22,145 matches
-
vina altuia, ci numai din pricina sa". Regula era nedreaptă pentru cei ce dispăreau, dar era ultimul serviciu pe care îl mai puteau face celor rămași în continuare în slujbă. "Dă vina pe mort" era un principiu străvechi și sănătos care salvase din multe impasuri instituții cum era și Serviciul. Voia să pară cît mai nepăsător, sfîrșitul neprevăzut al inspectorului Bîlbîie era într-adevăr un semn de slăbiciune a Serviciului, exact ceea ce-și dorea mai puțin, exact ceea ce-l făcea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Asemenea excepții etnografice nu s‑au mai repetat și În cazul meu. La vârsta de patru ani (1939), pe vremea proliferării legilor antisemite În Ungaria, am fost botezat de părinți la Biserica Uspenia din Novi Sad, și asta mi‑a salvat viața. Până la vârsta de treisprezece ani am locuit În Ungaria, În ținutul de baștină al tatălui meu, unde ne‑am refugiat În 1942, În urma pogromului de la Novi Sad. Am lucrat pe la țăranii bogați ca slugă, iar la școală Îmi Însușeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nouă luni ar fi Îmbrățișat principiul etic, iar nu cel poetic (și cine mai știe dacă există o delimitare netă!), nu ar mai fi avut pe conștiință o existență umană, pe care acum trebuia, constrâns de legea morală, s‑o salveze din hăul În care se găsea. Și ca tânărul zdravăn de altădată să nu se contamineze de Învățătura sa, măcar prost Înțeleasă și greșit tălmăcită, el n‑ar fi trebuit ca În noaptea aceea să vegheze asupra acelui text cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
formă de carte. Cartea a fost primită unanim de exegeți, toți descoperind În ea, după spusele lui Franckel, Plenitudinea. Doar tânărul Bialik (cunoscut mai târziu sub numele de Haim Nahman), analizând riguros cartea, va desluși mâna Maestrului „care Încercase să salveze parabola de găunoșenie“. Această critică a lui Bialik va avea următoarea consecință: În postfața noii ediții a Drumului În Canaan, Krohal Îl va declara sifilitic pe Bialik și se va dezice public de Învățătura lui Ben Haas, numindu‑l șarlatan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
se arătau diavoli cornuți cu furci, sâsâind amenințător cu limbi șerpuitoare spre tânărul țarevici. Cetei de diavoli i se Împotrivea localnicul Mitia Kalaida, numit Mitia Bosiak, care venea Într‑un suflet pentru a birui silnicia diavolească și pentru a‑l salva pe țarevici. Datorită soției sale, născută Ozerova, Nilus va reuși să trimită pânza la Sankt‑Petersburg. Curând Mitia va fi chemat la curte. Va fi Însoțit de Nilus, care va tălmăci Într‑o spunere pământească bâiguielile confuze ale nătângului Mitia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
brusc pe calul său și apoi s‑a prăvălit la pământ. Calul s‑a cabrat și a luat‑o la fugă, urmat de ceilalți tâlhari. Când sihastrul Serafim și parintele Serghei vrură să‑i mulțumească misteriosului monarh‑protector, care Îi salvase de la pieire, de pe locul unde nu de mult stătuse cu brațele Întinse spre cer se Înălța o pâclă ușoară, iar firele ierbii bătucite se Îndreptau ca niște arcuri verzi. Izbânda finală va reveni totuși Necuratului. Într‑o zi, un pluton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
miez de noapte la porțile mănăstirii. Lanterna va lumina chipul părintelui Serghei, lipit de‑o coastă de femeia lui și de cealaltă de soba caldă. Îl vor Înșfăca de barbă și‑l vor trage din pat. Monarhul‑protector care Îl salvase odată, de data aceea nu mai apăruse. Serghei Aleksandrovici Nilus va muri de infarct Într‑un lagăr, la Începutul anului 1930, neaflând niciodată că Antichristul său pregătise masacrul care avea să se petreacă foarte curând. (Soția sa, Ozerova, fostă doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
În timp ce părintele, departe de zarva lumii, aduna semnele satanei, un exemplar al cărții sale va ajunge În mâinile ex-Împărătesei exilate În vila familiei Ipatiev, din Ekaterinburg. Un escadron bine echipat va reuși să ajungă În oraș cu scopul de a salva familia țaristă. Totul Însă fusese prea târziu, căci din familia țarului mai rămăsese o grămăjoară de oase. Iată cum un contemporan, un oarecare Bâkov, va descrie evenimentul: „În jurul orei două dimineața se vor stârni Împușcături În subsolul vilei familiei Ipatiev
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
