6,584 matches
-
numește și [putere] cogitativa și [care] are un organ determinat în corp, anume partea din mijlocul capului. Judecată universală a minții privitoare la ceea ce trebuie făcut nu se poate aplica unui act particular decât prin medierea unei puteri care percepe singularele. În felul acesta este format un silogism a cărui [premisa] majoră este universală, care este judecată minții, premisa minoră este percepția rațiunii particulare, iar concluzia este alegerea unei acțiuni singulare, cum re iese din De anima III. În cunoașterea de
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
unui act particular decât prin medierea unei puteri care percepe singularele. În felul acesta este format un silogism a cărui [premisa] majoră este universală, care este judecată minții, premisa minoră este percepția rațiunii particulare, iar concluzia este alegerea unei acțiuni singulare, cum re iese din De anima III. În cunoașterea de tip practic puterea cogitativa joacă un rol mai important decât în cunoașterea speculativa, deoarece prima implică raportarea la acțiuni, deci formarea unor judecați ce privesc obiectele individuale a acțiunile ce
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
practic puterea cogitativa joacă un rol mai important decât în cunoașterea speculativa, deoarece prima implică raportarea la acțiuni, deci formarea unor judecați ce privesc obiectele individuale a acțiunile ce se formează plecând de la sau în jurul lor. Intelectul nu poate cunoaște singularele în mod direct, în lipsa unui mijlocitor pe care îl găsește în puterea cogitativa. De aici rezultă necesi tatea formării unui silogism, pe care Toma din Aquino, trădând apartenența să la o întreagă tradiție care își are originea în scrierile aristotelice
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
astfel de silogism este un act al alegerii ce poate fi pus în practică și este rezultatul direct al conlucrării dintre intelect și puterea cogitativa (rațiunea practică). Rolul acesteia din urmă este, pe lângă acela de a furniza informații despre obiecte singulare, de a recepta și de a transmite gradul în care o acțiune poate fi realizată sau nu. Din cele spuse până acum putem extrage rezumativ următoarele funcții ale puterii cogitative: 1. pregătește imaginile sensibile, fără de care nu poate să existe
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
în opinia lui, spe ciile inteligibile nu sunt obiectele intelectului, nu sunt id quod ale intelecției, ci sunt cele în virtutea cărora cunoașterea are loc, quo-ul intelecției. În al doilea rând, speciile inteligibile sunt semne [token] mentale multiplicate în funcție de pluralitatea minților singulare, În fapt, Panaccio respinge aici argumentul identității for male care se instaurează între speciile inteligibile și quidi tatea obiectului, recurgând la trei contraargumente: A. din moment ce obiectul cunoașterii e quiditatea obiectului, iar specia inteligibila nu e obiectul cunoașterii, rezultă că specia
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
universale din punctul de vedere al conținutului, deoarece declanșează cunoașterea unor trăsături comune mai multor obiecte individuale care aparțin aceluiași gen: (ÎI.7.3.) [...] species intellecta potest dupliciter considerări: autem secundum esse quod habet în intellectu, et sic habet esse singulare; autem secundum quod est similitudo talis rei intellectae, prout ducit în cognitionem eius, et ex hac parte habet universalitatem (ÎI Super Sent., d. 17, q. 2, a. 1, ad 3). [...] specia inteligibila poate fi considerată în două feluri: conform modului
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
ex hac parte habet universalitatem (ÎI Super Sent., d. 17, q. 2, a. 1, ad 3). [...] specia inteligibila poate fi considerată în două feluri: conform modului de a fi pe care îl are în intelect, si astfel are un mod singular de a fi, și conform faptului că e asemenea obiectului cunoscut; la fel se considera în cunoașterea ei și astfel are un aspect universal. Atunci cand Toma din Aquino descrie speciile inteligibile că aflându-se într-o relație de similitudo a
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
care este înțeles prin acea asemănare. În fața unei asemenea evidente nu am decât două opțiuni: fie admit că Toma din Aquino într adevăr pune în joc o teorie reprezentationalista la nivelul speciilor inteligibile, fie consider că acest pasaj este unul singular în corpusul tomist și că afirmațiile nu sunt în acord cu doctrina tomista de maturitate. Dar chiar dacă ar fi să consider pasajul că nefiind atipic pentru Toma din Aquino, pentru a-l putea folosi ca argument pentru interpretarea reprezentationalista, conținutul
