11,560 matches
-
de niște primejdii neașteptate, iar dacă le mâncai te puteai preface din om în fiară ori în zeu. Tot ce era sănătos și firesc, tot ce ținea strâns de relațiile fericite și de bucuriile simple ale oamenilor simpli se retrăgea speriat din ele. Și totuși aveau o atracție înspăimântătoare și, ca și fructele din Pomul Cunoașterii, binele și răul erau înspăimântătoare, cuprinzând posibilitățile Necunoscutului. Într-un târziu mi-am luat privirea de la tablou. Simțeam că Strickland și-a păstrat taina, ducând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și nu se intră până-n ora a treia. Trage-te cu pungașii tăi departe de ziduri, că de nu, ies cu straja să-ți mângâiem ciolanele. - Blestemat fecior de cățea, urlă Dante descălecând mânios, cu repeziciune. Mișcarea neașteptată și strigătul speriară calul, care se smuci Într-o parte brusc, făcându-l să piardă sprijinul scării. Ateriză cu toată greutatea În noroi, ridicând stropi și abia mai izbutind să se țină pe picioare. În spatele său izbucniră râsetele pizmașe ale străjerilor, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se exprime; nu ca noi, cei de la oraș. Tot ce-a știut să spună intendentul e că aici erau diavolii și că lucrau să construiască inelul lui Satan. Pesemne s-a apropiat să tragă cu ochiul, dar ceva l-a speriat și, din clipa aceea, s-a ținut departe, până În noaptea incendiului. Dante era perplex. Inelul lui Satan... Se uită din nou spre pădurea de stâlpi carbonizați care se ridica În jurul său. Un codru infernal lovit de mânia lui Dumnezeu. - Împrăștiați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
bucătărie. Nu o văd, dar aud cum pufnește și dă din cap, în dreapta și-n stânga. Când vede caietele, începe să pufnească. Cu ce o deranjează pe ea că eu îmi petrec zilele umplând aceste caiete? Probabil că literele o sperie așa. Nu a știut niciodată să citească. Pentru ea, aceste cuvinte înșirate reprezintă un mare mister. Invidie și teamă. Ajung la momentul pe care îl așteptam de luni de zile. Ca o îngrozitoare linie a orizontului, o colină desfigurată - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
o vreme să nu dai nici un câine afară din casă!“ îmi spuse ea. Masa dură ore întregi. Mierck și Matziev aveau tot timpul. Se răsfățau cu masa și tot restul. Louisette nu privea în jurul ei când intra în încăpere. „Mă speriau amândoi și se și îmbătaseră“. Pe micul breton legat în curte nu l-a văzut niciodată. Uneori, e mai convenabil să nu vezi. Din când în când, colonelul ieșea, doar pentru a-i spune câteva cuvinte prizonierului. Se apleca asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
să arate ca o fundătură ce mirosea a canal. Îmi trăgeam forța din sticle. Uneori urlam și loveam în pereți. I-am dat afară pe cei câțiva vecini care veniră să mă vadă. Și apoi, într-o dimineață, când mă speriasem văzându-mi figura de naufragiat în oglindă, o asistentă de la clinică bătu la ușă. Ținea în brațe un mic pachet de lână care se mișca încet: era copilul. Dar voi povesti asta puțin mai târziu, după ce voi fi terminat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de broaște și de învolburările apei. El și cu mine. Începutul și sfârșitul. Și am plecat. Băiatul m-a urmat un moment, apoi a dispărut. Astăzi, totul s-a sfârșit. Timpul meu s-a scurs, iar vidul nu mă mai sperie. Poate crezi că și eu sunt ticălos, că nu sunt cu nimic mai bun decât ceilalți. Ai dreptate. Sigur că ai dreptate. Iartă-mă pentru tot ce am făcut și mai ales iartă-mă pentru tot ce nu am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ajuns niciodată până la ei. Doar pârâul din marginea dreaptă a grădinei se umflase amenințător, bolborosea ciudat și primejdios, grădinăreasa stătuse acolo, lângă malurile fragile, zi și noapte, Doamne, nu ne lăsa!, văzuse la televizor ce era în țară și se speriase cumplit, dar locul verde și înflorit scăpase și de data aceasta, era acolo, pârâul rămăsese în matcă, cineva o ajutase. Firul acesta de străveziu se scurgea în Lacul Snagov, care comunica subteran, prin pânze freatice, cu Ialomița, asigurând aerisirea, drenarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cu