3,958 matches
-
la o descongestionare rapidă. Cea mai grea problemă de rezolvat era ecuația de predare a prăzii, neapărat de un necunoscut, căci primitorul era însuși unchiul, iar eu nu mă arătam, să nu mă dau de gol, având antecedente din furtul scândurilor mătușii Valeria. Totul se executa cu discreție, fiind bani buni la mijloc. Partea acceptabilă, ziceam noi, era că nu luam de la străini sau sărăntoci, preluând o atitudine haiducească, bazată de cele mai multe ori pe apoftegma: „dușmanul dușmanului meu e prietenul meu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
curat în mînele întîmplărei. Afară de-aceea ai un judecător foarte nedrept, care, rău fiind, te acuză de rele, mincinos fiind, te acuză de minciuni, încît gâlceava nu mai are sfârșit decât cu închiderea dosarului și cu șnuruirea lui sub scânduri și cu pecetea morții sigilată, ca un act de vecinică vânzare. Dar, afară de-acestea, am gândit că numita delă va avea vrun cuprins metafizic - nu-l are, sau cel puțin voi * să văd dacă. Odată eram psihist, deci gândeam
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
justificativ Subsemnatul revizor școlar al județelor Iași și Vaslui declar că am primit de la d-nul director al Bibliotecei Centrale din Iași, pentru uzul cancelariei revizorale, un dulap mare, vechi, de brad, fără postament, colorat cenușiu, la care lipsește o scândură de la un raft. Acest dulap l-am luat pentru păstrare de acte însă în mod provizoriu și ca împrumut și mă oblig a-l restitui oricând domnul director al Bibliotecei l-ar cere înnapoi. Iași în 16 april [1]876
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
TREI SFÂNTUL GHEORGHE ȘI BALAURUL... Ușa jalnicei mele mansarde cu șobolani fusese smulsă din balamale, dispăruse cu totul. În locul ei omul de serviciu bătuse în ținte un cort de-al meu pentru două persoane și peste foaia de cort niște scânduri în zigzag. Pe zigzagul de scânduri scrisese cu vopsea aurie pentru calorifere, care reflecta flacăra de la chibrit: „Înăuntru gol“. Fie cum o fi, cineva smulsese din ținte colțul de jos al foii de cort, făcând mansardei mele o ușă mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
jalnicei mele mansarde cu șobolani fusese smulsă din balamale, dispăruse cu totul. În locul ei omul de serviciu bătuse în ținte un cort de-al meu pentru două persoane și peste foaia de cort niște scânduri în zigzag. Pe zigzagul de scânduri scrisese cu vopsea aurie pentru calorifere, care reflecta flacăra de la chibrit: „Înăuntru gol“. Fie cum o fi, cineva smulsese din ținte colțul de jos al foii de cort, făcând mansardei mele o ușă mică, triunghiulară, ca la intrările din colibele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
se așteptase să-l facă bucăți pe balaur cu mâinile goale! Mama mă-tii de nenorocit imbecil, beat și ciung! i-am spus eu. Am smuls foaia de cort din cadrul ușii, am lovit cu piciorul și-am dislocat zigzagul de scânduri. Prin deschizătură l-am îmbrâncit pe O’Hare afară pe palier. Balustrada l-a oprit pe O’Hare și privirea lui a alunecat în jos pe casa scărilor, în jos pe spirala ademenitoare până la locul unde moartea era sigură. — Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
calculat strategico-economic. Gospodăria, cu scule de tot felul, utilaje și resturi de inventar agricol, resurse diferite de lemn, metal, chimicale, cereale îmi sta la dispoziție. M-am apucat de lucru într-o zi de octombrie, după culesul porumbului. Aveam destule scânduri. Pe cele mai bune le tăiase bunicul din salcâmii uriași ai grădinii din spatele casei. Fusese nevoit să-i scoată, cu rădăcini cu tot, prin 1962-1963, după colectivizare, ca să mărească suprafața cultivabilă. În 1968 mai rezista o parcelă din vechea pădure
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
nevoit să-i scoată, cu rădăcini cu tot, prin 1962-1963, după colectivizare, ca să mărească suprafața cultivabilă. În 1968 mai rezista o parcelă din vechea pădure. Acolo am petrecut multe zile și nopți frumoase, nu le uit niciodată. Am ales o scândură potrivită, cu o față semirotundă. Cu un creion chimic am desenat forma din memorie. Fiindcă blana nu era foarte lată, corpul chitarei a ieșit cam alungit. Fierăstrăul folosit era destul de mare, cu dinți zâmbați; mi-a slujit doar la decupaj
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