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
puțin suport textual și că, în genere, dovezile sunt circumstanțiale. Altfel spus, gândul lui Toma din Aquino este împins mai departe decât o permit textele lui. Și afirm această deoarece, fără (ÎI.2.21.), (ÎI.2.19.) rămâne un caz singular și atipic. Dar ce spune, de fapt, acest (ÎI.2.21.)? Totul pare a se juca pe cartea lui praeintelligitur a fie este tradus și înțeles că o formă a cunoașterii, fie este folosit cu sensul de date prealabile ale
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
nu are decât cele două funcții mai sus menționate: de abs tra gere și de iluminare a speciilor inteligibile. Dacă prae intelligitur 153. 226 DE LA QUO LA QUOD e interpretat că pregătire pentru cunoaștere, (ÎI.2.19.) rămâne un pasaj singular, privând astfel ingenioasă interpretare propusă de Robert Pasnau de un suport textu al suficient. Revin, așadar, și spun că reprezentationalismul în care speciile inteligibile sunt primum cognitum mizează prea mult pe perspectiva exegetului și prea puțin pe textele tomiste. În urma
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
detașează numele proprii de substantivele comune sunt corelate, în ultimă instanță, cu specificul lor semantic, de „nume categorematice individuante“ opuse „numelor categorematice globalizante“ care sunt substantivele comune. În general, numele proprii nu prezintă opoziții de număr, avînd fie formă de singular (Brașov, Dunăre, Parîng), fie formă de plural (București, Carpați, Bucegi). Cele mai multe nume de locuri sunt singularia tantum, excepție făcînd localitățile denumite după membrii comunității (București, Poienari), lanțurile muntoase (Carpați, Bucegi) și arhipelagurile (Azore, Antile). Și acestea, sub presiunea majorității numelor
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
fie formă de plural (București, Carpați, Bucegi). Cele mai multe nume de locuri sunt singularia tantum, excepție făcînd localitățile denumite după membrii comunității (București, Poienari), lanțurile muntoase (Carpați, Bucegi) și arhipelagurile (Azore, Antile). Și acestea, sub presiunea majorității numelor, care sunt la singular, selectează în context determinanți la singular (acest București, Bucureștiul cotidian). Genul numelor de locuri este o categorie formală, fiind stabilit în context, în funcție de terminație (această Craiovă, acest/acești București), putînd înregistra variante de realizare a genului la același nume propriu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Bucegi). Cele mai multe nume de locuri sunt singularia tantum, excepție făcînd localitățile denumite după membrii comunității (București, Poienari), lanțurile muntoase (Carpați, Bucegi) și arhipelagurile (Azore, Antile). Și acestea, sub presiunea majorității numelor, care sunt la singular, selectează în context determinanți la singular (acest București, Bucureștiul cotidian). Genul numelor de locuri este o categorie formală, fiind stabilit în context, în funcție de terminație (această Craiovă, acest/acești București), putînd înregistra variante de realizare a genului la același nume propriu: acest Toaca, această Toaca (munte). Variația
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
semantici de individualizare nu mai necesită marcarea particularizării prin articulare, fiind „inerent determinate“. Terminațiile -a sau -ele ale unor nume proprii (Craiova, Videle) sunt numai în aparență articole, ele avînd de fapt rol deictic și de marcare a formei de singular sau de plural, fiind „moștenite“ de la apelativele originare (Întorsura, Mărăcinele, Ponoarele), dar au fost „golite“, prin onimizare, de funcția de particularizare, deoarece individualizarea ca nume proprii este mai puternică, estompînd-o pe cea prin context. Formele aparent articulate ale numelor de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de proveniență al formanților (apelative, antroponime, toponime), caracteristicile semantice (geomorfologice, floră, faună, cultură agricolă, căi de comunicație, construcții sau amenajări, aspecte social istorice etc.), derivative (sufixul -uș, -el, eț, -ior, -ișor, -uț, -uia, -uica, -ica, -ița etc.) sau gra maticale (singular > < plural, masculin > < feminin, nominativ > < genitiv > < acuzativ, substantiv + substantiv, substantiv + adjectiv, prepoziție + substantiv etc.). Importanța grupării toponimiei în funcție de diferite criterii este concretizată în primul rînd prin identificarea unor tendințe specifice fiecărei categorii privind raportul originar, formula etimologică, traiectoria evolutivă, vechimea etc.
