7,856 matches
-
mănunchi de calități necesare acestui tip de activitate. O primă condiție o constituie existența unei inteligențe cu nivel deasupra mediei sau cel puțin normală. Un loc deosebit îl ocupă creativitatea, absolut necesară, întrucât orice progres științific are la origine o „scânteie” creativă, o înțelegere bruscă și totală a situației, un „insight” cum denumește acest fenomen literatura anglosaxonă. Alte calități, cum ar fi înclinarea spre muncă, adică posibilitatea de a continua o activitate fără a abandona, reprezintă mai curând aspecte ale temperamentului
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
de trăire interioară, simte nevoia să se elibereze și să capete anumite forme. Iată ce spune În acest sens, A. de S. Exupéry: „ZÎmbetul de pe chipul unei statui nu-i nici pe departe alcătuit dintr-un amestec de sudoare, de scîntei de marmoră și de lovituri cu dalta. ZÎmbetul nu ține de piatră ci de creator. Eliberează omul și el va crea [...]. Nici inteligența, nici judecata nu sînt creatoare. Dacă sculptorul e tot numai știință și inteligență, mîinile lui vor fi
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
de-o seamă, să fii de acord.” (Epictet) Totuși, chiar și În relația cu cel mai prejos decît tine poți trage un folos: „Dacă știi să-l citești, fiecare om e o carte” (Th. Carlyle); „În orice om este o scînteie pe care cenușa nu o poate acoperi” (V. Hugo); „CÎtă frumusețe, cîtă generozitate și noblețe sufletească stau ascunse chiar și În firea celor mai umile făpturi omenești.” (V.G. Belinski); „A spune că omul este un amestec de slăbiciune și putere
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
a tuturor simțurilor. Numai epuizarea propriei substanțe, cheltuirea exacerbată, economia libidiană consumată într-un fel de potlatch, într-un schimb generalizat de forțe, permit negarea materiei. A goli, a te goli, a împrăștia, a te împrăștia și a obliga astfel scânteia divină din noi să capete forță până la a aduce la incandescență și la combustie o ființă despuiată de carnație prin purificare gnostică, acesta e proiectul. Concret, Valentin propune și el o transmutare a valorilor. Păgânii oferă niște daruri zeilor, carne
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
neașteptat de mare artă) Alecsandri stă fără nici o scădere alături de Eminescu. GENIUL AFAZIEI În genere se admite că poezia lui Bacovia a suferit în ultima perioadă o pierdere de substanță. Geniul lui pare să se fi epuizat cu Plumb și Scântei galbene, pentru a nu mai da în cele trei culegeri ulterioare decât semnele unei pareze lirice. Această părere a fost și a mea până nu demult, când am recitit destul de stăruitor toate poeziile lui Bacovia. Mi-am dat seama că
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
involuții, ci și al unei decantări, al unei esențializări inefabile (termenul „involuție” are de altfel și accepția de: trecere de la heterogen la omogen). Prin aceasta nu vreau să spun că Stanțele burgheze ar însemna o treaptă superioară față de Plumb și Scântei galbene (după cum încă mai puțin s-ar putea spune că perioada ultimă a lui Grigorescu e superioară celei de după Barbizon). Dar în Stanțe burgheze ajunge la ultima limită un fenomen de eludare a mijloacelor și „efectelor”, o despuiere extremă al
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
trece primejdia rea. (Cei prudenți rareori greșesc: „Răul prevenit e pe jumătate Îndepărtat”; „Rănește mai ușor ceea ce se știe din timp”; „A cunoaște răul Înseamnă a-l micșora”; „Un om prevenit face cât doi”.) Cine suflă-n foc Îi sar scânteile În ochi. (Cine se amestecă, de exemplu, În certurile sau dușmăniile altora se alege cu Înjurături sau chiar cu lovituri.) Întâi gustă, apoi mănâncă. (Acțiunea trebuie să urmeze anticipării, și nu invers: aceasta cu atât mai mult cu cât, așa cum