CARUSELUL SINGAPORE FLY Scrânciobul din lemn sau Roata Mare pentru distracție este o invenție străveche, construită de-a lungul timpului de multe popoare. În Romania, cea mai mică instalație din lemn gros cu patru brațe încrucișate purta patru scaune din scândură solidă de brad. Scrânciobul, utilizat mai ales duminica, simboliza rotația sărbătorilor creștine. Capetele brațelor erau învârtite de către flăcăii vânjoși ai satului, pentru fetele de măritat, în cadrul altor jocuri sau a horelor. În timp, construcția roților s-a modernizat și s-
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
un moment dat zăresc mănăstirea sfântul Atanasie, pitită printre vii în umbra dealului Muntenilor. Mă apropii de ea cu spusa lui Nicolae Iorga din 1907 în minte: „O mână de călugări a ridicat aici în codrii Iașilor un schit din scânduri înconjurat de căsuțe țărănești ale umililor monahi”. Apoi în 1638 a venit Vasile Lupu - „Domnul larg în daruri” - și a ridicat o biserică de piatră pe aceste „prăvălișuri de dealuri acoperite de vii” dar... răufăcătorii au făcut ca „mănăstirea dintre
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
fabuloase, care atestă o adâncă spiritualitate, unică în lume...). Așa se minimizează însăși Lucrarea divină și orice desăvârșire se neantizează din perspectivă cosmică. „Mâna care-au dorit sceptrul universului și gânduri/ Ce-au cuprins tot universul încap bine-n patru scânduri...” Disimularea politicului va submina spiritul creativ al lui Homo Faber. Și uite-așa, de la Ecleziast încoace, „totul e deșertăciune”. În mitologia cosmogonică a românilor, Dumnezeu nu se supără pe Cel-de-pe-Comoară, care încearcă mereu și mereu să simuleze și să-i
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
din ce-a fost adevărat în aceste vorbe nu am omis, nu am falsificat. Nimic nu am atribuit. “Comuniștii l-au împușcat pe Gheorghe Șuța, unchiul meu, pentru că oamenii țineau la el și era țărănist. Avea prăvălie, moară, fabrică de scândură, mașină de lână. Ținea copiii oamenilor săraci prin școli, le da bani la părinți. Câte binuri a făcut și comuniștii l-a-mpușcat! Tercianu de la Dragoslavele l-a scos pe fereastră cu forța. Păi, nu-l iert, domnule, să mă ierte Dumnezeu
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
văd pe Gheorghe, bărbatul meu, cu un om care stătea pe cal. M-am făcut că nu mi-e frică. <<A-mpușcat pe Gheorghe Șuța!...>> Unchiul n-a fost în pădure cu Arnăuțoiu. L-am ținut și colea, sub ceardac. Scoteam scândura și-l băgam. E ca un sfânt, că rău n-a făcut. Să dea Dumnezeu în flăcări să moară comuniștii!... (plânge și se oprește brusc). Care-a fost vinovat, nu mă gândesc la dumneavoastră, că fiecare om a făcut politica
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
mortificat de «schimbare», ca numeroase orășele din România. S-a dovedit că el mi-a dat cu ranga în cap, deși era invers Dumitru Merișan de pe strada Păcii și-a făcut cârciumă. Vecinul Gavrilă Popa și-a trântit closetul de scândură chiar la intrarea în bodega omului și-i blochează spațiul. Iese o mardeală ca-n filme, urmată de confruntarea certificatelor medicale. «Am câștigat procesul la Făurei. Mi-au luat jucăria cu care câștigam și eu un ban. Plutonierul Zainea s-
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Să lași tu o casă de copii fără o vacă în bătătură și să fii liber să-ți faci de cap... Bătrânii mei făceau zămnic în pământ și acolo lăsau poloboacele cu vin. Fără lacăt, fără drugi. Pusese bunicul o scândură pe care stătea ulcica. Pe scândură scrisese cu cărbune doar atât: Bate cepul! Venea drumețul, bea o ulcică, zicea „Dumnezeu să-i ierte!” și pleca. Și nu fura nimeni. Și unde au ajuns urmașii Craiului astăzi...” Toată voioșia s-a
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
copii fără o vacă în bătătură și să fii liber să-ți faci de cap... Bătrânii mei făceau zămnic în pământ și acolo lăsau poloboacele cu vin. Fără lacăt, fără drugi. Pusese bunicul o scândură pe care stătea ulcica. Pe scândură scrisese cu cărbune doar atât: Bate cepul! Venea drumețul, bea o ulcică, zicea „Dumnezeu să-i ierte!” și pleca. Și nu fura nimeni. Și unde au ajuns urmașii Craiului astăzi...” Toată voioșia s-a topit și oamenii au mâncat apoi
