3,422 matches
-
între bărbați, ca o vânzare de vite, iar ea își băga nasul unde nu-i fierbea oala. O să vă arăt câteva inele, spuse el, aplecându-se să deschidă un sertar de sub tejghea. Iată niște inele cu diamant foarte potrivite. Puse sertarul pe tejghea și arătă spre un rând de inele așezate în despărțituri de catifea. Domnului J.L.B. Matekoni i se tăie răsuflarea. Inelele aveau monturi cu diamante: o piatră mare la mijloc înconjurată de altele mai mici. Câteva inele aveau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și clătină din cap. Acestea sunt prea mari, spuse ea. V-am spus că-mi doresc un inel mai mic. Probabil va trebui să mergem la un alt magazin. Bijutierul oftă. — Mai am și altele. Am și inele micuțe. Puse sertarul la loc și scoase altul. Inelele din acesta erau considerabil mai mici. Mma Ramotswe arătă spre un inel din mijlocul sertarului. — Îmi place acela, spuse ea. Hai să-l vedem. Nu e foarte mare, replică bijutierul. Un diamant ca acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
va trebui să mergem la un alt magazin. Bijutierul oftă. — Mai am și altele. Am și inele micuțe. Puse sertarul la loc și scoase altul. Inelele din acesta erau considerabil mai mici. Mma Ramotswe arătă spre un inel din mijlocul sertarului. — Îmi place acela, spuse ea. Hai să-l vedem. Nu e foarte mare, replică bijutierul. Un diamant ca acela poate fi trecut cu vederea foarte ușor. Oamenii nici nu l-ar remarca. — Nu-mi pasă, i-o tăie Mma Ramotswe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
anchetă, după care îi putea prezenta rezultatul lui Mma Ramotswe. Odată terminată scrisoarea, i-o dădu lui Mma Ramotswe s-o semneze și se grăbi să scrie adresa pe plic. Apoi, în timp ce Mma Ramotswe scria ceva într-un registru, deschise sertarul și scoase cartea de telefoane a Botswanei. Exact așa cum își închipuise ea, nu exista decât un singur Oswald Ranta. — Trebuie să dau un telefon scurt, anunță ea. Durează puțin. Mma Ramotswe încuviință. Știa că poate avea încredere în Mma Makutsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
defăimați "educația socialistă"! Închide ușa în pizda mă-ti, curvă comunistă! Închide-o, că-ți crap capul, dacă mai intri! Bă, pe asta nici badea Ion nu o fute! Dora, aprinde un muc de lumânare! Hai, tiu, că ai în sertar, ieri te-am văzut ieșind din cimitir! Badea Ion, închis pe dinăuntru în ghereta de la intrare. Șubă de armată, pâslari mărimea 46, pulovăr de lână ros în coate, nădragi din postav unguresc cu pachești, căciulă rusească, cămeșă kaki, tip gărzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
aparții cu toate ce-ai fost, exiști în toate ce te cuprind, vei fi în tot ce te așteaptă cu riduri sau fără riduri, cu poftă sau fără poftă de viață, cu moarte sau vegetare, deopotrivă. Scoate-te, dracului, din sertare, dezleagă-te, aruncă-te peste ziduri! Nu poți exista în prezentul secundei, o secundă nu încape în doi, fie om, fie umbră, fie șotron. Domnule doctor, fac precum îmi spui. Degeaba! În oglindă, uneori îmi zăresc doar mâinile. Ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și să vezi cum, fără să fii vinovat de ceva, te învinovățești și de faptul că ești. Petru se simțea parte dintr-un șotron nepășit până la capăt. Trupul: carne, oase, sânge, fire de păr, într-un sac de polietilenă, primul sertar frigorific, morgă, demisol, camera 2, spitalul de urgență, răsucești cheia, apuci de mânerul, tragi spre tine, trupul șotronului un contur de lumină albă deșirat din inima Tatălui: Doamne, m-am născut să fiu al ei, nu al lor. Vine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Ioan a semnat câteva acte de constatare, apoi, împreună cu obștea, a urcat în duba jandarmeriei. Erau triști, abătuți, osteniți, deprimați, erau precum niște sfinți martiri duși spre jertfelnic. Din 25 au rămas 20. Părintele stareț își relaxa hoitul într-un sertar confortabil de morgă (nu avea pe nimeni în lume), posibil urma să fie topit în crematoriu, posibil îl vor tranșa studenții de la chirurgie (așa viață așa moarte!), stârvul hodorogului nu merita un bulgăre de pământ negru în gură. Părintele econom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
