3,463 matches
-
riduri? Și Încă cum! La casă, vânzătoarea se oprește când ajunge la papucii cu model zebră și-i Întoarce spre mine. Aceștia nu sunt măsura dumneavoastră, doamnă. —Știu, Îi iau oricum. Aparatul de citit cărți de credit protestează și apoi scuipă cartea de credit. — Îmi pare rău, doamnă, cartea de credit a fost respinsă. Va trebui să dau un telefon. Nu am timp să aștept să dați un telefon. Vânzătoarea zâmbește chinuit. — Atunci poate Încercăm altă carte de credit? 10.36
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Aveau lustrul acela de abanos pe care-l au unii gândaci și o superbă etichetă mov cu scris argintiu ca o invitație la bal. La reuniunile de familie, tata Îl imita Întotdeauna minunat pe Sinatra: În picioare lângă o masă, scuipând cuvintele „Chic-cago, Chic-cago, oraș fără griji!“. Dar cel mai mult Îi plăceau cântecele lui triste. All the Way și Where or When. —Frank este sfântul patron al iubirii neîmpărtășite, spunea tata. Numai ascultă-l, Katharine. —Kate? —Frank Îi făcea fericiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
OK, Emily, hai să mergem. Repede. Mami o să Întârzie. Cutia cu mâncarea de prânz? Bun. Cărțile de la bibliotecă? Nu. Nu pot să-ți fac codițe Împletite. Pentru că nu pot. Dinții? Of, Doamne. Repede, spală-te pe dinți. Grăbește-te. Și scuipă pâinea prăjită pe care o ai În gură. Nu e pâine? Nu ai voie să mănânci ou de Paște... Păi, tati nu trebuia să-ți spună asta. Nu sunt groaznică. OK, să mergem. Prima zi de școală după vacanță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
gură bucăți din fiecare, alternativ, când ridic privirea și văd niște trăsături familiare de culoarea cărămizii aruncându-mi priviri Întunecate. —Iisuse, Katie. Sper că nu mănânci pentru doi. Am deja destule probleme la acest capitol cu Candy. Rod Task. —Ăhă, scuip eu lansând gloanțe de afine peste masă. Rod Îmi spune că are nevoie să mă duc miercuri la New York și să le fac o ofertă unor brokeri. Vrea să le dau „puțin TLC“1. Și-apoi Îmi face În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
spre femeia care plânge și o ia În brațe. Mama se Întoarce apoi către judecător: —Dar dumneavoastră, domnule judecător? Dumneavoastră cine o să vă pregătească cina În seara asta? Nu cred eu că o s-o faceți dumneavoastră. —Pentru numele lui Dumnezeu, scuipă judecătorul. —Oamenii ca dumneavoastră nu Înțeleg nimic despre femeile de genul lui Katharine. Și credeți că o puteți judeca. Să vă fie rușine, spune Jean Reddy cu calm, dar cu forța pe care generații de copii au auzit-o În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
l-am Întrebat pe Gardner, ale cărui brațe musculoase amenințau să crape cusăturile hainei. E cam ciudat Îmbrăcat. El o s-o Îngroape? — Zic unii că a-ngropat-o deja, spuse Gardner, apoi Își drese vocea, căutînd un loc unde să scuipe. E doctorul Irwin Sanger, „psihiatrul“ lui Bibi, singura persoană țicnită din toată Estrella de Mar. Am rămas ascultînd țîrÎitul cicadelor, În timp ce restul lumii privea cu diverse grade de ostilitate la nou-venitul grizonant, și mi-am reamintit că sub lustrul acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și, Într-o izbucnire de nervi, arse un șut În valiza de care se Împiedicase. — Fir-ar a naibii... — Doctor Hamilton... Credeam că e... — David Hennessy? Dumnezeule mare, cît timp petreci tăvălindu-te prin pat cu el? (Își frecă Încheieturile, scuipînd pe pielea Înroșită.) La cît de neîndemînatic ești, ai ceva forță. Cred că Frank se-ntrerupea de multe ori din treabă, cu tine prin preajmă. — Paula, nu mi-am dat seama că tu erai. Toate luminile erau stinse. — Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Am Început s-o alint, mîngîindu-i clitorisul pînă s-a hotărît să-și desfacă picioarele și să-mi călăuzească degetele Înăuntrul ei. — E bine... nu uita de anus. Vrei s-o facem pe la spate? Se Întoarse pe o parte, Își scuipă pe degete și se masă Între fese. Îi priveam de sus despicătura de mătase și puful care-i acoperea partea de jos a coloanei. Pe cînd Îi dezmierdam șoldurile, degetele mele au atins ceva ce părea a fi o linie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
puțin adînc al piscinei și Înaintă cu dîrzenie prin apa ce-i ajungea pînă la mijloc. Îl trase din spate pe Mirikov, care arăta jenat pînă-n vîrful unghiilor, udîndu-i părul blond. În vreme ce Laurie Fox țipa ca o dementă și tot scuipa sîngele care-i intrase În gură, Sanger o apucă de talie. În apa adîncă Îi scăpară pantofii din picioare și amîndoi se rostogoliră laolaltă În valurile stacojii. Sanger, cu părul argintiu strălucindu-i acum de sînge, o susținu pe tînăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
