38,669 matches
-
cupoane ori a unor titluri similare către terŃi sau de colectarea de adeziuni sau subscriei” așa cum este definită de art 36 lit. a din Legea 650/2002. Acest tip de vânzare este denumit piramidal deoarece pornind de la consumatorul iniŃial comerciantul strânge clienŃi în progresie geometrica. Dacă primul client aduce alŃi trei iar aceștia la rândul lor aduc alŃi trei și așa mai departe. Metodă se aseamănă cu cea a schemelor piramidale de câștig prin care participanŃii sunt supuși la intrare unei
CONTRACTUL DE VÂNZARE CUMPĂRARE COMERCIALĂ by Mihai Vintilă () [Corola-publishinghouse/Administrative/676_a_2693]
-
pepiniera de gânduri, să tacă, dar mai ales să înceapă să viseze. * Când mă gândesc la ce m-ar putea aștepta după moarte, mă cuprinde nerăbdarea... ba nu, o ciudată hărnicie de a mă apuca frenetic să remediez „acolo“ lucrurile strânse aici în amintire. * Să te convingi singur că, până la urmă, a urca la superficialitate este un triumf. IV. O reușită a prăbușirii (...) Și nu uitați că odraslele voastre sunt revoluționare pentru că destinul lor este rezultatul lașităților voastre. Sartre Nu sunt
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
este el între oameni... Gândul mi-a fost însă retezat de vizita unor intelectuali care mi-au mâncat tocănița și au băut o găleată de ceai, susținând cu gravitate că libertatea fiecăruia trebuie respectată bla, bla, bla etc... Însemnare ratată. „Strânge-n cur șurubu’ tare!“ - vorba lui Jarry. * Nimic mai excitant ca zădărnicia, dacă te gândești la rivalul ei redutabil, demența. * Ar trebui să se scrie atât de puțin despre atât de multe câte s-au adunat din suferința de a
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
grave, unele pentru toată viața. Matriarhat În orice familie nou constituită primul scop al proaspetei soții este de a prelua frâiele conducerii și de a-l domina pe bărbat. Om împlinit Cine nu a cunoscut dragostea adevărată și nu a strâns la piept rodul iubirii împărtășite nu se poate socoti om împlinit. Blestem Dragostea pătimașă, măcinată de gelozie morbidă, este mai curând blestem decât fericire. Familie Într-un cuplu familial nici unul dintre parteneri nu poate avea toate calitățile dorite de celălalt
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
Dragomirescu, predînd la Universitate "istoria unei literaturi care nu există", Paul Zarifopol, atacînd mortal, și numai la rege, Lovinescu, în fine, greșindu-și iremediabil (Topârceanu dixit) listele. Lume românească, pusă pe contre, condusă cu strigăte-ultimatum, ca acela, regulă la mahala, "strîngeți rizervă, că se oprește!". Apa, bineînțeles. Acoperișul se ridică de pe cartier, lăsîndu-te să vezi viața lor, cu copii, cu necazuri mărunte și solidarități cîrcotașe, pe urmă de pe case, de pe redacții, pînă cade lumina și toate se opresc, cînd se trage
Andrisant ubicuu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9436_a_10761]
-
prea mult, în lumea noastră în care Becalii sunt întotdeauna frați, iar Maica Teresa e mereu singură la părinți. Dacă Chivu ar fi vrut, într-adevăr, să joace la Real, ar fi plecat și fără salar. La câți bani a strâns până acum, e sigur că nu va muri sărac (evident, dacă nu-i va delega pe frații fraților Becali să-i investească banii!) Așa că tot acest scenariu duhnește a escrocherie, din orice unghi l-ai privi și oricâte zâmbete onctuoase
Afacerea Chivu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9441_a_10766]
-
justificată pe terenul realismului obiectiv, nu ar ține cont tocmai de alegorismul accentuat și profund al cărții. De la motto și până la ultimele propoziții, romanul e un arc voltaic al Ideii. Un proces în toată regula se desfășoară aici: o succesiune strânsă de silogisme și sofisme, mărturii frisonante și depoziții sumbre, pledoarii scânteietoare în care o întreagă problematică a umanului e abordată și asumată. Octavian Paler are o gravitate structurală, care îi configurează și impregnează operele într-un mod inconfundabil. La antipodul
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
Sorin Lavric Scrise de-a lungul a cinci decenii și strînse în volum de Joachim W. Storck în 1989, cu prilejul aniversării unui centenar de la nașterea lui Martin Heidegger, scrisorile pe care filozoful german le-a schimbat cu Elisabeth Blochmann au o dublă calitate. Prima este că te ajută să-l
Epistolarul din Pădurea Neagră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9497_a_10822]
-
posibilitate din nou doar schițată, în personajul care va deveni celebru: ŤZarathustra vrea iar să fie omť. Timp de zece ani se adîncise în cunoaștere: acum, se adresează el astrului zilei, Ťmi-e lehamite de înțelepciunea mea, precum albina care a strîns prea multă miere, am nevoie de mîini întinse către mine, aș dori să dăruiesc și să împărtășesc (...). Pentru aceea trebuie să cobor în hău: cum faci tu seara, cînd asfințești dincolo de mare și duci și celuilalt tărîm lumină (...) - dar trebuie