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
fi mâine, cât am reușit să fim azi și cât a făcut trecutul din ceea ce suntem azi. Μ Fără bunătate, energiile din noi vor fi doar sclavii credincioși ai unor scopuri egoiste. Μ Metaforic vorbind, ideile sclipitoare pot fi considerate scântei care țâșnesc din jarul incandescent al unei minți dominate de focul curiozității. Μ Nu poți obține disciplina copilului tău prin violență: Încercând să te faci temut, sfârșești prin a fi urât! Μ Când dorința nu ne-o putem exprima prin
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
un potențial miraculos de răscumpărare și de regenerare. Ei sunt convinși că acest plan diabolic al burgheziei care tinde să reducă întregul univers, inclusiv muncitorii, la sine însăși va duce în final la explozia unei entropii astfel construite, iar ultima scânteie a conștiinței muncitorești va fi capabilă în acel moment să facă să renască din propria-i cenușă lumea explodată (din propria-i vină) printr-un fel de palingeneză (vechi vis burghezo-creștin al comuniștilor ne-muncitori). Așadar, toți se prefac a
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Adam (n. Balteș), funcționară. A absolvit Facultatea de Limba și Literatura Română la Universitatea din București, luându-și doctoratul în filologie (2000) cu teza Ideologia literară a lui Duiliu Zamfirescu. A fost redactor în secția literatură și artă a ziarului „Scânteia” (1969-1974, 1983-1988), șef al secției de cultură la „Scânteia tineretului” (1974-1983), lector principal la Editura Eminescu (1988-1991), publicist comentator la „Adevărul” (1991-1992), redactor-șef adjunct la „Vocea României” (1993-1996). Din 1996 este realizator-coordonator la Radiodifuziunea Română. A debutat publicistic în
ADAM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285175_a_286504]
-
și Literatura Română la Universitatea din București, luându-și doctoratul în filologie (2000) cu teza Ideologia literară a lui Duiliu Zamfirescu. A fost redactor în secția literatură și artă a ziarului „Scânteia” (1969-1974, 1983-1988), șef al secției de cultură la „Scânteia tineretului” (1974-1983), lector principal la Editura Eminescu (1988-1991), publicist comentator la „Adevărul” (1991-1992), redactor-șef adjunct la „Vocea României” (1993-1996). Din 1996 este realizator-coordonator la Radiodifuziunea Română. A debutat publicistic în 1964, la revista „Lumea”. Prefigurată în 1976 de o
ADAM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285175_a_286504]
-
V, București, 1982 (în colaborare cu Mihai Gafița), VI, București, 1987 (în colaborare cu Georgeta Adam; 100 cei mai mari scriitori români, București, 2003. Repere bibliografice: D. Micu, Un nou Duiliu Zamfirescu, ARG, 1979, 4; Dinu Flămând, Un redutabil analist, „Scânteia tineretului”, 1979, 9508; Pompiliu Marcea, Maturitatea debutului, CNT, 1980, 6; Petru Poantă, Ioan Adam, „Duiliu Zamfirescu”, ST, 1980, 2; Nicolae Mecu, Duiliu Zamfirescu, novatorul, VR, 1980, 6-7; Iorgulescu, Ceara, 68-72; Al. Piru, Continuarea unei ediții necesare, „Scânteia tineretului”, 1982, 10
ADAM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285175_a_286504]
-
Un redutabil analist, „Scânteia tineretului”, 1979, 9508; Pompiliu Marcea, Maturitatea debutului, CNT, 1980, 6; Petru Poantă, Ioan Adam, „Duiliu Zamfirescu”, ST, 1980, 2; Nicolae Mecu, Duiliu Zamfirescu, novatorul, VR, 1980, 6-7; Iorgulescu, Ceara, 68-72; Al. Piru, Continuarea unei ediții necesare, „Scânteia tineretului”, 1982, 10 263; Petru Poantă, Ioan Adam, „Planetariu”, TR, 1985, 4; M. Coman, Ioan Adam, „Planetariu”, ST, 1985, 4; Liviu Petrescu, Moment Duiliu Zamfirescu, ST, 1990, 2; Ulici, Lit. rom., I, 522-523; Ornea, Înțelesuri, 91-96; Dicț. scriit. rom., I
ADAM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285175_a_286504]