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Rușchița. Ducă-se-pe-Pustii a fost țintuit în ziduri. Alături, părintele Alexandru a ctitorit o bisericuță de iarnă, ca să nu se afume catedrala. Cu barba albă, la cei 54 de ani, părintele Alexandru nu are timp pentru mine: sudează neobosit fiare, taie scânduri. Pleacă la Iași, unde face casă pentru una din fiice. Cu palmele bătucite, oprește scânteile care țâșnesc din electrozi spre ochi. Nici pe el nu-l mai ating diavolii. Îl ajută trei ucenici, dar el face cât toți. E supărat
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
1990, am început construcții masive: Mânăstirea Sfânta Cruce, fântâna arteziană, monumentul eroilor, vreo 20 de troițe. Mânăstirea Sfânta Cruce are 60 de încăperi. Concepută și zidită de mine. - Câte cuie ați bătut în viață? - Peste o mie... de kile! Întoarce scândura, Ionică! Au vrut să mă mute la Botoșani. Voiau să-l aducă pe nepotul episcopului în locul meu, că pân’la Dumnezeu te mănâncă sfinții! Eu am făcut biserica și el să-și aducă nepotul! M-am certat rău cu el
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
implacabilă, vru să vadă și bucătăria, care exista numai teoretic. Într-o magazie, o mașină șchioapă, ordinară ținea deasupra vreo două cratițe cârpite. Aglae se întoarse cam lividă în dormitor și se așeză pe pat ca să-i încerce moliciunea. O scândură căzu, desprinsă, trăgând după sine salteaua, numai de paie. Era un pat doar de formă, în care nu dormea nimeni. - Ei, spuse Aglae, dezgustată, aici o să dormiți? Nici n-avețiloc! Și pe Titi n-o să-l tragă curentul de la ușă? Și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
formă, în care nu dormea nimeni. - Ei, spuse Aglae, dezgustată, aici o să dormiți? Nici n-avețiloc! Și pe Titi n-o să-l tragă curentul de la ușă? Și apoi, când se dă jos din pat, cum o să calce cu picioarele goale pe scîndură? Trebuia să aveți un covoraș. Soba asta parcă bate la cap! Uite, așa se-ntîmplă când tinerii fac lucrurile de capul lor și nu-ntrea-bă pe cei bătrîni! Dacă îmi cereați consimțământul, de, cum spune buna-cuviință, discutam eu cu dumnealor (aci aruncă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fără să fie auzit. În sufragerie însă fu oprit în loc de o scenă pe care n-o aștepta. Marele bufet era dat la o parte, iar moș Costache ședea îngenuncheat în fața unei găuri în dușumea, făcută prin scoaterea unei bucăți de scândură. În ea, Felix zări, fără să vrea, o cutie de tablă de-ale Regiei, în care luceau monede, și un pachet cu hârtii, după toată aparența, bancnote. Bătrânul se silea, cu mâinile tremurătoare și pline de sudoare, să pună repede
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
zări, fără să vrea, o cutie de tablă de-ale Regiei, în care luceau monede, și un pachet cu hârtii, după toată aparența, bancnote. Bătrânul se silea, cu mâinile tremurătoare și pline de sudoare, să pună repede deasupra bucata de scândură. Felix voi să se strecoare îndărăt pe ușă fără a fi văzut, dar dușumeaua trosni sub pașii lui, și moș Costache sări galben în picioare cu ciocanul în mînă: - Ci-ci-cine e? Nu intra! - Eu sunt, moș Costache! Am venit să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că mă ducîn oraș. Dacă voiai să repari dulapul, trebuia să-mi spui mie, să-ți ajut. Felix mințise intenționat, dar moș Costache îl crezu sau se făcu că-l crede. - Nu-nu nu-i nimic. S-a rupt puțin o scândură, îl repar eu,că mă pricep. Felix se strecură pe ușă cu ochii în tavan, ca să dovedească bătrânului că nu vede nimic. Pe dată ce ieși, auzi cheia răsucindu-se în broască. Ieșit în stradă, întoarse instinctiv privirea și văzu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
întîmpla! Iată un caz tragicomic. Unul are câteva sute de mii de lei pe care nu vrea să-i depună la bancă și-i ține în casă. I-a pus pe undeva prin sobă, sau într-un dulap, între două scânduri, așa ceva. Spune dumneata, moș Costache, unde se țin banii de obicei? - Unde nu-l taie capul pe ticălosul de moștenitor! Toți râseră, iar Stănică, în gândul lui, făcu pe bătrân pezevenghi. - În sfârșit, i-a pus pe undeva prin casă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
înfățișarea unui han cu case de jur împrejur, vechi și cu încăperi ce se ghiceau prea mari. Latura din fund a patrulaterului avea o tindă pe stâlpi de lemn, prefăcută în geamlâc. Curtea era plină de butoaie, de doage, de scânduri scurte de stejar, de papură, fiindcă într-o parte ședea un dogar. Erau și câteva căruțe țărănești cu coviltir. Într-un colț, un individ potcovea un cal prins între trei bare în chip de uluci. Un fel de boltă fusese
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]