4,708 matches
-
considerând că religiile își au originea în magia primitivă și se exprimă prin simboluri. Pentru antropologul britanic, mitul este produsul unei lumi sălbatice, lipsite de rațiune și logică, însă abordarea acestuia pare să lase în urmă dimensiunea spirituală a lumii străvechi și capacitatea acesteia de a da semnificație lumii 230. În secolul XX prin istoria religiilor, noul curent din antropologie, dar și prin studiile psihanalitice, apare o altă perspectivă a mitului, acesta, împreună cu simbolul, fiind considerat răspunsul conștientizării unei anumite situații
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
de conducător care dobândește semnificație și creează o imagine. Mai mult decât atât, atributele conducătorului sunt atât de diferite și provin din domenii atât de divergente, încât este greu de admis că ar face apel la o imagine sau reprezentare străveche, moștenită inconștient. Unii regi sunt considerați semizei, sunt reprezentanții divinității, alții sunt doar oameni înțelepți care în timp ajung la nivelul zeilor, iar alții sunt doar o entitate prin care zeii își manifestă bunăvoința sau, din contră, mânia. Interesant este
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
are nevoie de personaje care să intermedieze relația cu universul, care să reprezinte perfecțiunea, să aibă capacitatea de a proteja și susține comunitatea, de fapt, de a-i asigura o stabilitate și o coerență în lupta cu existența. În timpurile străvechi acest tip particular de altul combina atributele liderului și divinității pentru a se înfățișa drept un rege cu puteri miraculoase, a cărui existență este în strânsă legătură cu armonia universală, iar ascultarea de către supuși era exprimarea credinței în ființa supremă
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
izvorâte din inconștient își pot găsi o utilitate imediată ca revelațiile, de pildă." (Ibidem). 314 "Este vorba despre un arhetip revitalizat, după cum numeam altundeva aceste imagini originare. Modul de gândire primitiv și analogic al visului este cel care reproduce imaginile străvechi. Nu este vorba despre o reprezentare moștenită, ci despre trasee moștenite" (Carl Gustav Jung, Personalitate și transfer, traducere de Gabriel Kohn, București, Editura Teora, 1997, p. 22). 315 Mircea Eliade, Mitul eternei reîntoarceri, traducere de Maria Ivănescu și Cezar Ivănescu
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
legendă biblică, putem afirma, fără tăgadă, că Omul și Poetul eoria Zilieru, deopotrivă, se află sub protecția Divinului Iisus, a Sfântului Gheorghe - patronul d-sale și-n ”umbra lyrei lui Orfeu”. „7ăiată-n piept de coastă de-o țărănească mână”, precum străvechea fântână dătătoare de lacrimă binecuvântată, fiul argeșean Gheorghe Iancu va fi căOăuzit de „ochiul rece al timpului” știind, Păiestrit, să mânuiască „din spinii cuvintelor coroană” (Dan Laurențiu) binecuvântată. A străpuns, cu mult calm, lumescul, sporind mereu cu câte un bob
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
fost suportate de Societatea din Petroșani, director general fiind: ing. Ioan Bujoiu, membru marcant al P.L. și ministru în cabinetul Tătărescu. Dacă am dori să reflectăm asupra „obârșiei” (Ion Pogorilovschi) Coloanei, firește, avem a ne raporta la câteva 153 simboluri străvechi, și anume, la stâlpii sculptați (care se așează pe morminte în unele sate transilvane), la bradul de înmormântare (sau vizualizarea unei sulițe de lemn de brad), despre care scriu T.T. Burada sau Simion Fl. Marian. O apreciere originală privind configurația
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
a antrenat propria țară și chiar plane ta în totalitate spre distrugere, este elocvent. Așa se explică și stările unor tineri care nefi ind preveniți , într-un grup oarecare se pot ,,ambala”, făcând gesturi necugetate. Istoria a consemnat din timpuri străvechi și fe nom ene de telepatie spontană în care oamenii au ,,viziuni“ și stări emoționale în legătură cu fapte care se petrec la mii de kilometri depărtare . Filosofia materialistă de tip occidental tratea ză gândul ca pe ceva abstract. Ca multe alte
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
