3,378 matches
-
valoarea” În „noile condiții”, după o „falsă revoluție” când „ne păștea pericolul ca vechii comuniști să preia din nou puterea?!”... Nu, valoarea nu mai era ceea ce cu toții crezuserăm că este, noi, naivii, care luptaserăm cu cohorte de cenzori, activiști și securiști specializați, decenii la rând, pentru a readuce criteriile valorii afirmate de clasicii noștri și de marii scriitori și critici dintre războaie! Nu, valoarea estetică trebuia să devină valoarea estetică, concept forjat la Paris de soții Ierunca și de prietena lor
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
face elogiul tocmai acestui „cutremur” social, În care lumpenul satului și acoliții săi Îl izgonesc pe primar, la propriu, din comună, iar pe „bogătani sau chiaburi” - adică pe cei așezați și cu prestigiu În comună - Îi oferă samavolniciei activiștilor și securiștilor care trebuiau să facă iute „colectivizarea”, adică spolierea brutală a țăranului nu numai de avutul său, pământul, uneltele și vitele, dar de propria-i demnitate și echilibru intern, moral.Ă N. Manolescu afirma de curând - afirmație pe care o vom
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pur și simplu să vocifereze la simpla mea Întrebare „de ce nu am fost anunțat de contramandarea Întrevederii?”. Am dedus că Iliescu fusese Împiedicat să mă vadă, iar secretarea cu pricina, cu ochii În flăcări și cu tertipurile lingvistice tipice unui securist „În acțiune”, nu voia, probabil, decât să-l convingă pe Breban să Înceteze să-l caute pe Iliescu! Iată de ce l-am felicitat pe I. Iliescu când l-am regăsit În somptuosul său birou de la palatul Victoria și iată de ce
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care Îl desemnează automat ca singurul vinovat al „Întregii chestiuni”! Un alt reflex comunist, de activist, mult mai grav de data aceasta, a fost, după chemarea minerilor și după ce aceștia, o hoardă sălbatecă dirijată, se pare, de nu puțini foști securiști care În felul acesta puteau să-și dea frâu liber frustrărilor și resentimentelor cauzate de răsturnarea radicală a situației, faptul - l-am văzut și l-am auzit eu Însumi pe postul național de televiziune! - nu numai de a mulțumi minerilor
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
faptul că Breban a rămas aproape singur și extrem de izolat, că Goma nu a găsit ecou În lumea noastră literară, iar Consiliul Uniunii, unde rezidau zeci de scriitori de marcă, l-a exclus din Uniune știindu-se că Pleșiță și securiștii Îl așteaptă la poartă să-l aresteze, toate acestea nu au fost În măsură să „intimideze” forțele politice de a lua măsuri tot mai drastice contra frontului literar. Nu am știut Înainte de ’89 să ne alegem liderii, iar faptul că
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
radical decât mine, dar și mai puțin cunoscut, mai puțin prestigios În lumea noastră literară, nu a Înțeles bine ce i se Întâmplă și, fiind cu insistență naiv, cum sunt copiii și poeții, s-a supărat pe toată lumea, inclusiv pe securiști. Nu, În ce mă privește eu nu m-am „supărat” aproape pe nimeni; nici pe tov. colonel Tăbăcaru, care a ajuns apoi general de securitate, când m-a amenințat de câteva ori cu bătaia și cu Închisoarea, și nici pe
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
noroc că nu ți-au rupt vreo mână!... Avea dreptate, nimeni nu mi-a rupt „vreo mână”, ba, am avut nesperatul noroc de a nu fi atins la modul fizic, În aceste decenii, nici măcar cu un deget, de acei militari securiști care apăreau la intervale imprevizibile, ițindu-se din masa lor Întunecată și amenințătoare lângă persoana mea, ispitindu-mă vag, cel mai adesea amenințându-mă sau Încercând să-mi stoarcă, chiar și Într-un fel inaparent, dedus, colaborarea, dacă nu complicitatea. 14
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
au descoperit farmecul societății de consum). S-au creat și mari averi, dintre care nu puține În condiții dubioase. Noii capitaliști sunt Într-o măsură apreciabilă persoane care au ocupat posturi-cheie În structurile economice sau de informații ale vechiului regim: securiști (foarte numeroși), reprezentanți comerciali, activiști de partid. Nu este prea frumos: dar cum altfel s-ar fi putut constitui În câțiva ani o clasă de capitaliști? An de an, Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare publică un clasament al țărilor, ierarhizate
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
foarte mult și deschiderea deplină a frontierelor spre spațiul Schengen, Începând din 2002. Milioane de români călătoresc sau lucrează În Occident și, În contact tot mai strâns cu această lume diferită, ajung să-și reelaboreze propriul sistem de valori. Comuniști, securiști, informatori Raportul românilor cu trecutul comunist rămâne tulbure și echivoc. Condamnarea formală a comunismului se Împletește cu tot felul de nostalgii (doar parțial mărturisite). Sunt puțini români care să spună: ce bun a fost comunismul! Dar sunt mulți care spun