Profil Nietzsche (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9519_a_10844]
-
vulturii hoitari. Erau vreo sută, cocoțați în jurul ultimului lor festin, digerând, găinățându-se și râgâind. Am aruncat în ei cu zgură, cu resturi de oase și cutii de conserve ruginite. Se fereau cu țopăieli caraghioase, apoi, neînțelegând înverșunarea noastră, își strângeau aripile și întindeau spre noi gâturile golașe și vinete. Ne-am năpustit urlând și agitând lopețile. Vulturii s-au înălțat cu o fâlfâire de cearșafuri murdare și, așezându-se ceva mai departe, ne-au privit cum lucram. Văzute de aproape
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
azi, după atâția ani, în afară de amărăciune. Dar amărăciunea este încă acolo, întreagă. Rotundă. Înmuiată în lacrimi. N-ai reușit, tată. Rămân câteva imagini. Mereu momente când era descumpănit. Când ar fi trebuit să-l consolez, să-l liniștesc, să-l strâng la piept. Și eu care am păstrat atâta distanță. Până într-atât încât, în rarele mele vizite din ultimii ani, înainte de ruptura definitivă, ne mulțumeam să ne strângem mâna. Tocmai despre mâna lui, care o ținea pe a mea, păstrez
Pierre Charras Recviem by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/9531_a_10856]
-
Când ar fi trebuit să-l consolez, să-l liniștesc, să-l strâng la piept. Și eu care am păstrat atâta distanță. Până într-atât încât, în rarele mele vizite din ultimii ani, înainte de ruptura definitivă, ne mulțumeam să ne strângem mâna. Tocmai despre mâna lui, care o ținea pe a mea, păstrez amintirea cea mai precisă. Mai ales că îmi lipsește. De n-o fi copilăria mea, pe care o plâng. E același lucru, cred, copilăria mea și mâna lui
Pierre Charras Recviem by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/9531_a_10856]
-
pe a mea, păstrez amintirea cea mai precisă. Mai ales că îmi lipsește. De n-o fi copilăria mea, pe care o plâng. E același lucru, cred, copilăria mea și mâna lui. Să adaug despre copilăria mea că avea degetele strânse peste ale mele și că mă trăgea înainte cu o liniște care-mi dădea încredere. (...) - Poftim, e pentru tine. Avea capul aplecat. I-am urmărit privirea. Acolo, în locul în care se îngrămădea de obicei încălțămintea, lucea o cutie de scule
Pierre Charras Recviem by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/9531_a_10856]
-
pus obiectul jos, în dulap. A închis ușa și s-a întors în bucătărie, cu capul plecat. Îl vedeam îndepărtându-se, cu ceafa slabă, capul chel, umerii căzuți. Nu m-am mișcat. Ar fi trebuit să-l chem, să-l strâng în brațe, să-i spun că eram bucuros că-mi face așa un cadou, ca să-mi ușureze viața de toate zilele, obiecte care lui i-au permis să fie el însuși. Dar nu m-am mișcat, n-am zis nimic
Pierre Charras Recviem by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/9531_a_10856]
-
aceea, de la Nisa. Căci mergeam la mare, în vacanță, de parcă am fi fost bogați. Dar fotografiile care depun mărturie despre aceste veri dovedesc clar că nu eram. Privesc fotografiile astea. Într-una, tata e în picioare în apă și-și strânge pleoapele din cauza soarelui. Are un aer pierdut și-și trece mâinile peste cap. S-ar zice că-și ridică brațele pentru că e amenințat că o să fie lichidat. În afară de pietrișul torționar, plaja de la Nisa are o caracteristică: la un metru de
Pierre Charras Recviem by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/9531_a_10856]
-
cuminte de-a lungul carnetului, pe cearșaful galben. Brațul s-a îndoit și s-a izbit de al meu. Am vrut să dau înapoi ca să nu-i stânjenesc mișcarea. Dar mâna lui s-a rotit și degetele i s-au strâns pe încheietura mâinii mele și acolo au rămas. Niciodată vreo arsură n-a fost atât de voluptoasă. Era o strânsoare de gladiator, de trapeziști. Era o strânsoare admirată de copilul cocoțat pe scaunul său ridicat, în ultimul rând al cinematografului
Pierre Charras Recviem by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/9531_a_10856]
-
mîna goală. Exercițiul fabulatoriu al filmului este foarte reușit, Joel Schumacher reconstruiește minuțios în personaj un întreg mecanism maniacal-obsesional, un double-bind din care am reținut pasiunea pentru romanul polițist, un fel "sesam deschide-te!" al unei minți neprihănite. Pe măsură ce se strîng datele unui transfer dinspre ficțiune spre realitate, lectura devine investigație, Walter detectiv, ficțiunea prinde corp și iese la plimbare și, deodată, Walter Sparrow se trezește într-o lume de semne, semne care explodează într-o polisemie derutantă, iar el trebuie
Strigarea numărului 23 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9528_a_10853]
