58,131 matches
-
despart de lumea ce stă să moară încet. 15 august 2013 Azuga Postfață Eminentă profesoară de limba și literatura română, Maria Pavnotescu scria, în studenție, poezii. Deprinderea aceasta o avea, de fapt, din școala primară. În liceu publicase versuri, în Scrisul bănățean, sub numele de Maria Trifu. Ca studentă la Facultatea de filologie a Universității București, debutează la Contemporanul sub numele de Maria Octavian și colaborează la revistele: Luceafărul, Steaua, Tribuna, Gazeta literară, România literară. În 1960, debutează editorial, cu Poezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
că din acel moment am avut din abundență tot ce mi-a trebuit. Și continuă să vină vești bune pe toate planurile. Mă bucur și mulțumesc! Știu că această ridicare spirituală ar fi trebuit să fie pe toate planurile: citit, scris, muncit. N-a fost chiar așa, am avut așa o stare de moleșeală vecină cu indiferența și cred că mi-a fost indusă, pentru că știam că trebuie să mă apuc de treabă și am tot amânat-o de azi pe
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
fost extraordinar. A fost CRĂCIUNUL și Anul Nou (Sf. Vasile). Au fost SĂRBĂTORI în Lumină, cu Pace și Armonie. Nu am cuvinte să mulțumesc. Marți, 31 martie 2009 Îmi propun cam de o săptămână să mă așez la masa de scris și să încredințez memoriei hârtiei tot ce am trăit în ultimul timp. Într-o zi, la un sfârșit de săptămână, i-am certat pe părinții lui D. pe tema educației și am plecat de la ei supărați, și eu și bunicul
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
o afirmă, unicul obiect al analizei sale rămâne propria persoană, de unde și abundența prozelor claustrării, în care personajul principal este întotdeauna o femeie închisă, captivă în propria existență, a cărei poziție în lume este cea a spectatorului unor vieți străine. Scrisul devine pentru autoarea Femeii in fata oglinzii un refugiu, un exercițiu eliberator a cărui repetare ritualică o sustrage rutinei unei vieți anoste. În același timp, Katherine Mansfield se mută deseori dintr-un apartament într-altul, călătorește mult, cultivă prietenii literare
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
dintre cele mai cumplite, scrierile nu păstrează din biografia ei decît elementul inedit, exotic călătoriile în Germania, Italia etc.) - jurnalul e alcătuit din notații pline de acuitate, de lirism și emană o poftă de lucru și de a trăi, de scris și de citit, care o va însoți pe Katherine Mansfield până la sfârșitul scurtei sale vieți. În proza de început a Hortensiei Papadat-Bengescu, personajele feminine sunt măcinate de nostalgii sfâșietoare după vieți netrăite, de un bovarism convertit în cultivarea obsesivă a
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
doamnei Bengescu" are mai multe explicații. „Pentru muzică am avut ceea ce se cheamă un talent neizbutit, am descifrat-o cu ușurință mare în dauna studiului lent, al atingerii fiecărei clape; am înțeles lacuna și am renunțat treptat /.../ Am rămas cu scrisul meu!” H. Papadat Bengescu, însemnare din jurnal) Un atu esențial, îndeobște trecut cu vederea este, exact ca la Arghezi, debutul editorial în deplină maturitate, la aproape 43 de ani. Cu excepția lui Ibrăileanu și Paul Zarifopol, toți scriitorii interbelici, fie ei
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
tulbură și amețesc" 1919). Tudor Vianu trece de la diferența specifică la genul proxim încă din titlul articolului dedicat scriitoarei în Sburătorul, 1919: O ideologie feminină noua feminitate. Iorga face drumul invers, îi concede autoarei-femeie că se ridică "mult peste nivelul scrisului feminin". Nu lipsesc, în epocă, atacurile violente, generate de idei preconcepute, cum se întâmplă cu articolul plin de aluzii extraliterare al lui Tudor Teodorescu-Braniște, care e convins că "sufletul feminin nu poate să riște opere de virilitate literară", cazul Georges
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
fi născut într-o familie burgheză și de a fi trăit într-o societate superficială, de "snobi". Alese astfel, citatele sunt mai degrabă dezamăgitoare. Se întrevede în acest jurnal o mare singurătate, cîteva tristeți vechi și o enormă preocupare pentru scris. Ca episoade rotunde, Camil Baltazar decupează din jurnalul scriitoarei două: cel al îngrijirii soldaților bolnavi, în primul război mondial, în gara Focșani și cel despre începuturile literare îndărătul cărora se află unchiul dramaturg. Practic Hortensia Papadat-Bengescu scrie tot timpul, în
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