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
În regimul comunist. Lui Iliescu, atunci când i se reproșa Înalta funcție de partid, Îi plăcea să-l bage În aceeași oală și pe Emil Constantinescu: și el a fost comunist! Și, cum am fost toți, Înseamnă că nu suntem nici unul. Și securiștii sunt peste tot, greu de spus cât În realitate și cât În imaginarul românilor. A existat și continuă să se manifeste o obsesie a Securității. În Serviciul Român de Informații, cadrele vechi, care ocupau și posturile cele mai Înalte, proveneau
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
mai Înalte, proveneau din fosta Securitate. Au devenit, e drept, mai puțin numeroși cu trecerea timpului (pe punctul, poate, de a ieși din scenă). Se pot explica astfel și unele scurgeri de informații — cu deosebire spre Partidul România Mare. Mulți securiști sunt bine instalați În sistemul economic și financiar. Inevitabil, se nasc Întrebări neliniștitoare. Oare alcătuiesc cu toții și astăzi o rețea operativă? Oare responsabilii actuali ai României, inclusiv foști deținuți politici, deveniți informatori, sunt șantajați? Asemenea Întrebări conduc ușor — poate prea
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
deținuți politici, deveniți informatori, sunt șantajați? Asemenea Întrebări conduc ușor — poate prea ușor — spre o teorie de tip conspirativ, care acordă și astăzi Securității un loc-cheie În societatea și În viața politică românească. Imaginea unei Românii conduse În continuare de securiști arată cam mitologic. Dar grupuri de presiune și de influență cu siguranță există.4 Figura securistului este dublată În imaginarul românesc de cea a informatorului. Și În această privință domnește o deplină incertitudine. Câți dintre români au fost informatori? Și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de tip conspirativ, care acordă și astăzi Securității un loc-cheie În societatea și În viața politică românească. Imaginea unei Românii conduse În continuare de securiști arată cam mitologic. Dar grupuri de presiune și de influență cu siguranță există.4 Figura securistului este dublată În imaginarul românesc de cea a informatorului. Și În această privință domnește o deplină incertitudine. Câți dintre români au fost informatori? Și, mai ales, câți sunt Încă „dependenți“ din această pricină? Doar câțiva, mai curajoși, mai onești sau
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
arhivele, păzite de cine?). Dar demnitarii comuniști — ce nevoie aveau să fie informatori? Și bineînțeles că nici ofițerii de Securitate nu „colaborau“ cu Securitatea; ei erau Securitatea! Curios rămâne Însă faptul că În imaginarul românilor informatorul pare mai vinovat decât securistul! Și ceea ce trebuia să se Întâmple s-a Întâmplat. În preajma alegerilor din noiembrie 2000, Comisia a făcut publice numele candidaților pentru Parlament care au colaborat cu Securitatea. Cei mai mulți au fost dintre țărăniști și liberali (foști deținuți politici care au cedat
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Securității și-a manifestat intenția de a se lansa (totuși!) și În identificarea ofițerilor de securitate care au făcut poliție politică. De remarcat nuanța: legea prevede denunțarea Securității sub latura ei de poliție politică, nu a Securității În ansamblu. Cei mai mulți securiști și-au făcut corect treaba, Între limitele legii (așa cum era ea) și, de regulă, În interesul României! Fapt este că dosarele securiștilor s-au recuperat mult mai greu de la S.R.I. decât dosarele informatorilor, sau mai bine zis nu s-au
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
remarcat nuanța: legea prevede denunțarea Securității sub latura ei de poliție politică, nu a Securității În ansamblu. Cei mai mulți securiști și-au făcut corect treaba, Între limitele legii (așa cum era ea) și, de regulă, În interesul României! Fapt este că dosarele securiștilor s-au recuperat mult mai greu de la S.R.I. decât dosarele informatorilor, sau mai bine zis nu s-au prea recuperat. Această situație a generat o criză În comisie Între cei care Înțelegeau să ducă până la capăt demontarea Securității (fie ea
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
opulent, elegant și agreabil, cu vile și grădini. Timp de vreo zece ani, locuitorii cartierului au stat cu frica În sân. Ceaușescu Îl izolase aproape complet, dărâmând și podul Cotroceni de peste Dâmbovița. Pe lângă parcul palatului, patrulau fără Încetare polițiști și securiști, pentru a păzi nu se știe ce! Oamenii se așteptau la ce era mai rău: evacuare, demolare... Se vorbea inclusiv de intenția de a se săpa un lac În locul cartierului! De ce nu, Ceaușescu tocmai intrase În faza sa lacustră! Ne