-
în 1973, la București, după care traversează diverse medii și structuri profesionale. Fire boem-rebelă, nu își continuă studiile. Lucreaza ca muncitor la Întreprinderile Policolor, „23 August”, pe șantierul de la Casa Poporului ș.a. Debutează în 1986 la „Suplimentul literar - artistic al Scânteii tineretului”. Mai colaborează la „România literară”, „Luceafărul”, „Contrapunct”, „Art Panorama”.ș.a. În 1993, va fi distins cu Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor, Premiul Salonului de Carte de la Cluj-Napoca, iar în 1994, cu un premiu oferit de patronii editurilor din
ALDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285233_a_286562]
-
noastre dirijate Împotriva Bucureștiului și sprijinite pe o documentație foarte serioasă puteau avea loc pentru că noi primeam, prin poștă, oficial, presa românească. Venea chiar pe numele Europei Libere? Da, pentru Europa Liberă. Și, evident, se găseau informații nu numai În Scînteia, dar, de exemplu, Într-o revistă considerată, greșit, absolut fără interes politic care se chema Muncitorul sanitar și În care se putea citi că În cutare loc a avut loc o epidemie sau Într-o revistă din Constanța de unde se
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
suport util pentru menținerea partidului la putere. Gheorghe Gheorghiu-Dej a murit la 19 martie 1965, succesorul său În fruntea partidului fiind Nicolae Ceaușescu, ajuns În această poziție printr-un concurs de Împrejurări. O lungă scrisoare a lui Gheorghe Apostol trimisă Scînteii, oficiosul partidului, În aprilie 1968 și nepublicată pînă acum, este Încorporată În „Concluzii” (numerotate ca al 13-lea capitol al lucrării). Este un document foarte interesant, găsit În Arhivele Serviciului Român de Informații de un prieten al lui Dennis Deletant
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
1944; Iosif Opatoșu, Păduri poloneze, București, 1945; B. Hager, Pe căile neantului, București, 1946; V. Sobko, Chezășia păcii, București, 1951 (în colaborare); Maxim Gorki, Pentru pace și democrație, București, 1952 (în colaborare), Un rege al republicii, București, 1956; M. Sokolov, Scântei, I-II, pref. V. Bârlădeanu, București, 1953 (în colaborare); M.E. Saltâkov-Șcedrin, Povestiri, București, 1953 (în colaborare), Opere alese, București, 1954 (în colaborare), Cum a săturat un țăran doi generali, București, 1955; Gorki-Cehov, Scrisori, articole, extrase, București, 1954 (în colaborare); Karlludwig
LUDO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287879_a_289208]
-
, Gheorghe (6.VI.1934, Bursuc, j. Soroca - 30.X.1992, Chișinău), prozator și dramaturg. Este fiul lui Pavel Malarciuc, țăran. După ce termină Facultatea de Filologie a Universității din Chișinău (1956), lucrează ca redactor-șef al publicației „Scânteia leninistă”, șef de secție și redactor la Studioul Moldova-Film (1963-1969), iar din 1970 până la sfârșitul vieții este corespondent pentru Republica Moldova al săptămânalului „Literaturnaia gazeta” din Moscova. Debutează cu volumul de nuvele Revedere (1957), urmat de Firicel de iarbă verde (1959
MALARCIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287969_a_289298]
-
MĂNUCEANU, Vasile (1928, Ploiești - 1992, München), prozator. Frecventează doi ani de facultate muncitorească la Brăila (1949-1951) și își continuă studiile, fără să le termine, la Facultatea de Filosofie a Universității din București (1952- 1954). Redactor la „Scânteia tineretului” (1953-1959), trece ulterior la Radio. Scrie mai ales literatură pentru copii și adolescenți - Palatul primăverii (1961), Jurnal de bord (1963), Alarmă la Colțul viu (1964) -, o plachetă Prin fereastră-zarea- albastră (1966) ș.a. În 1979 emigrează în Germania, unde activează
MANUCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287998_a_289327]
-