mine, cu Tina, cu toți ceilalți, născuți din cuvintele mele?... poate o să aflați dumneavoastră ceea ce nu știu eu... încă. Sper ca povestea asta să nu vă omoare... Cum să mă omoare, doamna Loredana, mă puneți pe gânduri, nu mă speriați, dar mă puneți pe gânduri, ceee, poveștile omoară? — Cam da, te nimicesc sub cuvintele lor, e ca o povară pe care trebuie s-o duci, după aceea, toată viața, păi, duci tu povara poveștii noastre?... nu va fi ușor. Zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Loredana nu văzuse niciodată, i se pare că are vedenii, se uită și ea mirată la copac. La ce-o fi privind doamna? Neli se uită lung la stăpână. Ce-o fi văzut? Pe mine, până acuma, nu m-a speriat cu nimicuța, ce nimicire cu poveștile ei, despre ce vorbea doamna mea? Cățeaua latră ușor, mârâie ciudat, e tot la picioarele Loredanei, culcat!, comandă iarăși, taci din gură, Tara!, amândouă, femeie și cățel, formează un tablou care își așteaptă asasinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
a zis: vrei să intri cu 10? Eu, scurt, nu, atunci n-ai să intri!!! - și s-a uitat lung la mine, parcă mă cântărea. Ca o proastă, am spus nu-ul ăla. Înțelesesem eu ce vrea, dar m-am speriat. În continuare, la probele următoare, mi-a dat numai cinci, că era președinte de comisie, aveam monolog cu Margareta din Faust, text foarte ofertant, apoi Magda, din Steaua fără nume, la muzică și la dans, chiar dacă am fost foarte bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
le joci!, e bine să cunoști și să știi, orice gest e folositor, orice experiență e bună -, e strălucitoare reacția, uită-te la ea, e mută, mu-tă, doar mut n-aș vrea să rămân vreodată!!!! Doamne, Neli, de ce te-ai speriat așa? Loredana, care se așezase între timp, se ridică și își ia ajutoarea în brațe, haideți, doamna Neli, c-ați mai auzit texte la noi... și se uită cu fals reproș la Căpșuna, ce te-o fi apucat acuma?, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de neprofesioniști, că altfel nu era voie, biserici dărâmate, elite distruse, câți și cum au murit, dar despre distrugerea fibrei naționale nu scrie nimeni, despre duplicitate, minciună, prefăcătorie, coloană vertebrală, despre dispriția capacității noastre de a trăi împreună, că suntem speriați de bombe, istoria nu s-a terminat, cum zicea unul, un tâmpit (s-a terminat istoria!!!), românii evoluează... Cât despre vină, vina la români?... Sper că n-a făcut nici un apropo la mine și la Tina, i-am povestit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
e foame!!!, țipau, babele din bloc au strigat și la mine, un circ. Dar eu eram tânără și mă durea în cot. Să fie sănătoși. Am sunat la ușă, a deschis marele actor, era singur în casă, nu m-am speriat, poate chiar așteptam asta, mi-a cântat atunci, pentru prima dată, De-aș fi vântul cu miresme parfumate, m-a cucerit mereu și mereu cu vocea lui, dar atunci, că eram o fetiță și îl ascultam topită... M-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
în pat, lângă bărbatu-său, și, dimineață, ăla se trezește primul, crede că lângă el e tânăra amantă balerina, întinde mâna spre ea și vede deodată, stupefiat, că e cu nevasta în pat. Are așa un șoc, e atât de speriat, că nu mai poate vorbi. Niciodată n-a mai putut vorbi de atunci. Și astăzi e mut... După aia, peste câțiva ani, m-am însurat cu Loredana. Mă iubea, era o tânără zburdalnică, veselă și fusese fată mare... îi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Nu înțeleg ăsta ce vrea. Ați văzut-o pe Căpșuna - Cezarina, e frumoasă ca un copil, ăsta e genul ei, femeie-copil, fragedă până târziu, are o gură splendidă, gura mea e formată pe pulă, zice ea toată ziua, v-a speriat și pe dumneavoastră de Paște, vă amintiți? — Mie nu-mi prea place doamna asta, Cezarina, mă iertați că vă spun, dar așa mi-am propus eu, să am grijă de dumneavoastră și să vă spun când ceva nu e bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