importantă pentru că citează doi martori oculari, încă în viață în momentul în care cronicarul își nota însemnările sale. Sunt de remarcat informațiile referitoare la următoarele întâmplări: ospitalitatea «binevoitoare» a călugărilor, prin care se pare că se încearcă repararea unui tratament străvechi nu prea rafinat oferit «crainicului marelui Rege»; capitulul de la Acre la care au participat trei sute de frați; apariția stigmatelor; relatarea cu privire la lup, care probabil stă la baza renumitului episod al lupului din Gubbio. Mănăstirea Sfântului Verecundo din Vallingegno se află
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
de strămoși (cărora li se adaugă prin alianță numele celor din familia Cotta), trebuie să cugete că priește tradiției lor să ajute un prieten căzut (v. 103-110). Aici reapare un element care a fost evidențiat în repetate rânduri: exaltarea nobleței străvechi a destinatarilor scrisorilor ovidiene, în contrast subînțeles și uneori explicit, dar întotdeauna clar și semnificativ -, cu lipsa de noblețe a acelor homines novi ai lui Augustus, inclusiv a împăratului în persoană. Trebuie să subliniem faptul că Ovidiu stabilește o linie
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
inadvertențe evidente, tocmai pentru a ascunde despre care Maximus este vorba, cu scopul de a-l proteja de mânia lui Augustus și alor săi. Încă de la început asistăm la aceeași glorificare a lui Maximus, prin ceea ce reprezintă el pentru acea străveche și nobilă casă de care aparține: "Maxime, tu care egalezi cu ale tale strălucitoare calități numele tău și nu lași ca geniul tău să fie învins de noblețea ta, tu, pe care te-am cultivat până în ultima clipă a vieții
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Vergiliu, Ovidiu reia lunga descendență a neamului lui Augustus de la Troia și de la zeii din Troia 435. Aceasta, însă, nu pare a fi și convingerea personală a sulmonezului, chiar dacă, în unele părți din Fasti (cu siguranță, refăcute), reînnoiește elogierea acestei străvechi și nobile descendențe a lui Augustus. Într-adevăr, trebuie să ținem cont de faptul că Augustus s-a născut (pe 23 septembrie 63 î.H.) din tată plebeu al ordinului cavaleresc. Mai mult, prietenii lui Octavian afirmau că străbunicul lui
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Nu numai secolul tău te va ști vinovat: vei fi obiectul acuzării unei posterități perene": Nec tua te sontem tantummodo specula norint: Perpetuae crimen posteritas eris. CONCLUZII FINALE Ovidiu avea o Weltanschauung proprie metafizico-religioasă, pe care o considera pe linia străvechii tradiții romane: în realitate, viziunea sa se îndepărta atât de această străveche tradiție, cât și de concepția sincretică asupra vieții, influențată parțial de elenism-ebraismul timpului, care-și făcea drum tot mai mult în epoca augustană. Din acest punct de vedere
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
unei posterități perene": Nec tua te sontem tantummodo specula norint: Perpetuae crimen posteritas eris. CONCLUZII FINALE Ovidiu avea o Weltanschauung proprie metafizico-religioasă, pe care o considera pe linia străvechii tradiții romane: în realitate, viziunea sa se îndepărta atât de această străveche tradiție, cât și de concepția sincretică asupra vieții, influențată parțial de elenism-ebraismul timpului, care-și făcea drum tot mai mult în epoca augustană. Din acest punct de vedere, Ovidiu se distingea atât de Augustus și de susținătorii lui, deschiși spre
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
culturile încep să folosească gesturile pentru a comunica părinților lor necesitățile pe care le au. Dane Archer 70 consideră că emblemele și ilustratorii au o vechime de cel putin 2.500 de ani și pot fi văzuți în activitatea artistică străveche a diferitelor culturi. Archer este părere că studiul sistematic al gesturilor a început cu aproximativ 400 de ani in urma, în timpul lui Shakespeare. Deși culturile diferă mult în ceea ce privește utilizarea ilustratorilor, oamenii din majoritatea culturilor au tendința de a le folosi
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
