12,660 matches
-
mod de organizare. El are deci mereu o anumită structură. Analiza trebuie însă să ia în considerare că aceasta este de multe ori doar una dintre structurile alternative posibile. În acest punct, apare cu claritate distincția dintre sociologiile conservatoare și sociologiile revoluționare (critice, radicale). Sociologiile conservatoare tind să postuleze că structura existentă a sistemului analizat este singura posibilă. Ele nu fac distincția dintre sistemul abstract și sistemul structurat. Sociologiile revoluționare se orientează, dimpotrivă, spre critica structurilor existente și explorarea structurilor alternative
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
are deci mereu o anumită structură. Analiza trebuie însă să ia în considerare că aceasta este de multe ori doar una dintre structurile alternative posibile. În acest punct, apare cu claritate distincția dintre sociologiile conservatoare și sociologiile revoluționare (critice, radicale). Sociologiile conservatoare tind să postuleze că structura existentă a sistemului analizat este singura posibilă. Ele nu fac distincția dintre sistemul abstract și sistemul structurat. Sociologiile revoluționare se orientează, dimpotrivă, spre critica structurilor existente și explorarea structurilor alternative. Sociologia marxistă ilustrează o
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
posibile. În acest punct, apare cu claritate distincția dintre sociologiile conservatoare și sociologiile revoluționare (critice, radicale). Sociologiile conservatoare tind să postuleze că structura existentă a sistemului analizat este singura posibilă. Ele nu fac distincția dintre sistemul abstract și sistemul structurat. Sociologiile revoluționare se orientează, dimpotrivă, spre critica structurilor existente și explorarea structurilor alternative. Sociologia marxistă ilustrează o asemenea poziție diferențială. Ea nu consideră organizarea existentă a societății capitaliste drept singura sau cea mai bună posibil, ci, supunând-o unei critici de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
revoluționare (critice, radicale). Sociologiile conservatoare tind să postuleze că structura existentă a sistemului analizat este singura posibilă. Ele nu fac distincția dintre sistemul abstract și sistemul structurat. Sociologiile revoluționare se orientează, dimpotrivă, spre critica structurilor existente și explorarea structurilor alternative. Sociologia marxistă ilustrează o asemenea poziție diferențială. Ea nu consideră organizarea existentă a societății capitaliste drept singura sau cea mai bună posibil, ci, supunând-o unei critici de fond, explorează totodată alternativa socialistă de organizare socială. Distincția dintre sistemul abstract și
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
reprezintă un conglomerat de sisteme care stau în relații fie ierarhice (subși supraordonare), fie de vecinătate, de cooperare sau concurență. Multe dintre fenomenele sociale sunt efecte ale interacțiunii sistemelor. Există din acest punct de vedere o deplasare a interesului în sociologie în ultimul timp: de la analiza sistemului social spre analiza relațiilor dintre sisteme. Sisteme și suprasistemetc "Sisteme și suprasisteme" Capitolele anterioare au avut ca obiect sistemele finaliste. Nu toate sistemele sociale au însă proprietatea de a fi orientate finalist. Se invocă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
subsisteme ale sale constituite și modelate în conformitate cu logica sa globală. Din acest motiv, pentru analiza societății globale este utilizat modelul funcțional de sistem: un sistem orientat spre finalități proprii, care se constituie „de sus în jos”. Funcționalismul clasic, atât în sociologie, cât și în antropologia socială și culturală (Malinowski, Radcliffe-Brown, Parsons), se caracterizează printr-o asemenea opțiune. Holismul afirmă primatul societății, ca sistem, asupra tuturor elementelor sale componente. Sistemul este activ, constitutiv, reglativ; elementele sunt constituite, reglate. Tot ceea ce se întâmplă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
tehnice în care fiecare element component este „proiectat” în așa fel încât să aibă un rol bine determinat în funcționarea întregului. Analogia dintre societate și organismul biologic include aceeași viziune. Paradigma societății ca sistem de roluri, atât de populară în sociologie la un moment dat, se fundează pe o opțiune holistă. Nu este întâmplător că este adesea utilizată metafora „piesei”: societatea este o „piesă”, indivizii sunt distribuiți în diferite roluri ale acesteia, conflictul global al piesei fiind însă primar în raport cu rolurile
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
spune Mill, oamenii nu se convertesc într-un alt tip de substanță, cu proprietăți diferite” (apud Lukes, 1979). George C. Homans (1980), unul dintre cei mai activi promotori ai individualismului metodologic, reia ideea atunci când argumentează că propozițiile generale (legile) ale sociologiei vor trebui să fie individualiste, și nu holiste. Sociologia trebuie să pornească de la legilegenerale pe care le oferă psihologia și să deducă din acestea proprietățile interacțiunii dintre persoane. O poziție individualist-metodologică amplu elaborată o găsim la Raymond Boudon (1979). Punctul
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
