6,537 matches
-
întoarcă la ogeacul lui, are nevoie de două. Și, în noaptea următoare, se întoarce ca s-o facă și mai lată. Se leagă cu cătușe de paturi, se tolănesc în pisoare. Ai lor au mai multe pentru care să dea socoteală, dacă vreți să știți părerea mea, mai cu seamă mămicile. Îmi pare rău că le-am ales tocmai pe ele, dar povestea trebuie să înceapă de undeva. Aici se comite o crimă în fiecare oră - aici crima a devenit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
filme porno cu chica lui deasă și pântecul suplu, spre încântătorul ucigaș de copii cu zâmbetul lui de milioane. Cum e posibil să crești când ai curul ars? Cine te-ar lua în serios? S-a făcut o glumă pe socoteala mea. O fi de vină băutura, haleala de prin snack-uri, sau toată pornografia asta. * — De fapt, mi-a plăcut. Ce mai urmează? Ursul Rupert? Ia mai lasă-mă. Ce-ai zice ca data viitoare să-mi dai o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
carne din plin, vin cât cuprinde. Tot tacâmul. Am dus-o înapoi la oceag conducând mașina în viteză, cu îndemânare, deși eram beat. N-a vrut să se culce cu mine. Din chestia asta chiar mi-au sărit capacele. După socoteala mea, intrase deja în posesia cărții de credit americane sau a Vantage Card-ului - posibil a amândurora. Și, cu toate astea, nu voia încă să se culce cu mine. Animat de visuri mari și expansiv, m-am tot gândit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
scăpa doar cu acuzația de a fi fost băut. Fiasco-ul nu e chiar așa de rapid cum mi-am închipuit eu. Ossie a futut-o pe Selina cam tot atâta timp cât mine - ba chiar mai multă vreme, dacă pun la socoteală și ultimele două săptămâni. La început erau doar îndrăgostiți unul de celălalt, dar relația lor a devenit pur sexuală după vizita lor la Stratford. Fiasco-ul e, într-adevăr, mult mai leneș decât mi-aș fi închipuit eu. Cum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ei gât. Cana cu apă era răsturnată, iar grămada de pilule considerabil micșorată. Abia mai târziu în dimineața aceea Vultur-în-Zbor a descoperit că prețioasa lui sticluță, fiola cu lichid albastru, dătător de liniște, dispăruse. S-a dus să-i ceară socoteală lui Deggle, care stătea întins, ca de obicei, pe canapeaua acoperită cu brocart din camera de lucru, cu veșnicele sale veșminte întunecate potrivite măcar de data asta cu situația. — Livia nu părea genul care să se sinucidă, a spus el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
la jocuri, zise o altă voce și râsetele se întețiră. — Se spune că era un vânător pe cinste, zise Peckenpaw și provocă un al treilea val de hohote. Vultur-în-Zbor spuse: — Domnilor, zău că nu-i nevoie să faceți haz pe socoteala mea. Sunt de bună-credință. Și aș vrea să mă stabilesc aici. — Cel puțin acum ești într-o companie mai bună, spuse O’Toole. Bea ceva, domnule Vultur-în-Zbor. Contele Cerkasov are dreptul să hotărască, nu noi. O să-l întâlnești mâine. Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pe vecie. Moartea lui Gribb a schimbat totul. Acum sunt mulți cei care consideră că fac un efort încercând să-și țină mintea departe de Grimus. Și au nevoie de asta, deși înainte de moartea celorlalți puteau chiar să glumească pe socoteala lui. De aici vine și hotărârea gloatei pusă pe linșaj. De aici și atitudinea doamnei Gribb. Nu știu sigur dacă este chiar atât de îndrăgostită de tine. Are nevoie să iubească, iar asta e mai important. Situația se va înrăutăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mele desculțe. Apropo, ai făcut vreodată sex aici? i-am șoptit în ureche, al cărei contur tocmai îl urmăream cu limba. Cu vreunul dintre puștii snobi de la St. Paul? A gemut în timp ce mi-am retras gura. — Doar dacă pui la socoteală și pipăială. Nu, asta nu se pune. M-am frecat în susul și în josul corpului său până când amândoi gâfâiam de plăcere, sărutându-l în tot acest timp: sărutări pasionale, prelungi, lubrifiate cu șampanie. I-am vârât limba în gura deschisă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
să i se zărească pe dedesubt. Fusta ei era de o palmă sub fund și picioarele erau aproape la fel de slăbănoage ca ale Belindei Fine. Se uita împrejur; era destul de ușor, fiind înaltă de aproape 1,80, fără să punem la socoteală tocul cui al cizmelor. Privirea i-a căzut pe mine înainte ca eu să am timp să mă ascund și a încercat să-și croiască drum spre mine, ceea ce nu îi era greu deloc. Oamenii însă nu îi puteau elibera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
