KorAP: Find »[drukola/base=scuza & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...111 112 113 ...211 >

5,253 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569

celor doi drăgălași, care își găsiseră deja locurile în mașină și se integraseră în grămada celor treizeci de mogâldețe urlătoare. Abordând expresia cea mai plăcută și mai convigătoare de agent de vânzări, m-am îndreptat spre ea și am spus: — Scuzați-mă, aș putea să vă pun o întrebare? — O întrebare? mi-a întors-o ea puțin surprinsă, sau poate doar mirată că în fața ei, pe locul unde cu o clipă înainte se afla un autobuz, acum stătea un bărbat. — Abia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
a traversat și ni s-a alăturat, roșind, cu capul plecat, cu aerul unui câine care așteaptă să fie bătut. Brusc, mi-a părut rău pentru ceea ce-i făceam, dar era prea târziu ca să mă opresc, prea târziu ca să mă scuz, de aceea i-am dat drumul mai departe și i l-am prezentat Reginei din Brooklyn, jurându-mă în tot acest timp că n-am să-mi mai bag niciodată, dar niciodată nasul în treburile altuia. — Tom, am spus, ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
la cale și muream de curiozitate să aflu ce. Chiar dacă nu voia să vorbească de față cu Tom, nădăjduiam că pentru mine va face o excepție. Ocazia mi s-a ivit imediat după ce am comandat desertul, când Tom s-a scuzat și a trecut în compartimentul alăturat al barului ca să fumeze o țigară (cea mai recentă tactică adoptată în campania continuă împotriva kilogramelor). — Bani mulți, i-am spus lui Harry. Sună interesant. — O șansă unică în viață, a zis el. — Ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
clar de lună? Ca să fiu perfect cinstit, nici mie nu mi-ar fi displăcut o porție. — Bună, Edith, i-am spus când a răspuns la telefon. Sunt spiritul Crăciunului trecut. — Nathan? Părea mirată să mă audă... dar și puțin scârbită. — Scuză-mă că te deranjez, dar am nevoie de informații și tu ești singura persoană care mi le poate da. — Nu e unul din bancurile tale tâmpite, nu-i așa? Aș vrea eu. A oftat tare în receptor. — Acum sunt ocupată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
Al junior promite să mă țină zilnic la curent cu situația mașinii. Un drum abrupt de pământ, flancat pe ambele părți de păduri; teren accidentat; câte o creangă mai joasă care mătură parbrizul, în timp ce urcăm dealul până în vârf. Stanley se scuză pentru eventualele probleme pe care le-am putea avea la han. De două săptămâni muncește singur, încercând să pună totul în ordine, dar mai sunt încă multe de făcut. Intenționa să deschidă de 4 iulie, dar, după ce l-a sunat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
bun venit, a plănuit o masă elaborată, cu multe feluri, care conține totul, de la gazpacho la plăcintă cu nuci pecan făcută în casă, și o deranjează, nu, o înfurie ideea că toate eforturile ei au fost în van. Tom se scuză de zece ori, dar Pamela continuă să-l certe. Aceasta să fie noua și îmbunătățita Pamela despre care am auzit atâtea? Dacă nu se poate împăca ușor cu o mică dezamăgire, ce fel de înlocuitor de mamă va fi pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
să îl cunosc mai bine, că trebuie să petrec cât mai mult timp în compania lui. După vreo douăzeci de minute, cotim și ne întoarcem spre casă. Stanley intră în garaj, să ne aducă niște șezlonguri și, odată instalați, se scuză și dispare înăuntru. Are treabă de făcut, dar primii oaspeți plătitori din istoria lui Chowder Inn sunt liberi să trândăvească la soare cât vor. Timp de câteva minute, o urmăresc pe Lucy care aleargă pe peluză, aruncând bețe câinelui. La stânga

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
din nou vechea strălucire în priviri și, deși în mod obișnuit era rezervată în compania altora, a făcut față cu brio conversației în patru, participând la fel de mult și de des ca noi toți. La un moment dat, Terrence s-a scuzat pentru a merge la baie, înăuntru, și după o clipă Joyce a dat fuga să mai aducă o cană de cafea. Rachel și cu mine eram singuri. Am sărutat-o pe obraz și i-am spus că era foarte frumoasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603

