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și o comunitate importantă de români. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată
Volcineț, Adâncata () [Corola-website/Science/316168_a_317497]
-
Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940. Bucovina de Nord a reintrat în componență României în perioada 1941-1944, fiind reocupata de către URSS în anul 1944 și integrată în componență RSS Ucrainene. Începând din anul 1991, sătul Volcineț face parte din raionul Adâncata al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. La recensământul din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 881 (879+2), reprezentând 44,68% din populația localității . În prezent, sătul are
Volcineț, Adâncata () [Corola-website/Science/316168_a_317497]
-
1991, sătul Volcineț face parte din raionul Adâncata al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. La recensământul din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 881 (879+2), reprezentând 44,68% din populația localității . În prezent, sătul are 2.039 locuitori, preponderent ucraineni. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Volcineț era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de română (%). Conform recensământului efectuat în 1930, populația comunei Volcineț se ridică la 2438 locuitori. Majoritatea locuitorilor
Volcineț, Adâncata () [Corola-website/Science/316168_a_317497]
-
cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1774, localitatea Poieni a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Siret (în ). După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, sătul Poieni a făcut parte din componența României, în Plasă Șiretului a județului Rădăuți. Pe atunci, majoritatea populației era formată din români. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940. Bucovina
Poieni, Herța () [Corola-website/Science/316205_a_317534]
-
Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940. Bucovina de Nord a reintrat în componență României în perioada 1941-1944, fiind reocupata de către URSS în anul 1944 și integrată în componență RSS Ucrainene. Începând din anul 1991, sătul Poieni face parte din raionul Herța al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. La recensământul din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 836 (829+7), reprezentând 96,42% din populația localității . În prezent, sătul are
Poieni, Herța () [Corola-website/Science/316205_a_317534]
-
1991, sătul Poieni face parte din raionul Herța al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. La recensământul din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 836 (829+7), reprezentând 96,42% din populația localității . În prezent, sătul are 929 locuitori, preponderent români. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Poieni era vorbitoare de română (%), existând în minoritate și vorbitori de ucraineană (%). Conform recensământului efectuat în 1930, populația comunei Poieni se ridică la 754 locuitori. Toți locuitorii erau
Poieni, Herța () [Corola-website/Science/316205_a_317534]
-
1989 în România, pe o insulă (formal numită ""), aflată pe brațul drept al Dunării. Fondarea academiei de vară Atlantykron în vara anului 1989 este datorată lui Alexandru Mironov, Aurel Cărășel și Sorin Repanovici. Organizată pe o insulă din apropierea comunei Topalu, sătul Capidava, în apropierea fostului castru român omonim, "Capidava", tabăra Atlantykron este sponzorizată și coordonată, din anul 1999, de organizația non-profit "World Genesis Foundation" și de "Comisia națională a României" de pe lângă UNESCO. Prima ediție a taberei de vară Atlantykron s-a
Atlantykron () [Corola-website/Science/321274_a_322603]
-
să lucreze 6 luni pe vasul lor. Hainele lui sunt găsite de un paznic care citind scrisorile din buzunare îl identifică pe purtătorul lor. Vestea morții lui Frank ajunge până în Weatherbury dar Batsheba nu crede în ea. După 9 luni, sătul de traiul pe apucate dus în Statele Unite, Troy se întoarce în Anglia cu gândul că alături de soția lui la fermă ar putea duce o viață mai îndestulată. Apare la târgul de oi de la Greenhill ca actor ambulant și surprinde eforturile
Departe de lumea dezlănțuită () [Corola-website/Science/321267_a_322596]
-
Viejo, Lasana, Sân Francisco de Chiu Chiu, Aiquina-Turi, si Caspana. La o altitudine de 2400 m, Calama este poartă de acces la minunile geologice și arheologice din marele deșert chilian central. Unele dintre aceste locuri de interes includ: orașul Chuquicamata, sătul Sân Pedro de Atacama, Valle de la Lună (Valea Lunii), Vulcanul Licancabur, Muzeul Arheologic R.P. Gustavo Le Paige, Los Flamencos Național Reserve, Aguas Calientes salt flat, laguna Tuyajto, El Tatio Geysers, sătul Chiu-Chiu. În 2003, în apropiere de orașul Chuquicamata, una
Calama, Chile () [Corola-website/Science/320741_a_322070]
-
Unele dintre aceste locuri de interes includ: orașul Chuquicamata, sătul Sân Pedro de Atacama, Valle de la Lună (Valea Lunii), Vulcanul Licancabur, Muzeul Arheologic R.P. Gustavo Le Paige, Los Flamencos Național Reserve, Aguas Calientes salt flat, laguna Tuyajto, El Tatio Geysers, sătul Chiu-Chiu. În 2003, în apropiere de orașul Chuquicamata, una dintre cele mai mari gropi miniere de cupru din lume, a fost închisă, partial din motive de mediu, și parțial din cauza apariției de expansiune a minei. Locuitorii din Chuquicamata s-au
Calama, Chile () [Corola-website/Science/320741_a_322070]
-
în Asia Mică, fără însă să prezinte un plan clar asupra metodelor care ar fi trebuit adoptate. Venizelor era partizanul continuării războiului cu forțele naționaliste turce, într-un conflict al cărui sfârșit nu putea fi prevăzut. Majoritatea populației Greciei era sătulă de război și de regimul dictatorial al lui Venizelor și a votat pentru schimbare. Tabăra lui Venizelos a câștigat doar 118 din cele 369 de mandate. În fața unei asemene înfrângeri zdrobitoare, Venizelos și unii dintre cei mai apropiați suporteri ai
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
un copac, zărit la mică distanță. De sus se apără ca într-un foișor. Pe un turc îl atinge cu sabia, alți doi sunt respinși cu picioarele, un al patrlea este oprit cu scutul. Scenă demnă de eroii lui Roland. Sătui să tot încerce să se cațere după îndărătnicul dușman, turcii, nebănuind că au o pradă prețioasă la îndemână, pe însuși regele Franței, se depărtează lăsându-l pe Ludovic să-și petreacă noaptea în copac. La adăpostul întunericului, regele se furișează
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]