însumi, înstrăinându-mă, totodată. Știu că mă apropii în mod sigur acum de adevărata, măreața Moarte. În afară de melancolie, nimic altceva. Și un fel de veselie continuă. Nu isterică. Nu tâmpă. O veselie febrilă, ca atunci când închei o lungă și încâlcită socoteală al cărei rezultat îl știi dinainte - nul. Nici o posibilitate de eroare, nici o șansă de a reface vreun calcul, nici o cifră de schimbat, de măsluit. Nici măcar nu poți afla dacă a fost vreo fraudă, trișare pe undeva. Totul curge implacabil, liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vreunul. Nu-mi păsa nici măcar că primea bacșișuri, în pofida preceptelor morale comuniste, în ciuda afișului de pe oglinda ei de la unitate: „Nu mă jicniți cu BACȘIȘUL (CIUBUK). Sunt OM AL MUNCII la Cop-va. «Hygiena»“. Mă amuzam chiar când, seara, își făcea socoteala banilor adunați din tură și, întotdeauna, punea deoparte, într-o cutie de tinichea, de lapte praf olandez, câțiva lei din câștigul zilei. Spunea că voia să dea banii astfel strânși bisericii de la ei din sat, undeva pe lângă Făurei, să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cum mai bine nu se poate spune, de lozul de Crăciun. Însă toate astea sînt pură speculație. Să ne Întoarcem la momentul cînd se anunță căsătoria dintre Carax și protectoarea lui. Acum reapare și Jorge Aldaya pe harta acestei tulburi socoteli. Știm că ia legătura cu editorul lui Carax de la Barcelona pentru a descoperi ascunzătoarea romancierului. La puțin timp, În dimineața nunții, Julián Carax se bate În duel cu un necunoscut În cimitirul Père Lachaise și dispare. Nunta nu mai are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de gustul trupului ei, ardea de dorința de a o Înghesui pe o bancă, de a o săruta, de a-i recita tot șiragul de nerozii care pe oricine altcineva l-ar fi făcut să se prăpădească de rîs pe socoteala mea. Însă Bea deja nu mai era prezentă. Ceva o rodea pe dinăuntru, În tăcere și totuși strident. — Ce se petrece? am șoptit eu. Mi-a răspuns printr-un zîmbet sfîșiat, de frică și de singurătate. M-am văzut atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
penitenciare ale municipiului. — Presupus? — Mai bine zis ca oricînd, fiindcă trebuie să spunem că, În cazul ăsta, Între participiul trecut și lucrul făcut nu-i nici o cale de străbătut. Știu prea bine, din experiență, că, În materie de recensămînt și socoteală a populației pușcăriașe, informatorii mei din tabernaculul lui Sulă-rece sînt cotați cu mai multă fiabilitate decît lipitorile de la Palatul de Justiție, și te pot asigura, prietene Daniel, că nimeni n-a auzit de nici un Miquel Moliner În calitate de deținut, vizitator ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mine, fiindcă tot ce n-ai să-mi povestești are să-ți iasă sub formă de bube cu puroi. Am oftat, Învins, și mi-am dat drumul la mărturisiri, fără să las nimic pe fundul sacului. CÎnd am Încheiat relatarea și socoteala angoaselor mele existențiale de licean retardat, Fermín mă surprinse cu o Îmbrățișare bruscă și sinceră. — Dumneata ești Îndrăgostit, murmură el emoționat, bătîndu-mă cu palma pe spate. Sărăcuțul. În după-amiaza aceea, am ieșit din librărie la ora exactă, ceea ce a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Don Ricardo Aldaya Îi pregătea deja un post În cadrul firmei, pentru a-l iniția În afacere. Pălărierul, la rîndul lui, hotărîse că, dacă fiu-său nu voia să urmeze afacerea familiei, Își putea lua adio de la a mai crește pe socoteala lui. În acest scop, inițiase În taină preparativele pentru a-l trimite pe Julián În armată, unde cîțiva ani de viață de cazarmă aveau să-l lecuiască de delirul grandorii. Julián nu știa de aceste planuri, iar cînd avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
om corpolent și primul pumn fu suficient ca să-l dărîme dintr-o dată. Încă mai stătea făcut ghem În băltoaca În care aterizase, cînd Fumero Îi administră o serie de picioare În stomac, În rinichi și În față. Eu am pierdut socoteala la al cincilea. Fermín Își pierdu răsuflarea și capacitatea de a mișca un deget sau de a se feri de lovituri În clipa următoare. Cei doi polițiști care mă țineau rîdeau din politețe sau din obligație, strîngîndu-mă cu o mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cu capul Finisterre. — Fermín, am bîiguit eu Îngrozit. Pentru numele lui Dumnezeu... — Ai Încredere. Rociíto ni s-a Înfățișat de Îndată În toată splendoarea ei, pe care am calculat-o undeva În jurul a nouăzeci de kilograme, fără a pune la socoteală șalul de cocotă și rochia roșie lucioasă, și m-a examinat pe Îndelete. — Bună, scumpete. Io te credeam mai bătrîn, ca să vezi. — Nu el e persoana În cauză. Am Înțeles atunci natura scornelii și temerile mi s-au risipit. Fermín