urmat școala generală în comuna natală (1945-1952), apoi Școala Siderurgică din Brăila (1952-1954) și liceul la Galați (1960-1964). Și-a continuat studiile la Facultatea de Drept a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1964-1969). Este repartizat ca jurist la ziarul „Scânteia”, între 1970 și 1973 funcționând în calitate de corespondent de presă pentru județul Brăila. Lucrează la gazeta „Muncitorul forestier”, iar în 1974 devine redactor și mai târziu redactor-șef adjunct la revista „Flacăra”. În 1990 este director executiv al Fundației Europene de
MARASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288001_a_289330]
-
Luceafărul” a Editurii pentru Literatură, la recomandarea lui Ștefan Bănulescu. Colaborează cu proză, articole, eseuri, reportaje, cronici de spectacol și de film la „Gazeta literară”, „Luceafărul” (între 1976 și 1986 asigură „Cronica de film”) și sporadic la ziarele „România liberă”, „Scânteia”, „Scânteia tineretului”. În 1970 debutează ca dramaturg cu Pâlnia și Stamate, dramatizare după Urmuz. Prima piesă originală jucată este Regina balului, în 1981 la Teatrul „Ion Vasilescu”, reprezentată ulterior și de alte teatre. În 1982, la Teatrul TV, i se
MATEESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288060_a_289389]
-
a Editurii pentru Literatură, la recomandarea lui Ștefan Bănulescu. Colaborează cu proză, articole, eseuri, reportaje, cronici de spectacol și de film la „Gazeta literară”, „Luceafărul” (între 1976 și 1986 asigură „Cronica de film”) și sporadic la ziarele „România liberă”, „Scânteia”, „Scânteia tineretului”. În 1970 debutează ca dramaturg cu Pâlnia și Stamate, dramatizare după Urmuz. Prima piesă originală jucată este Regina balului, în 1981 la Teatrul „Ion Vasilescu”, reprezentată ulterior și de alte teatre. În 1982, la Teatrul TV, i se montează
MATEESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288060_a_289389]
-
Facultatea de Filologie, secția literatură și critică literară, a Universității din București (1955-1960), este profesor la Școala Generală din comuna Munteni, raionul Tecuci (1960-1962), iar între 1962 și 1965 director al Bibliotecii Raionale din Tecuci. În 1965 este corespondent al „Scânteii tineretului”, între 1966 și 1976 șef de secție și redactor-șef adjunct la același ziar, iar între 1976 și 1989 e instructor la Consiliul Culturii și Educației Socialiste, cu o întrerupere de trei ani (1982-1985), perioadă în care activează ca
MATALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288056_a_289385]
-
cu ochi de fecioară”, urmărită de gonaci, sare peste un altar căzut (Elegie), prin mărăcini și scorburi se văd „piei de șarpe lepădate”, în ziduri „sfredelește cuib pasărea neagră”, lângă trepte măcinate nechează „telegari aripați”, iar din „potcoava Necuratei” sar scântei, dar în pofida prezențelor întunecate, totul se petrece mai degrabă în basm decât în orizont metafizic. În fond, chiar dacă are aspirația drumului spre stele, M. se compalce în terestru, uneori ascultând adâncurile. Lângă vechi ctitorii, motiv în Poveste tăinuită, lângă bolți
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
Liceul Pedagogic din Arad (1971) și Facultatea de Filosofie a Universității din București (1975). Debutează cu versuri în 1966, în ziarul arădean „Flacăra roșie”, iar în 1969 este distinsă cu Premiul Tineretului la concursul „Nicolae Labiș”. Colaborează la „Familia”, „Tribuna”, „Scânteia tineretului”, „Amfiteatru”, „Luceafărul”, „România literară” ș.a. Din 1994 este diplomat în Republica Macedonia. Împreună cu soțul ei poetul Dumitru M. Ion, fondează în 1997 Festivalul Internațional „Nopțile de Poezie de la Curtea de Argeș” și Fundația Culturală Academia Internațională Orient-Occident. Prima carte, Neîmblânzită ca
ILICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287514_a_288843]