tip de substanță, cu proprietăți diferite” (apud Lukes, 1979). George C. Homans (1980), unul dintre cei mai activi promotori ai individualismului metodologic, reia ideea atunci când argumentează că propozițiile generale (legile) ale sociologiei vor trebui să fie individualiste, și nu holiste. Sociologia trebuie să pornească de la legilegenerale pe care le oferă psihologia și să deducă din acestea proprietățile interacțiunii dintre persoane. O poziție individualist-metodologică amplu elaborată o găsim la Raymond Boudon (1979). Punctul său de vedere este că fenomenele sociale trebuie privite
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
până la urmă prin acțiunea lor efecte macroscopice în concordanță cu această logică. Logica globală se manifestă prin acțiunea indivizilor care se orientează în mod conștient doar spre propriile lor interese. O asemenea soluție o găsim tacit destul de frecvent și în sociologia actuală. Să ne gândim la orientarea producției prin mecanismul pieței. În mod obișnuit găsim exprimată ideea că, deși fiecare producător este orientat spre maximizarea profitului său, prin jocul cererii și al ofertei, întreaga producție socială este eficace orientată spre satisfacerea
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
În ambele cazuri, estimarea eficienței cu care subsistemele își îndeplinesc funcțiile ce le revin reprezintă aspectul-cheie al relației dintre sistem și subsistem. Procesul de autoorganizare a sistemelor sociale, relațiile dintre sistem și subsistemele sale sunt probleme încă puțin studiate în sociologie. • Subsistemele au inițiativă structurală. Pornind de la principiul pluralității structurale, ajungem la ideea că asupra unui subsistem se exercită cerințe funcționale contradictorii, provenite din variatele structuri alternative aflate în concurență. Să luăm ca exemplu științele sociale, un subsistem tot mai important
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
un subsistem tot mai important al societății actuale. Într-o societate capitalistă, ele sunt supuse unormultiple cerințe, contradictorii: structurile opresive vor presa în sensul transformării științelor sociale în instrumente ale manipulării (a se vedea în acest context critica radicală a sociologiei occidentale declanșată din 1968 încoace); pe de altă parte, structurile democratice aflate în concurență cu cele opresive vor presa în sens opus - științele sociale să devină o importantă sursă de cunoștințe obiective, critice. Există însă și o presiune structurală inversă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
un altul. Relații de concurență/cooperare. În afara relațiilor de influență reciprocă laterală, sistemele sociale intră și în relații de concurență pentru diferitele resurse sau de cooperare pentru realizarea unor finalități comune. Competiția dintre sistemele sociale pentru resursele necesare ridică, pentru sociologie, un grup de probleme distincte. Între principalele subsisteme ale societății - economie, știință, cultură, asistență sanitară, învățământ - există, pe lângă alte tipuri de relații, și relații de concurență pentru obținerea resurselor economice. În condițiile unui număr de locuri limitat în învățământul superior
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mai diferite: începând cu sisteme de norme instituționalizate, general acceptate, continuând cu negocierea și sfârșind cu conflictul, cu lupta violentă. Relațiile și mecanismele cooperării sistemelor în realizarea unor finalități comune devin nu mai puțin un subiect de interes acut pentru sociologie. Cooperarea presupune existența unor finalități comune, fără a exclude însă și existența unor finalități divergente care implică, la rândul lor, elemente de concurență, competiție, negociere sau conflict. Cooperarea poate fi economică, socială, politică, științifică, culturală. Ea poate fi între întreprinderi
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Cooperarea poate fi economică, socială, politică, științifică, culturală. Ea poate fi între întreprinderi, între clase și grupuri sociale, între indivizi, între state. Competiția pentru resurse și cooperarea pentru realizarea finalităților comune reprezintă sfere problematice care vor atrage cu siguranță interesul sociologiei în următorii ani. Puține cunoștințe sistematice au fost acumulate până în momentul de față. Există deja cristalizate o serie de teorii parțiale, de analize care nu se articulează însă într-o abordare sistematică și complexă. Pentru descrierea relațiilor de competiție și
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
corespunde pierderilor celorlalte părți, suma câștigurilor și a pierderilor fiind în consecință zero; sau a „jocurilor cu sumă nenulă”, în care toți partenerii pot câștiga sau pierde, în funcție de strategia adoptată, suma câștigurilor și a pierderilor fiind diferită deci de zero. Sociologia investește un interes special în teoria generală a jocurilor, care poate deveni un instrument extrem de util pentru analiza relațiilor dintre sistemele sociale. În momentul actual, teoria matematică a jocurilor este însă legată de o serie de simplificări ce au făcut
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