propriu al individului de a înțelege o anumită temă, un anumit conținut. Tehnica realizării unui ciorchine presupune parcurgerea câtorva pași. În forma imperativă, pașii de urmat presupun respectarea următoarelor prescripții: a) scrierea unui cuvânt sau unei propoziții-nucleu în mijlocul tablei de scris sau al unei pagini de caiet; b) scrierea unor cuvinte sau sintagme care au legatură cu tema/problema pusă în discuție (scrisă în mijloc); c) stabilirea unei legături între cuvintele sau ideile produse de cuvântul, sintagma sau propoziția nucleu inițială
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
în care acționează patru mecanisme cu caracter analog: analogia personală (capacitatea elevului de a se transpune în situația și elementele problemei), analogia directă (compararea faptelor și ideilor care țin de două domenii diferite dar foarte asemănătoare - orga cu mașina de scris), analogia simbolică (renunțarea la simbolurile obișnuite, și crearea unor simboluri noi prin care să se reprezinte elementele unei situații problemă - pentru „tință”, simbolul „dorință concentrată”) și analogia fantastică (care încurajează fantezia, intrarea în planul imaginației). Sinectica se aseamănă cu brainstormingul
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
interesează doar joaca, să mâncăm când ne este foame, nici cu ce suntem îmbrăcați nu contează, deoarece, atunci suntem fericiți de iubirea mamei, a bunicii, fără să înțelegem multe lucruri, căci, fiind încă mici, nu vedem decât frumosul acestei lumi.” Scrisul Svetlanei Iurcu abordează o diversitate de subiecte, într-un registru larg, de la amintiri, la viața social-politică, oprindu-se, cum ne așteptam, și la realitățile vieții de elev, într-un cadru abia schițat în care, totuși, își au locul lor colegii
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
cei dragi la sărbători sau nu am vrut, acest lucru îl deprind și copiii noștri și la fel o să procedeze și ei cu noi. Ajuți, vei fi ajutat.” Fiind încă prea devreme pentru a ne pronunța în legătură cu evoluțiile viitoare ale scrisului Svetlanei Iurcu, vom rămâne, deocamdată, la constatarea că ne aflăm în fața unei autoare care a reușit, utilizând mijloacele exprimării artistice, să dea culoare și viață chipurilor și evenimentelor surprinse, fixând în pagini de proză, bine articulate, lumea văzută prin ochii
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
opresc, îmi curgeau lacrimi și părea că mă eliberez de o piatră, care se îngreuna din ce în ce mai tare și mai tare. Dar, cu cât mai mult scriam, cu atât mai mult îmi părea că sufletul meu se ușurează. Am termiant de scris ceea ce se poate numi o scrisoare de suflet! Mi-e dor de tine, mamă! Afară este înnourat, nu se aude niciun sunet. Tot satul e pustiu, parcă nu ar mai exista nimeni pe fața pământului. Ploaia așteaptă să cadă peste
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
vară ce îi declanșează accente vitale nebănuite. Să fie aici pură imaginație a scriitorului? Nu cred... Știu că adeseori ne înșelăm și asupra celor mai apropiați; cu atât mai mult în cazul cuiva pe care nu-l cunoaștem decât din scris. Scriind, retrăiește - de ce nu? - o experiență personală. Poate că a existat în viața lui o Teodora reală, ale cărei farmece sunt descrise în amănunt, cu nostalgie sau, mai curând, cu un fel de „plăcere retrospectivă”. Un fel de beție a
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
perversă. Comit, într un fel, o indiscreție, mai ales că nu am putut afla o dispoziție testamentară privind acest manuscris. Doamna Elise Bacinski nu știe nimic despre așa ceva. Recunosc litera înaltă, ovală, puțin aplecată, a bătrânului intelectual basarabean. Îi admiram scrisul prin 1977-1978, pe o carte poștală, o felicitare de Paști, în versuri. O trimisese prietenului său, Livius Frangolea, fost avocat, fost politician, fost pușcăriaș (14 ani recluziune, pe lângă trei în care a stat ascuns într-un sat din Bărăgan, după ce
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
un exemplu la îndemână: septuagenarul Goethe făcuse o pasiune pentru o tânără de 19 ani. Nu țin să-l înscriu pe autorul meu într-o galerie de îndrăgostiți celebri. Ceea ce mă atrage spre lectură este faptul de viață, „transfigurat” prin scris, prin literatură. Jurnalul său a fost păstrat de cineva apropiat, poate chiar de iubita necunoscută descrisă în text. Îl va fi fost acceptat ca pe un document al legăturii lor secrete, ce îi va îngădui să retrăiască mai târziu clipele
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