zăresc, ia niște cravate în mână și se preface că se uită la ele. Pare ușurată să mă vadă. Până la urmă, cât interes față de cravate poți să mimezi când n-ai un bărbat cu tine? — Mi-a întârziat autobuzul, mă scuz eu îmbrățișând-o. —Mereu îți întârzie autobuzul, râde ea. Chiar ar trebui să-ți iei unul nou. —Haha. Acum sunt aici, oricum, așa că mergem să mâncăm ? — Sigur. Dar mai întâi hai sus să ne uităm la haine pe care nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
la naiba cu consecințele. Sigur că se poate să fiu o epavă a doua zi, dar n-o să-mi pese câtuși de puțin. De obicei, dacă ies sau nu depinde de restul echipajului. Dacă sunt o gașcă plicticoasă, o să mă scuz și o să mă duc în camera mea sau la înot sau la saună în hotel. Dar dacă sunt măcar câțiva care vor să se distreze, de obicei mergem la Rosie O’Grady. Uneori, pur și simplu ne luăm o groază

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
că mi-a făcut farmece, vrăjitoarea. Hopa, spun eu râzând jenată. Mă privește cu răceală și îmi dau seama că o să fiu mustrată degeaba. Nu există nici o scuză pentru un aspect neîngrijit, începe hoașca. Nu trebuie să subliniez că... —Mă scuzați. Eu și Față-de-șarpe ne întoarcem simultan. Zâmbim amândouă și sper că zâmbetul meu arată ceva mai sincer decât al ei. Bărbatul înalt, de vârstă mijlocie, îmbrăcat într-un costum bine croit mă întreabă dacă aș putea să-i dau un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
pe pistă, cu un huruit infernal. Doamne, a fost cam tare! exclamă Lydia. O să-l întreb pe Mike ce naiba a fost în capul lui. — Nu Mike a aterizat, spun pe un ton oarecum plictisit. Ci copilotul. Lydia, poți să mă scuzi un minut? Doar asigură-te că pasagerii stau la locurile lor până când se stinge avertismentul cu „Puneți-vă centura de siguranță“, bine? Mă ridic clătinându-mă în timp ce avionul încetinește. Apoi mă încui în toaletă. Și iau o pungă pentru rău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
iar și iar, apoi rup scrisorile. Au aceeași soartă ca florile mele. La gunoi. Împreună cu visele mele distruse. Epilogtc "Epilog" Un an mai târziu.tc "Un an mai târziu." Bine ați revenit, oameni buni. Îmi pare bine să vă văd. Scuze că n-ați mai auzit nimic de mine de aproape un an, dar ca să fiu sinceră, am avut o viață foarte agitată. Totuși, asta nu e o scuză că v-am ignorat, așa că vă rog să mă iertați, așezați-vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
șoptit la ureche Sandy. De-aia se ține mereu după stewardese. —Doamne-Dumnezeule. —N-ai de unde să știi niciodată, nu? —Și ești sigură că nu e doar un zvon? am ridicat eu o sprânceană. Adică zvonurile tind să zboare pe-aici, scuză-mi jocul de cuvinte. O prietenă de-a mea l-a văzut. Așa că am auzit direct de la sursă, ca să spun așa. Lucrează la altă companie aeriană și l-a văzut urmând una din stewardese în toaletă. Se pare că și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453