extrem de util pentru analiza relațiilor dintre sistemele sociale. În momentul actual, teoria matematică a jocurilor este însă legată de o serie de simplificări ce au făcut posibilă constituirea și dezvoltarea sa, dar care o fac inaplicabilă la situațiile standard din sociologie (Friend și Laing, 1980). Pentru a ilustra atât potențele teoriei jocurilor, cât și problemele complexe pe care le ridică analiza relațiilor de cooperare/conflict, să analizăm celebra dilemă a prizonierului și o aplicare a ei în relația dintre sistemele sociale
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
câștige. Tabelul 7.2 Cursa înarmărilor în dilema prizonierului Singura ieșire din dilema prizonierului este, după cum remarca Raymond Boudon (1979), înlocuirea logicii confruntării cu cea a cooperării. * Analiza relațiilor dintre sistemele sociale pare să reprezinte o direcție majoră a dezvoltării sociologiei actuale. Ea nu poate însă avea loc decât pe baza înțelegerii dinamicii interne a sistemelor. În această lucrare s-a accentuat în mod special analiza sistemului nu numai pentru faptul că ea este o precondiție esențială a înțelegerii relațiilor dintre
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
faptul că în legătură cu ea există acumulările cele mai importante. C. Conștiința ca factor explicativtc " C. Conștiința ca factor explicativ" Capitolul 8 ROLUL CONȘTIINȚEI ÎN EXPLICAȚIA SOCIOLOGICĂtc "Capitolul 8 ROLUL CONȘTIINȚEI ÎN EXPLICAȚIA SOCIOLOGICĂ" Revoluția copernicană în sociologietc "Revoluția copernicană în sociologie" În anul în care Karl Marx lucra la redactarea primului volum al Capitalului, Lev Tolstoi făcea în Război și pace o observație extrem de profundă, similară cu abordarea propusă de Marx cu peste un deceniu mai înainte. El consideră că este
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în spațiu și să admitem o mișcare pe care simțurile noastre nu o percepeau. În cazul de față, trebuie de asemenea să renunțăm la această libertate de care suntem conștienți și să admitem o dependență pe care nu o simțim”. Sociologia s-a dezvoltat, în cea mai mare parte, tocmai pe linia acestui obiectiv: să exploreze dependențele ce „nu se simt”, modul în care faptele sociale sunt determinate de alte fapte sociale, și nu de conștiința subiecților activi. Schemele explicative pe
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
faptele sociale sunt determinate de alte fapte sociale, și nu de conștiința subiecților activi. Schemele explicative pe care le-am analizat până acum - cauzală, funcțională, structurală - nu includ conștiința ca unul dintre factorii lor explicativi. Ca știință a faptelor sociale, sociologia a trebuit să opteze, lucru valabil pentru cele mai multe dintre abordările pe care le găsim în cadrul ei, chiar dacă nu întotdeauna explicit, pentru o poziție materialistă, respingând idealismul ce explică fenomenele sociale ca fiind determinate de conștiința actorilor. Capitolele de până acum
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
dintre abordările pe care le găsim în cadrul ei, chiar dacă nu întotdeauna explicit, pentru o poziție materialistă, respingând idealismul ce explică fenomenele sociale ca fiind determinate de conștiința actorilor. Capitolele de până acum au acumulat o datorie. Ele au dezvoltat o sociologie fără subiect. În explicațiile fenomenelor sociale trecute în revistă, subiectul uman (conștiința) a fost pus între paranteze, ca și cum el nu ar aduce nici o contribuție explicativă. Capitolul de față va încerca să răspundă tocmai la o asemenea întrebare: poate fi considerată
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
care conștiința nu aduce nici o contribuție explicativă independentă, putem face abstracție de ea în analiza sociologică. Dacă ea este un factor explicativ independent, este necesar să vedem cum acționează. Patru poziții asupra rolului conștiințeitc "Patru poziții asupra rolului conștiinței" În sociologia actuală, s-ar putea desprinde patru mari poziții în legătură cu rolul conștiinței în explicarea fenomenelor sociale. Prima este poziția tipic idealistă, în sensul dat termenului de Karl Marx: conștiința este aceea care, în ultimă instanță, explică fenomenele sociale. Celelalte trei caută
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
dat termenului de Karl Marx: conștiința este aceea care, în ultimă instanță, explică fenomenele sociale. Celelalte trei caută să identifice rolul conștiinței în cadrul unui determinism obiectiv mai general (poziția materialistă în explicarea fenomenelor sociale). Conștiința ca factor determinant. Însăși constituirea sociologiei a eliminat interpretările idealiste naive ale vieții sociale care atribuiau conștiinței un rol determinant exclusiv. Analiza sociologică a pus în evidență rolul contextului obiectiv în explicarea oricărui fenomen social, mai general, și rolul situației în geneza comportamentului individual și colectiv
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
geneza comportamentului individual și colectiv. Ca o reacție la accentuarea factorilor obiectivi în explicarea sociologică, în ultimele decenii s-au cristalizat, devenind destul de influente, o serie de orientări care încearcă să reediteze, într-un context științific nou, abordările idealiste tradiționale: sociologia fenomenologică, interacționismul simbolic, etnometodologia. Ceea ce caracterizează aceste orientări este încercarea de a transfera mecanismele determinative de la interacțiunea obiectivă a fenomenelor sociale la nivelul subiectului uman, autor al vieții sociale. Există o largă varietate de asemenea abordări. Unii reprezentanți ai acestora
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]