6,861 matches
-
din copilărie, de la orele de caligrafie. În definitiv de ce nu, mi-am spus, îi voi scrie cîteva cuvinte acestui domn Guy Courtois dispărut în mod destul de nepoliticos în natură. — Doriți cumva o cafea ? mă întrebă din nou bătrînelul excesiv de politicos, sacrificînd alte cinci secunde din viața sa și întrerupîndu-se din nou din pasionata sa lectură. Fără să-mi aștepte răspunsul el îmi indică, pe unul din rafturile din preajma mesei, o veche cafetieră din argint înconjurată de șase cești din porțelan de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
speciale, la domiciliul unora dintre scriitorii care tăceau. în jur de treizeci de scriitori acceptară („pentru reușita grevei” spuneau ei) acest exercițiu de exhibare a actului lor de revoltă. în definitiv nu aveau nimic de pierdut, pentru că oricum timpul era sacrificat pe altarul grevei. De ce să nu accepte, deci, cîteva ore de ceremonie voaioristă pe zi, mai ales că vizitatorii ar fi urmat să plătească un supliment pentru acest tip de emoție socio-turistică ? Prețurile fură calculate în funcție de gradul de celebritate națională
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
sâmbătă este cea mai importantă deoarece se sărbătorește Învierea Domnului. În casele creștinilor se gătește cozonac, pască specifică Paștelui, ouă roșii și în special carnea de miel. Sacrificarea mielului este asemănată cu răstignirea pe cruce a lui Iisus. El este sacrificat asemenea unui miel nevinovat. În noaptea de Înviere, atunci când preotul împreună cu creștinii înconjoară Biserica, aceștia cântă: „Hristos a înviat din morți / Cu moartea pre moarte călcând / Și celor din morminte viață dăruindule”. De asemenea preotul exclamă: „Hristos a Înviat”, credincioșii
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN MUNTENII DE SUS. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Bianca Cărăuşu () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2080]
-
Olimpia își aruncă ghetele din picioare, după ce desfăcuse nasturii cu un ac de cap.) E perfect explicabil. Ce sunt eu? Un nimic, un ratat! Ce ți-am adus eu? Nimic. Tinerețea ta, frumusețea ta meritau omagii mai mari. Dar mă sacrific. Mă dau îndărăt din fața viitorului tău, ca și când n-aș fi fost (Olimpia se întinse pe spate și căscă). Spune-mi un cuvânt și ești liberă. Îți rămân un sclav veșnic recunoscător, fiindcă, orice ai zice, tu ai fost întîia mea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Georgetă frumoasă ca și aceasta, dar de un cinism mai accentuat, mai inconștient. Ar fi voit-o căzută, rătăcită, ca prostituatele din romanele lui Dostoievski, care în abjecțiune mai au o licărire de conștiință morală. Atunci i s-ar fi sacrificat invers decât Otiliei, salvînd-o, ridicînd-o până la el, vindecînd-o trupește și sufletește. Așa, Georgeta îl irita puțin. Era încîntătoare de frumusețe și sănătoasă tun, imorală, dar cu luciditate, cu principii burgheze și bun-simț. Nu numai că n-avea nevoie de salvatori
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
trebuie să trăiesc am." Tot în închipuire, Stănică încerca să protesteze patetic: "Nu, nu, nu se poate să te las. Tu ești mereu mama copilașului nostru, a lui Relișor. Doar dacă tu nu ești fericită cu mine! Atunci, firește, mă sacrific, mă dau îndărăt din fața norocului tău. Nici așa nu-ți închipui că te voi părăsi. Nu, îmi fac o datorie sfântă să-ți dau și mai departe, de la distanță, ocrotirea mea." Atât de mult înduioșau pe Stănică aceste ficțiuni, încît
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
puștiul i se ciucise înainte, pe când Gărgăriță se lățise, cu țurloaiele atârnate de dunga tinetei, și îi explicase pe îndelete planul lui. Deci, ce putuse să facă? Înțelesese dintr-o pornire că trebuia să muncească din greu și să se sacrifice mult, altfel n-aveai de unde să-ți găsești o femeie perfectă. La una îți convenea, de exemplu, un zâmbet, la alta remarcai, străpungând cu privirile forfota trecătoarelor de pe celălalt trotuar, linia ochilor, modul ațâțător în care își balansa o poșetă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
proiectează și execută strunguri uriașe care rectifică piese de 100 de tone. Este clar și era lămurit din mini ancheta personală. Deci și în generațiile anterioare, elevii au avut multe de suportat din partea acestui profesor. Câți matematicieni buni au fost sacrificați și persecutați de mania lui Neacșu? Cu trimestrul II a încheiat liceul, s-a închis situația școlară, mediile și au început pregătirea pentru examenul de bacalaureat. Prezența nu era obligatorie, Stani se ducea numai la română cu deosebită plăcere și