-
ar fi fost imposibil de suportat. Îmi amintesc precis că, în ultimii ani ai regimului comunist, unul dintre lucrurile pe care mi le doream cel mai mult era să-l întâlnesc măcar o dată pe Neculai Constantin Munteanu și să îi strâng mâna. Deschiderea (mai degrabă selectivă a) dosarelor Securității a pus sub semnul întrebării onorabilitatea unor repere ale culturii române (Ion Caraion, Alexandru Paleologu, Ștefan Augustin Doinaș, Sorin Antohi) sau a unor jurnaliști și oameni politici care, în anii tranziției, s-
În labirint by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9537_a_10862]
-
mai clar - o viață de câine. Rătăcește de colo-colo ca o potaie a nimănui, își caută un stăpân, îl găsește, apoi îl părăsește, dus (ca și Bajnorică, prietenul lui) de soarta sa călătoare. Ceilalți oameni, îngroziți să rămână singuri, se strâng mereu laolaltă, se ascultă, se ajută, se sprijină și se consolează reciproc. În schimb, Mite nu reușește să se lege pentru totdeauna de ceva sau de cineva. Amușină, ca un câine mare, mușcă sau schelălăie pe drumurile vieții, privește uneori
Viață de câine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9541_a_10866]
-
Miron Cozma nu ispășește pedeapsă pentru ce a făcut în 1990, chiar dacă Ion Iliescu abia acum este anchetat în dosar penal cu privire la pata de necurățat pe care a încuviințat-o, pentru care a mulțumit, cu zîmbet larg, masei de mineri strînși la Pavilionul expozițional, chiar dacă generalul Chițac abia acum este anchetat serios, chiar dacă Petre Roman nu dă explicații, încă, chiar dacă Dan Voinea se chinuie încă în hățișul dosarelor și al mărturiilor, istoria nu poate sări acest capitol din formarea societății noastre
Mai bine golan! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9557_a_10882]
-
Simt cum se înfulecă hălci din istoria recentă, hălci din mine, din memoria afectivă a unor momente unice și, se pare, cu neputință de repetat. Simt că doar aceiași insulari mai punem preț, cu disperare, pe reperele moralității. Că ne strîngem aceiași ca să spunem, sisific, că cine uită nu merită. Închid ochii. Văd mii și mii de figuri cu zîmbetul cît toată ființa lor cîntînd. Aud acel cîntec care a însoțit unul dintre cele mai frumoase vise din nopți fantastice de
Mai bine golan! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9557_a_10882]
-
înclină talgerul de partea unei anormalități parșive cu ritmul unei normalități aproape insulare, Maramureșul - și nici acela tot - ce nu și-a preschimbat datele și intimitatea. Acolo, timpul pare că-și întinde marginile solemn și tandru, că lentoarea unui cîntec strînge, fără grabă, la piept, plînsul și rîsul zilelor și nopților, duioșia liniilor curbe și moi ale dealurilor, fermitatea întinsului și mirosul năucitor al fînului. Felul în care regizorul Mihai Măniuțiu a exploatat, constant de-a lungul timpului, în spectacolele sale
Prizonierat și alienare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9549_a_10874]
-
celei universale, pe care a încercat să le examineze în pagini scrise cu multă căldură și empatie pentru subiectele tratate. Este demnă de toate elogiile inițiativa Editurii Istros - condusă de energicul director al Muzeului Brăilei, dl Ionel Cândea - de a strânge într-o serie de volume - deocamdată patru la număr -, operele complete ale lui Vasile Băncilă, sub îngrijirea Dorei Mezdrea, a cărei semnătură mi-o amintesc din ziarul "Dreptatea", în anii de resuscitare a Partidului Național-}ărănesc. Vasile Băncilă nu a
O restituție: Vasile Băncilă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9579_a_10904]
-
de partea mea butoaie pline de lacrimi și căderi/ într-un gol numai al meu la tine/ toate vin într-o succesiune de întâmplări calme// (vreau să negociez vreau să fiu flexibil) și/ linia dintre noi se ridică și ne strânge grumazul/ ne spânzură unul de altul"(sushi). Mă pretez la clișee: un volum promițător. Fără merite individuale nemaipomenite, dar cu câteva săgeți in-dicatoare îndreptate ferm înainte.
O editură, două cărți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9580_a_10905]
-
Urcuș, întrezăriri, cărți axate pe tema destinului, al artistului și al omului. Ortodoxist, pastelist, eticist, mitologizant, poetul nu va exclude totuși celebrarea farmecelor anatomice ale femeii iubite într-o sublimată și totuși mistuitoare posesiune: "Te dezgolesc și-n brațe îți strâng rotunda noapte/ Lumina cărnii pipăi cu degete de orb/ Și mâna ospătată cu sâni, culege șoaptă,/ Tot trupul cu migală de mângâieri să-ți sorb". Citatul ales de Nicolae Oprea anunță melosul sculptural și stilistica sinesteziilor din "Ultimele sonete ale
Monografie V. Voiculescu by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9606_a_10931]