3,317 matches
-
învierea Ta cea de a treia zi din mormânt, cei ce primesc cu evlavie din această Lumină neîncetat aprinsă și pururea strălucitoare o trec celor ce cred în Tine, Lumina cea adevărată, și noi Te chemăm și Te rugăm, Preasfinte Stăpâne, ca să arăți acest dar de sfințire plin de harul Tău dumnezeiesc prin harul preasfântului și de-viațăpurtătorului Tău Mormânt și să binecuvântezi și să sfințești pre cei ce se ating de ea cu cucernicie, slobozindu-i de întunericul patimilor, și să
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
de dezvoltarea limbei ca atare; pentru că limba e subiectivă, depinde de la popor ca atare, iar științele cer aprofunda[rea] naturei obiectelor înșile și ale relațiunilor lor. ["NU NOI SUNTEM STĂPÎNI LIMBEI... "] 2275B Nu noi suntem stăpâni limbei, ci limba e stăpâna noastră. Precum într-un sanctuar reconstruim. piatră cu piatră tot ce-a fost înainte - nu după fantezia sau inspirația noastră momentană, ci după ideea, în genere și în amănunte, care-a predomnit la zidirea sanctuarului - astfel trebuie să ne purtăm
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
glas mângâietor " Nu te-ncrede fericirii Că e vis amăgitor". 5 Vis îmi pare fericirea Cea trecută când gândesc Că o clipă a fost ceasul Pentru care pătimesc. {EminescuOpXV 1033} FRUNZĂ VERDE DE SULCINĂ (p. 649 - 650) Nu mă pedepsi stăpână, Ci să-mi spui de mă iubești, Daca la a mea durere Poți să te milostivești. 5 Daca ai venit în lume Numai ca să mă omori, Mă omoară dar odată Nu pe ceas de mii de ori. Mie cerul ca
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
mai multă vehemență decât când despărțirea sau un asemenea eveniment îl amenință cu moarte. [38] Viața noastră e o eroare perpetuă. [39] Cele mai înțelepte planuri, nencoronate de succes, se numesc nerozii. 1056 {EminescuOpXV 1057} [40] Vorba scăpată ni-e stăpână Dar reținută o stăpânim. [41] Doliul este umbra ce-o aruncă cei duși în altă lume asupra chipurilor celor rămași pe pământ. Paloarea este lumina cea albă a morții. [42] [Dacă omul ar avea] numai instinct ce bine ar petrece
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
sandale aurite și giuvaieruri, fiindcă Isis e inteligența care a descoperit toate artele. Coruri de adolescenți și chimvale, harpe arcuite, sistre de bronz, argint și aur își împletesc armoniile sunetelor și le amestecă cu parfumurile sacre. Fiindcă Isis este strălucitoarea Stăpână a muzicii, după cum spune inscripția de la Iu-nit Ten-tor. Și trebuie să știi că, dintre cele patruzeci și patru de cărți de Înțelepciune, două sunt închinate melodiilor marelui Rit. În fine, mai-marele preoților aduce o cysta de aur, și tu vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de alta a feței, datorită cărora chipul ei marmorean avea să fie imediat recunoscut de-a lungul secolelor. Obrajii erau scobiți, o umbră întunecată îi înconjura ochii, afundați de la natură în orbite, ca aceia ai fiului său. Dar era puternică, stăpână pe sine chiar și în cele mai mărunte gesturi, părea să nu simtă nici o emoție. La fiecare zgomot, din orice parte a casei ar fi venit, el tresărea. Ea nu. Stătea nemișcată, cu mâinile, care ajunseseră foarte subțiri, pe genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
i-au îngăduit... Acolo, bărbatul a căzut într-un somn magic: a văzut corabia sacră a zeiței străbătând bolta cerească, iar glasul ei i-a spus să-și alunge spaima din suflet, fiindcă împotriva dușmanilor mare e puterea lui Isis, Stăpâna cu nenumărate nume... Gajus vru să-l întrebe dacă tatăl lui, care îi spusese acele povestiri, trăia, și unde anume; apoi se gândi: „Tata a vrut să-și afle soarta la Samothracia, la Miletus, și nu i-a ajutat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