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
umbrele, parcă plecau la plimbare. Atunci s-a enervat unul dintre cei doi și a împuns cu un ac toate umbrelele musafirilor care îi vizitau, ajungând să nu mai găsească niciuna de trebuință. Dacă te durea burta, trebuia să te sacrifici... să fii plouat, obicei ce a fost preluat imediat în cămin cu mult succes ca și o serie de porecle Umbrelă, Ac, Gaură etc. Altă cameră nu avea nimic în ea, nici un fel de mobilier, doar un pat și o
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
mea, aș înlătura pe cealaltă, împreună cu toate luminile și legile ei, încumetîndu-mă să planez singur în neantul absolut. Deși pentru mine viața este un chin, nu pot să renunț la ea, fiindcă nu cred în absolutul valorilor transvitale pentru ca să mă sacrific în numele lor. Dacă aș fi sincer, ar trebui să spun că nu știu de ce trăiesc și de ce nu încetez să trăiesc. Probabil cheia rămâne în fenomenul iraționalității vieții, care menține viața fără motive. Și dacă nu există decât motive absurde
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de ce nu încetez să trăiesc. Probabil cheia rămâne în fenomenul iraționalității vieții, care menține viața fără motive. Și dacă nu există decât motive absurde pentru a trăi? Dar acestea se mai pot numi motive? Lumea aceasta nu merită să te sacrifici pentru vreo idee sau vreo credință. Cu cât sîntem mai fericiți astăzi, dacă alții s-au sacrificat pentru binele și luminarea noastră? Ce bine și ce luminare? Dacă cineva s-a sacrificat pentru ca eu să fiu fericit acum, atunci eu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Și dacă nu există decât motive absurde pentru a trăi? Dar acestea se mai pot numi motive? Lumea aceasta nu merită să te sacrifici pentru vreo idee sau vreo credință. Cu cât sîntem mai fericiți astăzi, dacă alții s-au sacrificat pentru binele și luminarea noastră? Ce bine și ce luminare? Dacă cineva s-a sacrificat pentru ca eu să fiu fericit acum, atunci eu sânt mai nefericit decât el, fiindcă nu înțeleg să-mi clădesc o existență pe un cimitir. Am
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
numi motive? Lumea aceasta nu merită să te sacrifici pentru vreo idee sau vreo credință. Cu cât sîntem mai fericiți astăzi, dacă alții s-au sacrificat pentru binele și luminarea noastră? Ce bine și ce luminare? Dacă cineva s-a sacrificat pentru ca eu să fiu fericit acum, atunci eu sânt mai nefericit decât el, fiindcă nu înțeleg să-mi clădesc o existență pe un cimitir. Am momente când mă simt responsabil de întreaga mizerie a istoriei, când nu înțeleg pentru ce
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sănătos, adică pentru un animal, a te preocupa de insomnii este a te complăcea în neseriozități, fiindcă el nu știe că sânt unii care ar plăti un somn cu o avere, cărora le e frică de pat și care ar sacrifica o țară pentru inconștiența din somn, ce o răpesc în mod brutal amarnicele lucidități și haosul insomniei. Există o mare, o infinită legătură între insomnie și disperare. Mă întreb dacă poate exista disperarea fără insomnii, dacă este posibilă o pierdere
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ca în alte forme de viață, în forme cu totul diferite de acele în care sânt condamnat să trăiesc, eu să pot fi fericit și încîntat, dominat de voluptăți pe care ceilalți nici nu le-ar bănui? De ce să mă sacrific în gând, de ce în ordinea conceptibilului să nu admit că eu m-aș putea potrivi într-o altă formă de viață, într-o altă alcătuire de existență? Și atunci, de ce să nu găsesc toată vina în această viață, iar nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
paralele sau complementare. Este totuși atât de puțin revelator a cunoaște configurația ideală a unei misiuni, atunci când vrei să știi care este determinantul secret, dar activ, ce avântă o cultură înspre marginile ei, către epuizarea sensului ei în lume. Aș sacrifica o jumătate din viață, de aș putea trăi cu aceeași intensitate ceea ce a simțit ultimul grec, ultimul roman și ultimul francez măcar o clipă pe piscurile istoriei lor. Trebuie să fi fost un orgoliu magnific, un orgoliu care inspiră paloare
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ele. Un popor, dacă este lipsit de o idee istorică, trebuie să aibă cel puțin un sentiment generator de tragic. Franța n-ar fi fost înaintea tuturor popoarelor în istoria modernă, dacă alături de lumea de valori căreia i s-a sacrificat nu ar fi avut dezvoltat la paroxism sentimentul gloriei. În numele acestei mari gratuități a mișcat ea istoria din loc, mai mult decât în numele ideii sau a necesității. Dar, pentru ca un popor să poată naște din sine superstiția unei glorii universale