se mai jeluiesc uneori, cum își spun fericirea, alteori, de atunci, văd și simt altfel, visez altfel, de atunci... — Tu înțelegi păsările?, și femeia se gândește că este cam nebun, e cam nebun Maestrul ăsta. — Le înțeleg, draga mea. Te sperie? — Nuuu, dar ai prea multe calități!, chiar ești un Maestru, și ochii femeii clipesc galeș. El se face că nu aude vorbele ei și continuă povestea. Mama iubește teatrul, și acum, mai mult ca orice, zice că pe ea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și cântai în copaie de dădeau frunzele pe colnic, ne era teamă să nu mori, că prea erai altfel, Lasă, țațo, că nu mor,/ Că-mi dai leacuri și-mă-nsor!!!, ai fredonat asta din legănuț încă, să nu ne speriem, probabil!!!!. Era un cântec pe care l-ai găsit mai târziu pe niște benzi de magnetofon cu muzică veche, românească, dar tu începuseși din copaie să cânți, atunci l-am auzit prima dată. La Spune-mi, spune-mi, moș bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
știe în ce gunoi au intrat ei acolo; pe morți îi visezi, visezi că te iau la ei, ba nu, nu te pot lua; morții, morții, morții... mie mi se făcuse pielea ca de găină, eram mic și m-am speriat. Toate păsările plângeau acolo, în lunca noastră. Au îngropat păpușa aia din lut, cred că eram singurul din sat care știa unde, văzusem bine locul înmormântării. Au plecat la una acasă, pentru pomana mortului, știam că vor coace ghizmană, plăcintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
fetele trebuiau să se ducă iar în locul acela, la dezgropat mortul, la bocit iarăși, apoi dădeau drumul Caloianului dezgropat pe Olt, ca anul să fie ploios, îmi spusese Romanița, eu nu m-am mai dus să le văd, că mă speriase aia de țipase ca nebuna după bărbatul ei mort, aia cu aaa!!! Așa am ținut-o mereu, o vară, în amoruri cu Romanița-Dăscălița, o întrebam: ce vrei să fac pentru tine, fă?... vrei să fac toți copacii ăștia galbeni?, fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și ea, ca un sinucigaș... Avea dreptate Nicoleta mea? Păi, sigur c-a avut dreptate, așa e... (Pauză lungă.) Acuma, în viața de după Cristi și Anita, mi-o trag cu oricine... sau aproape cu oricine, nici nu mai contează... Te sperii?, eu? De ce să te sperii? Vrea șeful de Catedră să aibă o femeie frumoasă, uite-o aici. Vrea chelnerul? Sunt aici. Mi-a spus medicul meu că nu-mi trece decât dacă fac sex, ia-ți un bilet și fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Avea dreptate Nicoleta mea? Păi, sigur c-a avut dreptate, așa e... (Pauză lungă.) Acuma, în viața de după Cristi și Anita, mi-o trag cu oricine... sau aproape cu oricine, nici nu mai contează... Te sperii?, eu? De ce să te sperii? Vrea șeful de Catedră să aibă o femeie frumoasă, uite-o aici. Vrea chelnerul? Sunt aici. Mi-a spus medicul meu că nu-mi trece decât dacă fac sex, ia-ți un bilet și fă o Croazieră, pleacă la mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
rău că îl știe marele actor, vroiam să mă păstreze ca pe bunătatea pământului, nu știu cum au ajuns ăia la Cruella. O pacoste pe care am s-o înving eu, nu se poate altfel. V-am prevenit că poveștile îi cam sperie pe unii, îi nimicesc pe alții, fiți atentă, Frumoasă Neli... Numai că Maestrul a fost însurat de trei ori, a avut și are nenumărate muieri, și asta nu e așa de ușor de dus în spate. Mereu zice că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ajute ea cu liniștea și calmul ei, dar, fată, tot sălbatică a rămas. Mi-ai spus de teama maică-sii, că nu vrea ca fiică-sa să ducă o viață anostă și să trăiască printr-un singur bărbat și te sperii că m-aș supăra, că m-aș simți atacat... Eu nu sunt atacat, fiindcă știu de mult că maică-sa spera ca măcar fiicele ei să nu fie ca ea, care spune că a fost o proastă, a trăit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nevoie de mine, te lansezi în filozofii, am priceput mesajul, dar noi suntem doi și eu sunt liber - sper să fii și tu. Am fost liber, odată, și cu Loredana, pe când eram noi un cuplu și îi spuneam povești, eram speriat tot timpul că o pierd, că o pierd și pe cea de-a treia nevastă, și-i mai spuneam la câteva zile o poveste, ca să rămână, îi povesteam despre satul meu, despre Cristești, despre copilărie, despre femei, despre ai mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]