când îmi urăsc chiar și prețioasa, clara mea minte, în care îmi zumzăie ne întrerupt gândurile. Mă întreb de ce nu pot fi simplă, ca oamenii obișnuiți. Sau chiar simplă precum semințozaurii care reazemă gardurile străzilor, devorând fără încetare semințe și scuipând nepăsători cojile pe jos. De ce gândesc mereu? Simt umbrele a nenumărate cuvinte și idei, le resimt greutatea, și to tuși nu mă pot explica mie însămi, nu-mi pot explica această entitate cu contur precis al cărei nume este Clara
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu disperare să se mențină la suprafață. Dădea disperată din mâini, dar nu mai putea înainta, iar pământul i se surpa sub picioare. în fața ei, la mal, se zăreau Ion și Ionela. Stăteau nonșalanți pe un gard, ronțăind semințe și scuipând cojile în mlaștină. Vor beau între ei, râdeau, făcându-i semne cu mâna, de încurajare. Nu păreau să observe disperarea Clarei, care se afundase până la piept în mlaștină. Auzindu-se strigată, întoarse capul și îl zări pe domnul Neacșu venind
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
statornică, încât îți venea să-i pupi de entuziasm. Rareori, bărbatul ascuns în disconfortul fetid din hasnaua dedesubt a closetului, mai rezista să nu iasă la iveală, de bună voie și nesilit de nimeni, în aerul geros de afară, pufnind, scuipând și înjurând rușinat și fără adresă. Ptiu, ptiu, ptiu! că tare mai pute, mărturisi, încurcat, Marin Tărniceru, leat din aceeași companie cu Nicanor, într-un rând, pe când ieșea, pe brânci, în hohotele găzarilor, de sub cabina de scânduri. Miroase tot așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
poverii, spre marginea brancardei de răchită. Bulucul de colectiviști pofticioși fiind prea compact, pentru ca alaiul Pepenoaicei să mai fi putut înainta spre locația cumetriei, Nicanor Galan admise să oficieze sacrificiul în mijlocul drumului. Supravegheat de gâfâiturile nerăbdării tuturor, își suflecă mânecile, scuipă în palme, trase din chimirul de piele aceeași baionetă și crestă platoșa ocrotitoare, de un verde închis, a Pepenoaicei, secționând-o după un plan ecuatorial. Înfundă ulterior lama de oțel iute în profunzimile ei, executând o mișcare rotundă și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
iar din traistă o bucată de turtiță negricioasă, dându-i-o, pe neașteptate, lui Pamfil Duran în mână Iar acesta a dus-o la buze, gustând-o cu evlavie, ca pe o prescură din mâna părintelui din biserică, apoi, a scuipat parcă scârbit de necurăția alimentului, pe urmă iar a gustat și la urmă a început să mănânce încet, încât noi stăteam cu ochii cât cepele, uitându-ne cum mestecau amândoi, plescăind Și Enea Căpută a mai scos din traista lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pierduseră ramele. Unul dormea pe fundul bărcii, altul stătea de-a curmezișul, cu cizmele atârnându-i în apă, altul își ținea capul în pumni. Niște diavoli de puștani din București își găsiră o riscantă și vătămătoare distracție: începură să-i scuipe în cap, de sus, de pe pod. Joaca lor, mie, un țărănel de șase-șapte ani, mi s-a părut ceva interesant: scuipam și eu, la rând cu ceilalți, în capul soldaților cu steaua roșie la bonetă. Alioșa, cel care bălăbănea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
capul în pumni. Niște diavoli de puștani din București își găsiră o riscantă și vătămătoare distracție: începură să-i scuipe în cap, de sus, de pe pod. Joaca lor, mie, un țărănel de șase-șapte ani, mi s-a părut ceva interesant: scuipam și eu, la rând cu ceilalți, în capul soldaților cu steaua roșie la bonetă. Alioșa, cel care bălăbănea cu cizmele în apă, peste marginea bărcii, se uita către noi, în sus, cu ochi turbați, așa de răi, încât mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
baston zdravăn al cărui contur îl intui pe dată și, cu o curiozitate de bebeluș poznaș, îl îmboldi în coastă pe puiul de linx vânăt care, cocoțat stângaci în arbore, îl fixa cu ochi tăioși. Nevârstnica și încă nătăfleața jivină scuipă șuierător, după tradiția felinelor, și, cu o mânioasă cange de spini în devenire, lovi convingător în spațiu. Ludic și stupefiat agresor, cu endemice instincte ale jocurilor de vânătoare, practicate de îndepărtați strămoși tribali, Profesorul făcu un instantaneu salt înapoi. Reculul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