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
casă. De multe ori mă Întreb dacă e un om fericit, Împăcat, dacă prezența noastră Îl ajută sau dacă trăiește printre amintirile lui, În tristețea aceea care l-a urmărit mereu. Acum, Bea și cu mine ținem librăria. Eu țin socotelile. Bea face achizițiile și se ocupă de clienți, care o preferă pe ea mie. Nu-i Învinovățesc. Timpul a făcut-o puternică și Înțeleaptă. Nu vorbește aproape niciodată despre trecut, deși adesea o surprind ancorată Într-una din tăcerile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-l în bot și-i papă tot”. Pristanda e slujbașul mizer plătit și de aceea incorect. Intră și el în „capcana comică” prin disimulare și naivitatea mijloacelor realizării acesteia. Aspectul acesta este ilustrat prin replica dată de Tipătescu după celebra socoteală a steagurilor: „Ghiță... apoi nu mă orbi de la obraz așa”. Apoi slujbașul umil și credincios ascunde în suflet trădarea, fiind gata să-l vândă pe Tipătescu adversarilor crezând într-un posibil succes al lui Cațavencu. Caracterul comic al lui Pristanda
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
asemănătoare, replicile personajelor devin astfel mai vii și mai dinamice. Foarte interesantă este sub acest aspect scena I din actul II al Scrisorii pierdute, când cei trei fruntași politici - Trahanache, Farfuridi și Brânzovenescu - s-au adunat spre a-și face socoteala voturilor probabile. Începută cu calm voit, discuția continuă din ce în ce mai precipitat, între cei doi care știu „ceva-cumva” și Trahanache inocent. Vorbele se amestecă. Replicile se succed vertiginos: „Trahanache: Mă rog, aveți puțintică... Farfuridi: Nu știam... Trahanache: Mă rog, aveți Farfuridi: Ba
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
de acut”, glumi el. „Vedeți prin om ca printr-o sticlă... Probabil că pentru dumneavoastră chiar și pereții ăștia sunt clădiți din cărămizi de apă...” „Exact”, spuse celălalt. „Din apă minerală amestecată cu votcă sau coniac...” „De ce nu puneți la socoteală berea, lichiorurile sau vinurile pe care le-am consumat?” „Acelea s-au evaporat...” „Probabil casa aceasta În care stau, În ochii dumneavoastră, apare ca o sticlă pe care scrie: coniac Alexandrion...” „Exact”, răspunse musafirul. „Ușa ține loc de etichetă...” „Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se așeză din nou la locul său. Amintirea unui anumit lăcaș de veci din cimitir Îl Învioră pe moment. Aranjase cândva și o petrecere, dacă nu chiar o orgie, acolo. Dar lucrurile nu ieșiseră chiar cum ar fi vrut Noimann. Socoteala de acasă nu se potrivea cu cea din cimitir. Musafirii se Îmbătaseră În așa hal, Încât devastaseră locul. Unii desenaseră cu cărbune și alte murdării tot felul de inscripții sataniste și zvastici pe pereți. Veniseră la agapă, printre alții, Bikinski
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Își frecă mâinile cu satisfacție, punând În mișcare cele două figurine, care Începură să se rotească una În fața celeilalte, pentru ca În cele din urmă fiecare să se așeze pe traiectoria sa prestabilită. „Ei, și acum”, Își spuse el, „să Încheiem socotelile. Hei, chelner”, strigă el, ridicându-se de pe scaun, „te rog, nota de plată...” Auzindu-l, un tânăr picolo În cămașă albă, pantaloni bleumarin și papion la gât se desprinse din perete și se apropie cu pași repezi de masă. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ea să aibă și o legătură cu armele sovietice din al doilea război mondial: „Katiușele“; „dame Jeanne“ pleacă din Franța și ajunge În Italia „damigianna“ transformându-se până la noi În „damigeană“ și tot așa până la „anteriul lui Arvinte“; „are Chira socoteală“; „sistem Clayton, model nea Gheorghe“; „vrei, nu vrei, bea Grigore aghiasmă“; „a nimerit-o ca Ieremia cu oiștea-n gard; „hop și eu cu țața Lina“; „tronc, Marițo!“; „ce mi-e baba Rada, ce mi-e Rada baba?“; „de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]