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
finalitate a ei. Ce alt sens poate să aibă mistica sângelui și a pământului în hitlerism, dacă nu o negație a spiritului în numele tuturor valorilor subistorice? Masele sânt extrem de sensibile la permanența biologiei și, în numele ei, ar fi capabile să sacrifice totul. Economismul din bolșevism presupune aceeași absolutizare a sferei neutre spiritului și a bazelor materiale ale istoriei. Mi se pare o încercare hazardată a stabili o ierarhie în aceste viziuni ale substructurii culturii. Unii au susținut că reclamarea de la sânge
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
atât valorile ei, cât și pe omul politic - se înrădăcinează în viață mult mai profund decât spiritul. Căci politicul exprimă și servește valorile vitale, pe când spiritualul crește în răgazurile vieții. Concepția monolineară a istoriei absolutizează un singur principiu, căruia îi sacrifică toate conținuturile reale și concrete. Idealismul, ca și pozitivismul, s-a întrecut în a batjocori devenirea. Nu datorită idealismului a înțeles Hegel istoria, ci iraționalismului, nemărturisit dar prezent în toată viziunea sa. Comparați înțelegerea sa istorică perspectivei pozitiviste a lui
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ce intră în domeniul acțiunii este machiavelic. Un om care luptă vrea să triumfe prin orice mijloc: o dată "ajuns", vrea să se mențină tot așa. Cine nu procedează la fel se prăbușește. Finalitatea omului politic este puterea. Acestui idol îi sacrifică el totul. Febra omului politic este ura. Unde este luptă, este și ură. În numele iubirii se poate realiza infinit, cu condiția ca ura să fie activă împotriva tuturor formelor pe care le exclude iubirea din sfera ei. Este de-a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Cum ar putea fi altfel când, din istoria universală, cine ar găsi un sens altor popoare decât acelora care s-au distrus pentru a-și afirma instinctele și o idee, care au pătimit pentru sensul lor în lume și au sacrificat totul unei glorii ce le-a accelerat agonia? Este un suflu generos în pornirea de afirmare și de distrugere, care transfigurează demonia vieții isorice și încunună culturile cu un nimb pe cât de fatal, pe atât de fermecător. Va fi o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ÎNTÎIA SĂRUTARE 2255 Ah, fiecare a gustat-o care-a iubit! Cum este ea? Cine poate ști spune! Și cu toate astea ce n-ar da cineva pe ea? tot. Dacă e vo plăcere pe acest pământ pentru care ai sacrifica toate celelalte, apoi e prima sărutare, inocentă, copilăroasă, pedantă * chiar, dar, o! câtă dulceață e tocmai în această copilărie, în această falsă închipuire asupra valorii ei, în această abandonare mută a gurei de copilă. Timidă - pare cu toate astea o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
scriem pe spete toate fantasmagoriile falsei noastre civilizațiuni. Divorțul... adulteriul îmblă cu fețele bolnăvicioase, spoite din gros, măști vie, pe stradele noastre: zâmbind femeilor le stârpește, zâmbind bărbaților îi usucă și cu toate astea noi le dăm serbări și le sacrificăm nopțile iernelor noastre, ne cheltuim tinerețea, care - ar trebui să aparțină lucrului spre realizarea acelor ideale spre care țintește omenirea toată, și familiei... Femeia poporului nostru nu lucrează... are cu ce trăi; bărbatul nu lucrează, căci n-are la ce
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
putere de rezistență... Dar nu vă pot iubi... Iubesc un tânăr cavaler, tânăr și frumos, și voi sînteți bătrân... Însă de când v-am văzut, marchize, mi s-a părut că aveți un caracter nobil, că nu veți voi [să] mă sacrific unui maritagiu care nu vă va ferici și care pe mine mă va despera... {EminescuOpVII 253} - Te iubesc, Senora, zise el c-un ton sec și scurt... dar nu voi să te nefericesc... Dar prezența d-tale ar fi în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
anume „normalitate”, iar „cosmetizarea” imaginii putea fi făcută cu mai multă ușurință având În fruntea acestei populații un rabin, deci un cleric, decât un activist comunist, de tip Bercu xe "Feldman"Feldman sau Israel xe "Bacalu"Bacal. Partidul Își va „sacrifica” deci trimișii - nu era nici prima, nici ultima oară -, căci deveniseră irelevanți, chiar stânjenitori, și Îl va promova pe rabin. Mai Întâi Îl va trimite În Occident și va descoperi repede potențialul de diplomat al acestuia. Apoi Îi va Încredința
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]