asemănătoare, în trecut izbucniseră războaie civile în care facțiunile se măcelăriseră ani de-a rândul. Atunci cineva observă cu glas scăzut că povestea cu testamentul declarat nevalabil pe baza mărturiei lui Macro - „mărturie armată“, sublinie - demonstra că periculoasele cohorte pretoriene, stăpânele Romei, îl sprijineau pe Gajus. Era clipa potrivită ca să se șoptească de la un scaun la altul că “în timp ce noi îl credeam pe Tiberius viu, luându-ne după spusele lui Sertorius Macro, omul ăsta atât de grosolan, dar și de temut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Milonia Din căsătoria grăbită și prost aleasă cu Lollia Paulina nu rezultau fii. Foarte curând, Împăratul se simți incomodat de prezența femeii care, deși începuse s-o neglijeze, oficial îi stătea alături, ca și cum ar fi fost o parte din el, stăpâna Romei - „atât de proastă, încât e convinsă că posedă datorită propriilor virtuți ceea ce i-am dat eu“ și incapabilă, în ciuda frumuseții sale orbitoare, să înțeleagă cum trebuia să se miște, să meargă, să privească și, mai ales, să tacă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de acasă, poate de vârsta lor, nu aveau șansa să cunoască femeia indiferent de vârstă și de aceea îi asaltau. Bărbații se iau după criterii greșite și de multe ori suferă inutil, de aceea trebuia să înțeleagă că femeia este stăpână cu blândețea ei acaparatoare< astfel ciclul se închide perfect. Doamna Schwartz a trăit singură, tristă însă mereu optimistă, a avut un idol care îi ocrotea existența și o lumină generatoare se revărsa în jurul ei. Amicul lui, Gigi nu a devenit
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
o lume ce încearcă haotic să zboare. Clipă suntem Alergăm către un timp ce ne cuprinde Venind de nicicând, de niciunde, Navigăm printre site-uri și umbre Către zile tăcute și sumbre. Trăim într-o lume nebună Unde rutina devine stăpână. Dăm din coate prin marile aglomerații, Ne-mpingem și ne răstim unii la alții, Ne călcăm în picioare să ne urcăm în tramvaie Și așa, tot mai des, ne facem viața greoaie. Ne avântăm în bolizi pe autostradă, Renunțăm la
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Tot roșii, aprinse de șoapte de dor... Iubitule, strânge-mă-n brațe, să mor... Miroase-a iubire, miroase-a văpaie, Miroase a gheață aprinsă de ploaie, Pe coapse se-așează alene o mână, Se leagă prin semne de-o apă stăpână. Mi-e flacără dorul de tine, iubite, Mi-e carnea pe oase aprinsă-n veșminte, Mi-e gura deschisă, respir o pădure, Cu tufe de zmeuri, de fragi și de mure... Și roată-mi dă gândul, din frunte-n călcâie
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
însă, ori din prea mare grabă de a-și vedea lucrarea împlinită, o mișcare greșită aruncă pânza în prăpastie. Ce folos deatâtea idei strălucite... Bloj Ancuța-Maria, clasa a VII-a Școala Gimnazială Ibănești-Pădure - Mureș profesor coordonator Someșan Mariana Primăvara e stăpână Pe colțul cerului infinit, Un strop de zare s-a urzit Și, ca un fir de ață sfâșiat, Norii suri s-au destrămat. Soarele, globul de aur, Alungă gerul ca un balaur, Și bolta cerului fericită E ca marea nesfârșită
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ca marea nesfârșită. Fire verzi, abia ieșite, Proaspete ca niște clătite, Stau cuminți și-l așteaptă pe el, Pe plăpândul ghiocel. Mândrii copaci sunt gătiți, Cu floricele-mpodobiți, Floricele albe, roz și argintii, Ce ne-aduc doar bucurii. Primăvara e stăpână, Și e ca o mamă bună Pentru tot ce-a înviat Și de moarte a scăpat! Bucuria de a trăi De când eu m-am născut, Mult viața mi-a plăcut Și am început s-o trăiesc, Stați, să vă povestesc
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
tu ești, Păduri pline cu povești; De cristal este izvorul, Și în el, tu îți vezi dorul. Primăvara-i doar o dată, Ea colindă țara toată. Însă noi, suntem pitici, Noi rămânem tot aici. Primăvară, dulce zână, Tu, ești mare și stăpână. Eu te voi aștepta mereu, Aici, la sufletul meu. Copilăria Copilăria-i fată bună, Când ne jucăm câte o săptămână. Dar mai este fată bună, Când ne jucăm câte o lună. Copilărie, copilărie, Ești o zână mijlocie; Curgi din dealul
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
împărăteasa Toamnă, Îmbrăcată în tăcere, Se coboară chiar deasupra Codrului să mi-l întrebe: Codrule cu râuri line, Vremea mea-i acum, știi bine! Am venit pentru a-mi da Toată bogăția ta: Dă-mi coroanele mărețe, Păsărelele măiestre, Căci stăpână mă numesc Peste tot ce e lumesc. La ce bună-mpotrivirea Când în fața mea tu stai! Cu privirea ta cea rece Mă apleci pân’ la pământ Și oricum a ta voință Cât clipești se împlinește, Așa că mă lasă-n pace
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mai ales plăcintă cu mere sau nuci ori cu plăcintă cu brânză de vaci. Nu știu cum este prin alte sate dar aici, la Răducăneni, plăcinta este la mare căutare... Colacii, împletiți, prevăzuți cu coardă de jur împrejur, ne sunt dați de stăpâna casei în timp ce gospodarul ne dă și câte un ban...Numai că, acum cu criza aceasta financiară, nici ei săracii, nu prea au... La unele familii, unde avem colege, primim mere, nuci și acadele, făcute în casă. Fetele, îmbujorate, ne servesc