atenua cu un suc de portocale. Așa ceva nu băusem În noaptea de dinainte. Dar acum Îmi intrase-n cap: suc de portocale, suc de portocale, gâlgâindu-mi pe gâtlejul Înecat de flegmă groasă. Pedalam din nou. Aș fi vrut să scuip, așa, la repezeală, peste umăr, din goana bicicletei. M-am abținut Însă: m-a inhibat viziunea mucilor mei pe asfalt. La ce mă gândeam și eu! După Întâmplarea aceea! Dar nu puteam mai mult, mă străduiam, nu-mi ieșea. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
priește. Nu mai spun nimic, nu mai aud ce spun ceilalți. Îl las pe Sorin să asculte sfaturile Andreei, eu cer ceva mai tare de băut, ortodoxul nu are decât țuică, bună și aia, ies cu ea pe balcon. Fumez, scuip de la etaj, Îmi vine să plâng, acum chiar că-mi vine să plâng. Mă pregătisem atât de bine, totul se dusese de râpă. Dă-o-n mă-sa! CAPITOLUL X. ÎN CARE CELEBRUL ANIMAL JOACĂ ÎN SFÎRȘIT TEATRU Se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
beciului se ridică un geamăt. Brusc și intens, bebelușul începe să plângă până ce scâncetele lui ajung la o intensitate paroxistică. Oamenii se îngrămădesc îngroziți unii în alții. Praf înecăcios intră prin nări și gură, zgâriind dureros gâtul. Marius încearcă să scuipe, dar gura uscată nu mai are salivă. "Ăsta să fie sfârșitul? Îngropat de viu ca un șobolan neputincios?". Val după val bombardierele continuă să lanseze torpile și bombe, lăsând în urmă durere, moarte... Și deodată, tăcerea izbește dureros timpanele. Obișnuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
întors dintr-un exercițiu de instruire comun româno-german, dăduse buzna în biroul comandantului fără a cere permisiunea și în termeni ireverențioși își manifestase nemulțumirea față de cele constatate în timpul aplicației. "Atitudine îndoielnică", "delăsare", "veleități de independență față de autoritatea germană"cuvinte aproape scuipate în fața colonelului de către discipolul lui Himmler și subliniate cu bătăi de pumn în masă. Dar ceea ce considera el cel mai grav erau zvonurile defetiste asupra desfășurării războiului care circulau nestingherit, fără ca cineva să ia măsuri de pedepsire a lor. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
prea bine. Dar nu poate, se simte slab, neputincios, incapabil să dorească și altceva decât să fugă cât mai departe. Blestemă momentul când acceptase provocarea românului. Sare în picioare și urlă roșu la față: Ciort tebea poberi fasist voniucii 116! Scuipă cu putere pe jos și în timp ce se îndreaptă către ieșire simte repulsie față de sine pentru că i se făcuse frică. În forma ei nudă, viscerală, așa cum o arată ochii unui animal dus la tăiere ce știe că nu are nici o șansă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sec, încasează în plin o lovitură care lasă în urma ei o gaură imensă în partea frontală a blindajului. O siluetă umană, adevărată torță vie, se zbate încercând să iasă afară din cușca de metal incandescent. Instantaneu, armele partizanilor încep să scuipe foc și moarte. Defileul se transformă intr-un haos infernal. Grenadele zboară, exploziile amplifică panica, nemții aleargă bezmetici, numai pentru a fi secerați fără ca măcar să vadă de unde le vine moartea. În fața mitralierei lui Karel oamenii cad ca popicele. Motocicletele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
așteaptă drum lung, fiecare minut contează. Sublocotenent Novăceanu, pregătește oamenii. Formația de marș este aceeași. Dă-i bice, iute! Iovuț se ridică fără chef de pe trunchiul prăbușit al unui copac unde stătuse până atunci, scuturându-și turul pantalonilor de zăpadă. Scuipă chiștocul țigării și înjură cu năduf în timp ce își îndeasă mai bine căciula pe cap: Cum măsa-n cur a picat măgăreața asta pe noi? Ofițerul politic ne iubește tare, spune Romulus ironic, în timp ce coase cu degete înțepenite de ger un nasture
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se cheamă succes. Ci ratare. Ca la fotbal. Am ratat calificarea, cu alte cuvinte. În capul nostru doldora de limbajul fotbalistic, cînd e vorba de succes, băieții noștri și-au făcut treaba. La care, desigur, am pus umărul noi, cu toții, scuipînd coji de semințe în stînga și-n dreapta. Cînd lucrurile nu ies cum credem noi că ar trebui, ne delimităm, găsim vinovați și dăm nume proprii. Țară de fotbaliști.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8668_a_9993]