soiul de lucrări dentare, punți, coroane.“ În mijlocul lor stătea căpitanul Wirt. În buzunarul de sus al tunicii militare, În stânga, avea un exemplar al Conspirației legat În piele, tipărit la Editura Der Hammer În anul 1933. Citise undeva că acea carte salvase pe frontul rusesc un tânăr subofițer: glonțul tras dintr‑o pușcă cu lunetă se oprise Între paginile ei, tocmai În dreptul inimii. Cartea aceea Îi insufla siguranță. TIMBRE ROȘII CU CHIPUL LUI LENIN Cântarea cântărilor STIMATE DOMN, În cadrul unei conferințe pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o altă lume sau vreun monstru apocaliptic, ci, după cum se părea, făcea parte din grupul de sălbatici care atacaseră prin surprindere pașnică lor insula. Alerga pe plajă, ajutându-i pe ceilalți să arunce apă pe pirogile care mai puteau fi salvate, încercând cu disperare să stingă focul. Apoi se alătură grupului celor care se luptau cu flăcările ce cuprinseseră acoperișul marelui Marae și care erau pe punctul de a distruge complet superbă construcție a templului sfânt. Fu o noapte de agonie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
poporul se strânsese pe plajă, purtând podoabele cele mai de preț și nu erau puține fetele la mijlocul cărora se putea vedea o centură legată strâns, ceea ce însemna că erau logodite cu unul din cei care-și riscau viața pentru a salva onoarea tuturor. Dacă vreunul dintre cei rămași pe uscat ar fi îndrăznit să facă avansuri uneia dintre ele, ar fi fost alungat de pe insulă, căci și ei aveau obligația să apere, la rândul lor, onoarea celor plecați. Tapú Tetuanúi îngenunche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
din funii de grosimea degetului mare era multiplă și de mare importanță: în primul rând îi împiedică pe oameni, în urma unei mișcări bruște a vasului, să cadă în mare, unde apa i-ar fi înghițit înainte de a mai putea fi salvați, iar în al doilea rând - si asta era și principala ei menire - reprezenta toaletă tuturor, cea mai practică și mai comoda cu putință; cine voia să-și facă nevoile nu trebuia decât să sară pe plasă, să se prindă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
prinse femeia de dupa gât și o trânti pe punte, aruncându-se la rândul lui lângă ea, luptând pentru a-și stăpâni tremurul violent care îi cuprinsese corpul. „Teatea Maó!“ Tané să-i ajute! Oró să-i apere! Taaroa să-i salveze! După câteva clipe îndrăzni să întoarcă puțin capul. Pe suprafața valurilor se distingea clar amenințătoarea înotătoare dorsala a uriașului rechin care venea de-a dreptul spre ei. Dintr-o singură mușcătură, ar fi putut zdrobi chila uriașului catamaran că pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pauză, si se vedea clar că era o chestiune care îl preocupase foarte mult. Ticăloșii aia și-ar putea permite să-și piardă un vas intrând cu el în al nostru, căci le-ar rămâne celelalte trei, cu care să salveze naufragiații. Dar noi, dacă începem să luăm apă, o să fim la mâna lor. Nu! repeta. Nu putem să ne angajăm într-o înfruntare în larg. Atunci, care este planul tău? —Să profităm de viteză noastră superioară și să încercăm să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dealurilor într-un tobogan noroios pe care alunecau stânci și copaci în direcția lagunei, în timp ce colibele se dărâmau, acoperișul marelui Marae se năruia, iar pirogile trase pe plajă erau luate de ape, împreună cu vreo cinci-șase oameni, care încercau să le salveze. Din hambare nu mai rămăsese nimic, iar majoritatea animalelor fugeau înnebunite din fața morții, care de cele mai multe ori le aștepta la capătul drumului. Oricât ar fi căutat, cei din Bora Bora n-ar fi putut găsi un aliat mai eficace și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se-nfrunte, remarcă Chimé din Farepíti. —Știu, dar mă tem că Roonuí-Roonuí va refuza să se-ntoarcă cu mâinile goale. A venit după prințesa Anuanúa și n-o să se-ntoarcă fără ea, fiindcă-și imaginează că, dacă reușește s-o salveze, o să-l numească regent până când va deveni majoră. Probabil că ar fi un regent bun, observă și Vetéa Pitó. În orice caz, n-ar fi cu nimic mai rău decât oricare altul. — Ar fi un regent bun dacă n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