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Un microtoponim omonim din Oltenia, care desemnează o baltă, este considerat de DTRO urmaș al unui antroponim (neatestat din cîte știm), deși apelativul caras, care denumește o specie de pește, era la îndemînă cu un probabil plural carași interpretat ca singular (gen Iași < Ias+ i). Alt microtoponim, Crașcă, desemnînd o vale și o cîmpie din județul Mehedinți, este dedus din numele de persoană (neatestat, din cîte știm) Crașco (forma de gen fiind, probabil, adaptată genului gramatical al topicului denominat). Ni se
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Krissbach > rom. Krisbav, iar în maghiară *Klusz sau *Kluz > Kulusz sau Kuluz, Koloz. Pluralul romînesc *cluși (așadar un fel de nume de grup, atît de frecvent în toponimia romînească) ar rezolva problema finalei palatalizate, ulterior forma fiind simțită ca un singular și sonorizată, prin analogie cu alte cuvinte, la j, deci Cluș > Cluj (cf. sl. brus > rom. brus, pl. bruși, apoi, prin reconstrucție, sg. bruș > bruj). Germanul Klaussenburg ar putea fi luat din forma romînească, fiind interpretat nu ca genitiv singular
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
singular și sonorizată, prin analogie cu alte cuvinte, la j, deci Cluș > Cluj (cf. sl. brus > rom. brus, pl. bruși, apoi, prin reconstrucție, sg. bruș > bruj). Germanul Klaussenburg ar putea fi luat din forma romînească, fiind interpretat nu ca genitiv singular, ci ca genitiv plural. Forma maghiară Kulus(vár) > Kolosvár poate fi foarte bine o adaptare fonetică a celei romînești. O dificultate de netrecut o constituie anacronismul intervenției sașilor, care au sosit prea tîr ziu pentru a intermedia formele menționate (atestate
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
etnonimului ias sau supranumit așa, a dat numele localității cu numele său la plural (însemnînd „oamenii lui Ias“). În cazul lui Huș, personajul numit Hus, ca marele reformator religios, este atestat efectiv (Husul). Unele toponime par a avea formă de singular (Ieșul, Gura Iașului, Valea Iașului) putînd intra în serie cu Blaj, Balș. S-a făcut observația că atît în cazul lui Husul, cît și în cel al lui Iaș (sau Ias), cea mai uzitată formulă de numire a satului era
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Jiliu, Juliu, Jiulov, Jil, Jiiul, Jiiulu, Jiliuo, Jîiu, Jîiulov, Jăi, Jeiu, Zul, Zula, Xiu, Zug, Zugl, Zula, Zyos, Schyl, Jiulu, Jiliu, Jil. Se poate deduce că forma veche a fost *Jil, trecută la Jii, din care s-a „refăcut“ un singular Jiiu devenit apoi Jiu (popular însă este rostit Jii, Jîu). Din forma inițială au fost preluate magh. Zsil și germ. Schil. Unele ipoteze etimologice pun în legătură numele Jiu cu: scit. șil, „apă, fluviu“; bg. Șivo (tečenie), „curgere rapidă“, cu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de vacanță sau chiar de navetă pentru reprezentanții clasei mijlocii craiovene). Toponimele prezintă însă interes lingvistic. O soluție pentru numele casei izolate a fost propusă baza apelativă lemn + -a sau un urmaș al lat. pl. ligna, „lemne“, simțită ulterior ca singular (după modelul lat. pl. pîra > pară, lat. pl. poma > poamă etc.). Hidronimul este provenit, probabil, din apelativul slav chlĕvîna (derivat cu sufixul în de la substantivul chlĕvŭ, „grajd“), așa cum ar sugera formele Hlĕvna, Hlevna, Hlemna sub care a fost atestat începînd
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
trebuie continuată și aprofundată documentar și lingvistic. Efortul merită făcut pentru că ne aflăm în fața unor rarități toponimice. Șchei Este numele unor cartiere ale Cîmpulungului și Brașovului, acesta din urmă fiind cunoscut pentru activitatea sa culturală în vechime. Cu forme de singular el denumește trei sate din județele Iași și Dîmbovița (Scheia, respectiv Scheiu de Jos și Scheiul de Sus), un deal în Piemontul Cîndeștilor și numeroase microtoponime în toată țara (Pușcariu le consemnează în județele Brăila, Prahova, Vaslui, Argeș, Dîmbovița). Este
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
forma concavă a uriașei depresiuni. Din nou se opune sufixul -cea, care e la bază diminutival, deci ar fi vorba de o „găurică“, lucru incongruent în cazul depresiunii. Emil Petrovici propune ca bază adjectivul posesiv slav la forma de feminin singular vran(i)că, derivat din substantivul sl. vranici (diminutiv al lui vran, „corb“, cu sufixul -ici). De menționat că există cîteva toponime formate de la baza vran: Vrani (sat din Caraș-Severin), Vraniu (pîrîu, afluent de stînga al pîrîului Ciclova), Dealul Vraniului
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
formală și semantică destul de greu de acceptat. Ciorănescu propune ca etimon lat. guttura „gâtlej, gât“ (transmis și unor dialecte franceze, cf. și fr. goître „gâtlej“); pluralul guttǔra ar fi dat în română gâturi, plural de la care s-ar fi refăcut singularul gât. Nici această explicație nu este pe deplin satisfăcătoare, mai ales că nu se justifică apariția lui â. Limbile romanice au pentru această noțiune cuvinte ce continuă lat. collum „gât“ > it. collo, fr. cou, sp. cuello; nu se știe de ce
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
faux. În română, rezultatul normal (conform legilor fonetice care au acționat în trecerea de la latină la română) îl avem numai în graiul moldovenesc, unde falce (nu falcă) înseamnă o anumită suprafață de teren. Forma falcă a fost explicată ca un singular reconstituit după pluralul fălci (la fel cum, după pluralul foarfeci al lui foarfece, s-a creat forma de singular foarfecă). Schimbarea semantică de la „seceră“ la „falcă“, existentă numai în română, se explică prin faptul că mandibula seamănă ca formă cu
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]