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
aici va fi lovit de un vânt puternic și înghețat, iar în cele din urmă, se va întâlni cu realitatea și va deveni matur. Din, momentul în care va bate la Ușa Adolescenței, va intra într-o lume necunoscută, iar stăpâna acestei lumi îl va înfășura ușor într-un sac transparent care îl va despărți de lumea reală, iar el va deveni visător și vulnerabil. Va intra în mrejele dragostei și va înțelege ce este iubirea. Va simți fluturași în stomac
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu putință. E cu putință! repetă el de trei ori preschimbându-și glasul pe neașteptate Într-un strigăt. Aștrii, trupul vizibil al vechilor seminții adormite, Îi vor indica momentul Maestrului, prin mișcările lor. Începând cu steaua serii, cvintuplul simbol al stăpânei Îngerilor. Dante era scandalizat. Nu exista nimic creștin În cuvintele lui Bruno, ci doar aiureala mârșavă a tenebrelor. Pentru cu mult mai puțin decât atât, alții fuseseră deja zdrobiți de Inchiziție. Cum era posibil ca acele Învățături să fie propovăduite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Desigur. Când ați numit Al Treilea Cer colegiul care va da viață noului Studium, nu voiați oare să vă revendicați de la amor ca stăpân al vostru și ca prim motor, după Dumnezeu? Nu ați ales-o pe cereasca Venus ca stăpână a Întrunirilor voastre? Ceilalți se priviră unii pe alții, ca și când i-ar fi cântărit cuvintele. — Însă ați trecut cu vederea un lucru, atunci când ați ales-o pe Venus și nu pe Minerva ca muză a consfătuirilor voastre. Iubirea este forța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
te consolezi după soție? Atunci, ce te aduce la „Paradisul“? zâmbi ea strâmb. Din nou o senzație de amețeală Îi tulbură vederea. — Nu... nu știu. Privirea fetei păru să se Îndulcească. Dar În ochii Îi rămăsese o străfulgerare de viclenie. — Stăpâna vrea ca nimeni să nu iasă de aici nemulțumit. Vino, zise ea Întinzându-i o mână. Dante o urmă de-a lungul coridorului, Încercând să țină pasul cu dânsa. Dar fata o zbughise de Îndată, ca și când s-ar fi grăbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și străbunicii, limba română e tata și mama, limba română sunt copii și nepoții. limba română e veche cât veacul, în ea a vorbit și getul și dacul, cetate de suflet e limba română, pe-aceste meleaguri doar ea e stăpână, noi trecem prin viață ca frunzele-n vânt, regină e limba acestui pământ. au înflorit salcâmii iar au înflorit salcâmii iară cu albul pur și verde crud și primăvara se răsfață dansând în vârful unui dud, trosnesc și mugurii-n
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
priviri și-ascund adorarea, durerea. De dragul acestei iubiri... ne plouă ușor cu petale suave de albi trandafiri pe-alei de mister, ireale. De dragul aceste iubiri... te țin cu tandrețe de mână; roșești de timidă, te miri de focul din clipa stăpână. De dragul acestei iubiri... ne pierdem în zâmbete calde; frumoase și vii amintiri se lasă în vis să ne scalde. De dragă ce-mi ești mă opresc și-aștept să pășim înainte și-mi pare acum că-i firesc iubirea să
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
care lumina pătrunde difuz, Pereți coșcoviți să arate, își plânge Maria destinul căzut Pe mâini și o minte haină, Mințind-o că-n țara cu mulți portocali Va fi o frumoasă regină. Plecase de-acasă cu crezul c-ar fi Stăpână-ntr-o țară de vis, Cu râuri de lapte și aur pe drum, Frumos și etern paradis. Pământuri întinse cu pomi încărcați, Ce-așteapt’a culege din roadă, Pe drumuri aleargă frumoase mașini ...și câini cu covrigii în coadă. în gură
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
am gîndit tot timpul că prin atitudinea mea puteam să le dau o mînă de ajutor și altora. Sînteți sigură că vreți să-mi spuneți mie despre toate astea? zise Poștașul. — Altfel n-aș mai fi deschis subiectul, zise Angelina stăpînă pe sine. — Știu și eu? Mă gîndeam că una e să încredințezi cuiva un secret sigilat într-un plic care trebuie depus simplu la o anumită destinație, și alta e ca cineva să-ți facă oral o destăinuire intimă pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]