baronul. La dracu și cu mânăstirea aia, cuib de derbedei, mai bine ardeau cu toții! Ceva interese erau la partid pentru acel colțișor de rai. Cătălina știe multe, multe am cules și eu despre ea. Ar fi cazul să umblu la sertar, trebuie să-mi iasă ceva verzișori din golănia asta. Ehei, baroane, baroane, cum scoți tu castanele din foc cu mâinile mele! Gata cu slugărnicia! Gata, Dumnezeii mă-ti de comunist împuțit!" Au trecut două ore de când Ieremia, sprijinit de balustrada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe septembrie la submarin! - Nu, mă! De psihologia asta! E o pseudoștiință pentru ratați și frigide! - Uf! am răsuflat ușurat. Pentru câteva clipe mă gândisem că... am în față un mare geniu autodoborât... - Stai liniștit! și-mi arătă într-un sertar un dispozitiv cilindric ascuns într-un morman de șurubelnițe și cutii de vaselină. ANTILUMEA! și ochii îi prinseră a sclipi într-un joc debil jucăuș. - Așa se cheamă... chestia? - Nuu!... Acolo duce! E un transportor individual de rezonanță leptică... Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
capul oaselor. Pentru Gosseyn, această neputință era derutantă. Nu pentru că nu s-ar fi așteptat, dar va trebui, pe viitor, să aibă în vedere acest lucru. În timp ce încerca să-și pună mușchii la treabă, Leej îi scoase hainele dintr-un sertar. - Am curățat totul la spălătoria navei, zise, și te-am spălat acum două ore. Nu-ți mai rămâne decât să te îmbraci. Faptul că putuse să se servească de serviciile spălătoriei îl interesă pe Gosseyn, dar nu comentă asupra acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
și descumpănit, Gosseyn se întreba ce să facă, Yanar fiind eliminat. Desigur, acest fapt nu schimba situația: omul era jenant, nu periculos. Gosseyn se îndreptă spre fișiere. Toate aveau încuietori magnetice, dar le putea deschide lesne cu ajutorul creierului secund. Fiecare sertar cedă Dosarele erau constituite din plăci de plastic analoge catalogului palatului pe care i-l arătase Nirena atunci când el se găsea în corpul lui Ashargin. Echivalentul a nenumărate pagini se găsea imprimat pe straturi succesive de molecule. Fiecare "pagină" apărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
ce au urmat, Prezicătorii consideră purtarea lui exemplară." Nici o indicație a datei în care încetau cele trei săptămâni, nici o mențiune a călătoriei pe Venus, întreprinsă de Gosseyn-Ashargin, nici un indiciu al reîntoarcerii lui la palat. Gosseyn puse dosarul la loc în sertar și continuă examinarea încăperii. Descoperi o ușă strâmtă ascunsă cu multă îndemânare în panourile distorsorului. Ea ducea într-un minuscul dormitor, mobilat doar cu un pat. Nici un cuier, doar o baie îngustă, cu cadă și WC. Pe un uscător de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
aceluia de care se servise. Memoriză rapid o secțiune a podelei și încercă să deschidă ușa, care cedă și-i descoperi un birou gol. Doar un birou, două scaune și un covor. Înainte de a se îndrepta spre ea, Gosseyn încercă sertarele biroului. Închise cu cheia. Nu puteau fi deschise cu ajutorul unui creier secund fără energie exterioară. Îndărătul biroului, o altă ușă. Ușa biroului dădea într-un culoar de trei metri lungime, la capătul căruia se găsea o altă ușă. Gosseyn, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
deloc, dacă suntem activi sau indolenți, dacă ne doare capul sau avem aciditate la stomac, dacă suferim de constipație sau diaree, dacă ne cade părul sau ne-a atins cancerul, dacă da, dacă nu, dacă poate, ajunge să se deschidă sertarul fișierului alfabetic, să se caute fișa corepunzătoare, și acolo se află totul. Și să nu ne mirăm dacă, exact În clipa În care am citi cadastrul nostru particular, ne-ar apărea Înregistrat șocul suferinței care brusc ne-a pietrificat. Moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Înfășurat Într-un cearceaf, locuiește Într-o Încăpere rece În compania unei coase vechi și ruginite care nu răspunde la Întrebări, Înconjurată de pereți văruiți de-a lungul cărora sunt rânduite, printre pânze de păianjeni, câteva duzini de fișiere cu sertare mari pline cu fișe. Este de Înțeles deci faptul că moartea nu vrea să le apară oamenilor sub o astfel de Înfățișare, În primul rând din rațiuni de estetică personală, În al doilea rând pentru ca nefericiții trecători să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