care am fost contemporan din 1943 și pînă prin 1978, când a fost înmormântat în București. Parcă văd o ultimă „operă” a sa din timpul vieții: o felicitare pascală, în versuri, la care am făcut trimitere mai devreme. Am admirat scrisul foarte lizibil, cu litera deloc tremurată, a nonagenarului autor și patriot basarabean. Acum am în mâini altă scriere a sa, mult mai consistentă, în a cărei lectură mă adâncesc din nou, cu toată zgâlțâiala ostilă a trenului. Domnul R. „combină
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
existențial”. Reveniți în aceeași cameră de hotel, Profesorul și Teodora își dau seama că nu-și mai pot concepe existența unul fără celălalt. El a și găsit o soluție pentru a fi mai mult împreună. Știind că are mașină de scris și că a profesat cândva dactilografia, îi propune să-i transcrie, după dictare, „niște scrieri recente”, pe care ar vrea să le „depună” la o editură. Ar putea ea să și „rupă” ceva din timpul liber, pentru el? Teodora nu
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
cînta în corul căminului cultural"! Alta acum! Oricine în locul Bărzăunului aproape că n-ar fi putut suporta asemenea lovituri dureroase. Dar Bărzăunul rînji nepăsător. Între timp terminase de citit "Coliba unchiului Tom", "Singur pe lume" și ciclul "Cireșarilor", iar de scris mai scrisese doar o singură poezie, de 24 de pagini, un fel de scrisoare în versuri către Ilinca, răspîndind cu fiecare vers cele mai triste ecouri, pe care i-o trimise Ilincăi într-o seară. În acea poezie-scrisoare Bărzăunul arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Profesorul: Primul imperiu a fost Mesapotamia, AKKADIAN, cu cinci milenii în urmă. Aurora: Apoi civilizația Creta, cea mai avansată din Europa în epoca bronzului, civilizație care a fost distrusă de un cutremur acum 3500 de ani! Profesorul: Apar hărtia și scrisul, busola, praful de pușcă. Aurora: Este o glumă. Ce a uitat să facă pe Pămănt Dumnezeu, face chinezul! (răsete) Evelin: Dar au apărut și s-au generalizat crima, războaiele cu mari masacre umane. Aurora: și cum ați vrut să opriți
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
vârstă, să rămân în apartament, ea se duce în Intrarea Vâlcului. — Păi și ce-o să faci acolo? O să gătească, o să traducă, o să citească tot ce n-a citit la tinerețe, o să dea meditații la franceză... — De ce nu te-apuci de scris? A surâs blând. Copilăros, undeva între „poate“ și „nu se poate“. Ca și cum s-ar fi temut să nu mă supere cu nerăspunsul ei. A plecat. Toate lucrurile ei au încăput în două valize mici, pe care nu m-a lăsat
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
groase, anevoios extrase din pântecele bibliotecii, ne făceam cazemate, ca-n revistele franțu zești de benzi desenate. David mă urma peste tot, vesel, bucălat și zâmbitor - scutier, aghiotant, geamăn mai mic. La doi pași de noi, țăcănitul unei mașini de scris. Egal, nervos. Egal. Adormeam uneori, cu capul pe câte-un Balzac sau pe câte-un Proust, chirciți în cotloanele lumii noastre, tulburate doar de zgomotul unei pendule din alt timp, care ne trezea dintre indieni și cowboy și ne chema
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
s-a mutat în Intrarea Vâlcului, am experimentat un anotimp straniu. Unul cu mult iaurt și aproape fără țigări. Am făcut laba gâștii. Am crescut. Am traversat 113 câteva idile finalizate cinic. Nimic important, nimic traumatic. M-am apucat de scris. În parte, ca să compensez tăcerea din jur. Pentru cineva crescut în vacarmul în care crescusem eu, cu permanenta grijă a mamei pe cap, o existență anostă, de unic locatar al unui apartament brusc despuiat de strălucire și de vizitatori, nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
făcuse deloc efortul să-l rețină trimisese să i se aducă o cutie de cretă colorată. În noaptea aceea tapetul cu stele de mare din cabina lui de pe Thule lăsase la iveală pereți de mult nezugrăviți, umpluți febril de un scris mărunt și colțuros, cu litere neterminate. Câteva zile mai târziu, Thule limitase vânzarea de bilete și redusese accesul pasagerilor la bord. Opririle se împuți naseră. Și, deși jurnaliștii curioși își implorau redacțiile să plătească extra vaganta sumă care le-ar
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
a gata! Ce nu ne dă, noi să îi smulgem, tovarăși, s-o schimbăm și s-o punem în slujba noastră! Asta-i dialectica! Dialectica a intervenit și în viața tovarășului Căpuștean. Microbist înrăit, a schimbat doar microbul: sportul cu scrisul. La facultate auzise că și Eminescu, bolnav la Neamț, încercase să ridice haltera unui student. Macedonski a făcut ciclism, Sadoveanu - pescuit și vânătoare plus șah, Camil Petrescu - cronică sportivă și tot așa înainte! Mai bine să scotocească în arhivele orașului
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]