sper că sunteți de acord cu mine, ne Îndreptăm În direcții diferite. În direcții diferite ? Asta tot spune de atâta timp ? Simt că mi se pune un nod În stomac. Doar nu... Ce face, Încearcă să se retragă din afacere ? — Scuză-mă, Doug, spun, pe cel mai relaxat ton de care sunt În stare. Evident, te-am ascultat cu foarte mare atenție. Îi trag un zâmbet prietenesc, de genul suntem-cu-toții-profesioniști. Dar crezi că ai putea... Îhm... să tragem o linie și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
fi de folos să mă uit la imaginile astea cu omuleți ca niște bețe care sar În ocean, În timp ce avionul explodează În urma lor ? Bag repede instrucțiunile de siguranță În buzunarul de plasă din față și iau o Înghițitură de șampanie. — Scuzați-mă, doamnă. Lângă mine și-a făcut apariția o stewardesă cu păr roșu buclat. Călătoriți În interesul serviciului ? — Da, zic, netezindu-mi părul extrem de mândră. Da. Îmi Întinde o broșură intitulată „Facilități pentru manageri“, pe care e o fotografie cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
dragoste care să mă ia pur și simplu pe sus. Vreau un cutremur sau... nu știu, un vârtej... ceva palpitant. Câteodată simt așa, că există o viață complet nouă și trepidantă care mă așteaptă undeva, și dacă aș putea să... — Scuzați-mă, domnișoară... — Poftim ? Ridic ochii absentă. Ce e ? Stewardesa cu spic Îmi surâde larg. — Am aterizat. Mă uit la ea ca la nebuni. — Am aterizat ? Nu Înțeleg nimic. Cum să aterizăm ? Mă uit În jur - și, așa e, avionul nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
pragul ușii se află Kerry, cu paharul de vin În mână. Gata masa ! — Mersi, zic. Venim acum. — Haide, măi tataie, măi ! Kerry Îl ceartă cu degetul, arătând spre cutii. Tot unde te-am lăsat te găsesc ? — E greu, mă trezesc scuzându-l. Sunt multe amintiri În cutiile astea. Lucruri pe care nu le poți arunca pur și simplu la coș. Dacă zici tu, spune Kerry, dându-și ochii peste cap. Dacă aș fi În locul lui, le-aș arunca pe toate, drept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Sigur că-ți amintești. — Emma ! face mama iritată. A fost o simplă greșeală. Nu-i așa, Kerry ? — Evident că da ! spune Kerry, cu ochi mari, inocenți. Emma, iartă-mă dacă ți-am stricat bucuria momentului... — N-ai de ce să te scuzi, Kerry draga mea, spune mama. Se mai Întâmplă. Și amândouă cadourile sunt foarte frumoase. Amândouă. Se uită din nou la felicitarea mea. Doar sunteți foarte bune prietene, nu ? Și nu vreau să vă văd certându-vă. Mai ales de ziua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
drăguți cu ea, cu toții. Orice făceam, n-aveam cum să câștig. Făcând un efort uriaș să mă calmez, iau o gură mare de vin. După care mă trezesc că mă uit pe furiș la ceasul de mână. Dacă bag repede scuza cu trenurile care Întârzie, pot pleca la patru. Nu mai am decât o oră și jumătate de calvar. Și poate ne uităm la televizor sau ceva de genul ăsta... — Tare mult aș vrea să știu la ce te gândești, spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
s-a părut că... chiar rezonează, spun Într-un final. Ce anume rezonează ? face Nick. — Păi... Îhm... Îmi dreg glasul. Rezonanțele. Se așterne o tăcere stupefiată. — Rezonanțele... rezonează ? spune Artemis. Da, zic sfidător. Da, rezonează. Acum te rog să mă scuzi, trebuie să-mi văd de treabă. Mă Întorc spre ecran, dându-mi ochii peste cap și Încep să bat frenetic la computer. OK. Discuția despre carte a fost un fiasco total. Dar a fost pur și simplu chestie de ghinion

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
pentru a vorbi cu el. — Eu n-am făcut decât să-ți spun că... — Mi-ai zis că ești sigură că voi Întâlni pe cineva. Ai crezut În mine. Și uite că s-a Întâmplat ! Încep să-i strălucească ochii. Scuză-mă, Îmi șoptește, și-și șterge ochii cu un șervețel. Sunt un pic copleșită. — Vai, Katie... Nu știu, pur și simplu simt că sunt Într-un moment de cotitură. Că viața mea se va schimba curând În bine. Și ăsta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
fi, pe de altă parte, destul de costisitoare... Începe cineva. Nu sunt de acord. Artemis se apleacă puțin În față. Dacă dorim să maximizăm inovația conceptului, Într-o manieră funcțională și logistică, atunci avem nevoie să ne focalizăm asupra competențelor strategice... — Scuzați-mă, spune Jack Harper, ridicând o mână. E prima oară când ia cuvântul, și toată lumea se Întoarce imediat spre el. În aer e un fior de anticipare, iar Artemis exultă arogantă. Da, domnule Harper ! spune. — N-am nici cea mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
nimic. După care face un pas Înapoi și dă drumul butonului pe care Îl ținea apăsat. — Ai dreptate, spune cu un glas total schimbat. Viața ta personală nu mă privește absolut deloc. Am sărit calul, și te rog să mă scuzi. Simt un fior de Îngrijorare. N-am... vrut să spun că... — Nu. Ai dreptate. Rămâne câteva momente cu ochii În podea, apoi ridică privirea. Mâine plec Înapoi În State. A fost o vizită foarte plăcută și aș vrea să-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
pur și simplu. Și nu ne-am Înțeles și... asta e, lucrurile astea se mai Întâmplă. — Dar... — Și, sinceră să fiu, aș prefera să nu mai vorbesc despre asta. — A, zice și mă privește pe deasupra pungii. O, Doamne, da, sigur. Scuză-mă, Emma. Doar că n-am... eu doar... a fost un șoc enorm, crede-mă ! — Dar nu mi-ai spus cum a decurs Întâlnirea ta cu Phillip, spun apăsat. Ia Înveselește-mă puțin cu niște vești bune. Respirația lui Katie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]