celălalt nume al cărții morții, se cuvine s-o știm, este cartea neantului. Scheletul dădu regulamentul deoparte și se ridică. Dădu ocol de două ori Încăperii, așa cum Îi este obiceiul când trebuie să pătrundă În miezul unei probleme, apoi deschise sertarul fișierului unde se afla fișa violoncelistului și o scoase. Acest gest ne face să ne amintim că e momentul, sau nu va mai fi niciodată, din pricina chestiunii aceleia a Împrejurării la care ne-am referit, de a clarifica un aspect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
fost obiectul atenției noastre si despre care, dintr-o neglijență condamnabilă a naratorului, nu s-a vorbit până acum. În primul rând, și contrar celor ce poate s-au imaginat, cele zece mii de fișe care se află rânduite În aceste sertare nu au fost completate de moarte, nu au fost scrise de ea. Asta ar mai lipsi, moartea e moarte, nu e o funcționară oarecare. Fișele apar În locurile lor, adică, arhivate În ordine alfabetică, exact În momentul În care oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
oarecare. Fișele apar În locurile lor, adică, arhivate În ordine alfabetică, exact În momentul În care oamenii se nasc, și dispar exact În clipa În care mor. Înainte de inventarea scrisorilor de culoare violetă, moartea nu se obosea nici să deschidă sertarele, intrarea și ieșirea fișelor s-a făcut Întotdeauna fără confuzii, fără Încurcături, nu s-a pomenit vreodată să se producă scene atât de deplorabile cum ar fi de exemplu unii să spună că nu voiau să se nască și alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
partea cea mai grea a muncii cu violoncelul și primește de la public mult mai puține aplauze decât mâna dreaptă. După ce termină cina, muzicianul spălă vasele, Împături cu grijă pe vechile Îndoituri fața de masă și șervetul, le puse Într-un sertar al dulapului și Înainte de a ieși din bucătărie se uită În jur să vadă dacă rămăsese ceva nelalocul său. Câinele Îl urmă În sala de muzică, unde moartea Îi aștepta. Contrar presupunerii pe care am făcut-o În teatru, muzicianul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
aud tot. — Sau destul de aproape încât să tragi un foc de armă? Am scuturat din cap: Dacă vrei să omori pe cineva, nu-l chemi într-un loc care, prin natura lui, să-l facă să fie circumspect. Am deschis sertarul de la birou. Când te uitai la ele, nu era mare diferență între Mauser și Walther, dar arma pe care am ales-o a fost Mauserul. Una peste alta, datele lui generale îl făceau mai potrivit decât mai micul Walther și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mulțime de vizitatori la Zoo. — E un loc bun, am remarcat eu. Tipu’ va fi greu de reperat și va fi și mai greu de urmărit. Din câte țin minte, sunt patru ieșiri. Am găsit o hartă a Berlinului în sertar și am întins-o pe birou. Bruno veni și se aplecă peste umărul meu. Și atunci cum facem? mă întrebă el. — Tu te vei ocupa de lăsarea banilor, eu voi juca rolul vizitatorului. — Vrei să aștept după aia la una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
uitați în dulap? zise Helmut. Nu trebuia decât să îmi spuneți. Îi dădu lui Becker cheia, în timp ce eu am lăsat revista în flăcări să cadă, fără să producă vreo pagubă, în coșul metalic de hârtii. Nu se găsea nimic în sertarul de sus de lângă o casă de bani, dar în sertarul de jos era un alt teanc de reviste pornografice. Becker luă una și întoarse coperta simplă. — „Sacrificiul virginei“, zise el citind titlul. Ia priviți aici, domnule. Îmi arătă o serie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
spuneți. Îi dădu lui Becker cheia, în timp ce eu am lăsat revista în flăcări să cadă, fără să producă vreo pagubă, în coșul metalic de hârtii. Nu se găsea nimic în sertarul de sus de lângă o casă de bani, dar în sertarul de jos era un alt teanc de reviste pornografice. Becker luă una și întoarse coperta simplă. — „Sacrificiul virginei“, zise el citind titlul. Ia priviți aici, domnule. Îmi arătă o serie de fotografii înfățișând degradarea și pedepsirea unei fete care părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
stat în biroul lui Arthur Nebe și l-am așteptat să termine de vorbit la telefon. Când în cele din urmă puse receptorul jos, chipul lui era grav. Eram pe cale să zic ceva când își ridică degetul la buze, deschise sertarul de la birou și scoase o pernuță pentru menținerea caldă a ceaiului, cu care acoperi telefonul. — Pentru ce e aia? — Telefonul este ascultat. De Heydrich cred, dar cine poate ști? Pernuța ne asigură că discuția noastră rămâne privată. Se lăsă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]