babană, cât pentru un cal, pe care taică-meu mă obligă s-o înghit ca să mai iau în greutate. Ca să obțin o bursă de fotbalist. Capsule cu supliment de fier și acizi grași omega 3. Vederea capsulei de vitamine îmi salvează viața. Nu-i șarpe. E intestinul meu gros, colonul smuls din mine. Sau, cum ar zice doctorii, „prolapsat”. Sunt mațele mele supte de scurgerea piscinei. Medicii de pe salvare ți-ar putea spune că o pompă de piscină suge trei sute douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
să te sărute la despărțire. Dacă ți-aș spune ce gust a avut, n-ai mai mânca în vecii vecilor calamari. E greu de spus ce i-a dezgustat mai mult pe ai mei: cum o pățisem sau cum mă salvasem. După ce-am ieșit din spital, mama mi-a zis „Nu știai ce faci, scumpule. Erai în stare de șoc”. Și a învățat să gătească ouă răscoapte. Toți oamenii ăia îngrețoșați sau cei cărora le-a părut rău de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
în siguranță. Înainte de răsărit, în această nouă zi suavă pe care n-o vom mai vedea trecând. Așa ni se dăduse de înțeles. Poate că prea în siguranță. Din cauza asta n-am adus nimic din ce ne-ar fi putut salva. Am mai făcut o curbă la dreapta, am mers o bucată pe o autostradă, am coborât pe o rampă de ieșire, am tot mers până când domnul Whittier a spus „Întoarce aici”. Strângând în mâini cadrul cromat al scaunului cu rotile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și una de nopți din spatele lojilor de la galeria a doua. Apoi în cămăruța proiecționistului de sub acoperiș. Și nimic nu se întâmplă. Nu se aude nici o alarmă. Nu vine nimeni să spargă cu securea ușile de incendiu ferecate și s-o salveze. Să ne salveze. De fiecare dată nu s-a întâmplat nimic. Domnul Whittier stă pe o sofa de catifea albastră, sub frunzele de sticlă ale unui candelabru mare cât un nor scânteietor. Deja Pețitorul le spune candelabrelor „copaci”. Atârnă șiruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
nopți din spatele lojilor de la galeria a doua. Apoi în cămăruța proiecționistului de sub acoperiș. Și nimic nu se întâmplă. Nu se aude nici o alarmă. Nu vine nimeni să spargă cu securea ușile de incendiu ferecate și s-o salveze. Să ne salveze. De fiecare dată nu s-a întâmplat nimic. Domnul Whittier stă pe o sofa de catifea albastră, sub frunzele de sticlă ale unui candelabru mare cât un nor scânteietor. Deja Pețitorul le spune candelabrelor „copaci”. Atârnă șiruri în mijlocul sălilor lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cheia e ascunsă undeva în clădire. Într-un loc în care doar domnul Whittier ar căuta-o. Și totuși, chiar dacă-l omoară, Miss America procedează corect. Dacă dă foc clădirii și speră ca pompierii să vadă fumul și s-o salveze înainte să ne asfixiem cu toții - procedează, din nou, corect. Dacă înfige vârful cuțitului în ochiul lui împânzit de cataracta lăptoasă, și i-l scoate să se joace cu el pisica pe covor - tot corect procedează. — Ținând cont de acestea, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cuplu din înalta societate se distrează în mizerie”. Sau: „Miliardarii se joacă de-a săracii”. Doamne ferește să amintească de Inky și „Cercetaș”, de „Slăbănoagă”, de „Pantof” sau de „Ciolănos”. Faptul că se vor face de râsul lumii n-o va salva pe fată. Suferința lor n-o va alina pe-a ei cu nimic. Săptămâna următoare apare în ziar știrea că fata a fost găsită moartă. Cu toate astea, Inky nu s-a îngrijorat. Cei săraci și jegoși n-au a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
spună, dar moartea domnișoarei Hapciu ar fi un perfect punct culminant al actului al treilea. Momentul nostru cel mai cutremurător. Sfârșitul perfect ar fi ăsta: după expirarea perioadei de închiriere, proprietarul dă peste noi exact la timp pentru a o salva pe plăpânda Miss America. Pe o Lady Zdreanță înnebunită. Câțiva dintre noi am ieși șchiopătând, clipind și plângând, la lumină. Restul am fi scoși pe targă și vârâți în ambulanțe pentru o călătorie în sunetul sirenelor spre spital. Filmul ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
i-a rupt înăuntru. Nici o cheie nu mai poate fi folosită. Așa, în eventualitatea că ofițerul care se ocupă de eliberarea ei condiționată i-ar putea da de urmă cu brățara aia. Nu, nici unul dintre noi nu dorea să fie salvat - nu încă. Ne protejam cu toții câștigurile. Astea-s scene care n-or să apară în film. Toată vina va cădea pe domnul Whittier. Pe diabolicul, sadicul bătrân care e domnul Whittier. Deja echipa noastră se pregătește de luptă împotriva echipei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]