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
București, 2003. Pentru o actualizare a datelor: Anuarul demografic al României, Institutul Național de Statistică, București, ediția 2006. 3. Asupra efectelor „decolectivizării“, Béatrice von Hirschhausen, Les nouvelles campagnes roumaines. Paradoxes d’un retour paysan, Paris, 1997. 4. Cu privire la cariera foștilor securiști În România postcomunistă, vezi Marius Oprea, Moștenitorii Securității, București, 2004. </endnotelist> 6. Români și străini <endnotelist> 1. Unele dintre datele și interpretările care urmează le-am preluat din articolele mele: Sur la diffusion de la culture européenne en Roumanie (XIXe siècle
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Vasile Țurcanu, născut în Basarabia și stabilit de mulți ani la Moscova, pe care l-am reîntâlnit la unul din evenimentele anterioare, se simte și el destul de incomodat. Bancagiul cu patalama își continuă însă nestingherit turația. Cred că e un securist scârbos care interpretează un rol. În plus, mai și arată ca un lăcătuș ieșit în oraș după cumpărături. E mult mai greu pentru unul ca el să poarte o discuție inteligentă sau măcar... decentă, prefăcându-se interesat de călătoria noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Poetul nostru” - îmi spunea cu mândrie șefa, căci observase interesul aedului pentru mine. Poetul cânta cu pletele în vânt, dându-și drumul vocii neîmblânzite, sorbindu-și voluptuos momentul de libertate, iar eu făceam conversație cu bibliotecarele, sub căutătura piezișă a securistului ochelarist: individul, îmbrăcat la patru ace (avea, altfel, aspectul unui cuminte profesor de liceu), sorbise tot timpul din paharul cu suc - fusese singurul care nu s-a atins de șampanie și nici de vodcă! Nu a scos o vorbă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ciondănit” serios. De altfel, de la primele „aperitive”, Bernard i-a pus lui Ivasiuc banda cu o emisiune ce se dăduse pe post, unde Goma l-a făcut pe fostul său coleg de celulă și amic în toate felurile: mincinos, versatil, securist, porc etc., folosind bogatul său repertoriu de invective, de care, de altfel, au scăpat foarte puțini dintre colegii săi, epitete care i-au dăruit și această dublă singurătate, cred eu: cea din Franța, dar și cea din țara și cultura
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
aceeași dimineață, nu era altul decât cel care-mi vorbea cu patos despre Th. Mann și Proust: Titus Popovici. A luat cuvântul, și el ne-a definit „ca grup” - o imputare de tip politic care ascuțea imediat urechile activiștilor și securiștilor din literatură, încă puternici, mi se pare chiar că a pronunțat cuvântul „puci”, cu un ton zeflemitor, „de sus”, insinuând diletantismul, „improvizația” atacului nostru. Barbu, care a luat cuvântul după el, a fost însă mai direct, categorisindu-ne ca „dușmani
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
vor organiza o altă conferință, a tinerilor, liberă, în marele hol al Ateneului!”. Ana Șincai, incitatoarea la o demonstrație a studenților pe bulevardele bucureștene. pentru care a suferit apoi detenție politică. E de imaginat forfota bruscă ce s-a iscat, securiștii și activiștii prinși de o agitație neobișnuită, telefoane panicate la și de la comitetul central, de unde, se pare, „conducerea superioară urmărea atent dezbaterile”, noi, membrii prezidiului, în număr de vreo douăzeci, ne-am retras, iar eu, încă o dată, am insistat ca
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în primii ani ai lui Ceaușescu, nu s-a mai aplicat. Apoi, a revenit „în forță”. Și... nimeni nu a protestat! Mulți, probabil, credeau că-și pot păstra pozițiile și slabele privilegii prin tăcere, prin supunere. Iar activiștii culturali și securiștii afiliați lor au devenit tot mai îndrăzneți, tot mai nerușinați, iar literatura, întreaga literatură s-a scufundat în marasmul națiunii... Nedumerit și întristat că nu am fost primit la lucrările conferinței obștii căreia îi aparțineam și pentru care luptasem cu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
lume a crezut că, o dată cu dispariția clanului Ceaușescu, răul social major este extirpat, iar vina a fost dată, ulterior, în plină campanie „anti-comunistă” - ce a luat nu de puține ori forme acut partizane, uneori chiar isterice! -, asupra foștilor activiști și securiști care au ocupat, unii dintre ei, posturi sub binecuvântarea dlui Iliescu, iar alții, mai „practici”, au făcut pur și simplu avere, în forme lacome și insolente. Toată lumea vorbește de corupție și nimeni nu o neagă, corupția însă e o boală
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]