și soboarele de preoți, cu liturghiile celebrate în cele mai neașteptate decoruri, în stradă sau în instituții oficiale, și mai ales la televizor, în direct. Credința autentică nu va fi lipsit, poate, din aceste spectacole liturgice, dar difuziunea lor nelimitată, străvechiul formalism ritualistic par că țin mai degrabă de oroarea de vid; substituindu-se riturilor propagandei comuniste, ortodoxismul de fațadă aduce o contribuție entuziastă noii limbi de lemn a democrației în construcție. Manipulări De bună seamă, noii "stăpânitori ai adevărului" nu
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
o perioadă de anomie generalizată, în care indicațiile de partid prevalau asupra oricărei legi, și când, în marginea economiei rigide de stat au proliferat tot felul de comportamente precontractuale mai mult sau mai puțin ascunse. Aceste derivate perverse ale unor străvechi uzanțe din economia schimbului de daruri (și nu de mărfuri), purtătoare de bunuri materiale și de bunuri de prestigiu, semn ale ierarhiilor de putere, aceste practici erau oficial condamnate, ba chiar puteau atrage după sine pedeapsa capitală. În fapt însă
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
tuturor relelor, pe vin, licoare de viață lungă și de înțelepciune), pentru a exalta mai curând vigoarea de altădată a stirpei (Lovinescu sancționează polemic, ca și în opera de doctrină, influența slavă, orientală, asupra sufletului românesc, mutilat de "o umilință străveche ce ne încovoaie grumazul: în străini vedem încă stăpânul secular")179. "Mândru" și "falnic", adevărată "forță a naturii", bătrânul Colea și-a păstrat intactă tinerețea, pofta de viață, agresivitatea animalică (de "fiu al lupoaicei"), spre deosebire de "sfiosul" intelectual cu studii la
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Lovinescu ideea serialității tipologice și a romanului-ciclu? Foarte posibil, având în vedere admirația mărturisită față de complexitatea psiho-morală a tragediei antice, construite, în opinia sa, pe un fond de melodramă (ceea ce explică, repet, rezistența în timp și impactul unei asemenea forme străvechi de artă asupra sensibilității moderne). Exegeților nu le-a scăpat apropierea dintre poetica romanului lovinescian și estetica tragediei, chiar dacă, mult timp, literatura criticului a fost interpretată într-o grilă nepotrivită, după criteriile rigide ale realismului psihologic și autenticist. Îi revine
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
morții este de-a dreptul rizibilă. Se cunosc basme care narează nașterea eroului dintr-un lemn (Tei-Legănat) sau din piatră (Omul din piatră). Lemnul și piatra (dar nu orice lemn și nu orice piatră) apar ca materii genezice în credințele străvechi. Personajele masculine ivite pe această cale sunt apte de aventuri eroice deosebite, iar cele feminine devin modele de frumusețe (Fata din Dafin). Eroina încearcă să se ferească de privirea pîrjolitoare a Soarelui, semn că adversitățile cu înțelesuri fertilizatoare: cearta dintre
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ia, dacă se poate, răspunderea care-l apasă ca Fiu, dar se supune în același timp unei hotărîri predictate, dată de El însuși ca parte din Treime. Asemenea corelații și opoziții dintre principii sunt greu de urmărit, atît în mitologiile străvechi, cît și în religiile savante. Răul pare a fi necesar, în măsura în care ajută binelui să se manifeste, cu toată puterea întăritoare pentru omenire. Dumuzi înțelege că trebuie să moară, asemenea celorlalți eroi la care se fac referințe aici. Prin sacrificiul generos
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Nu sorb în loc de bere mîl ? Au nu deplîng bărbații plecați de lîngă soațe? Au nu plîng fete smulse din brațul celor dragi? Nu plîng plăpînzii prunci, cosiți mult prea devreme? Străjerule, te du, deschide-i poarta, Primește-o după datina străveche!. Urmează ritualul trecerii prin fața celor șapte porți infernale, pînă ce oaspetele „de sus” ajunge în fața stăpînei întunericului, noroiului și plîngerii. La fiecare poartă, Iștar este deposedată, ca și Inanna, de însemnele divine. Probabil că trecerea timpului, de la o variantă la
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
la Mihai Pop sau Ion și Maria Cuceu. Pe această cale urmează să se vadă în ce măsură se poate vorbi despre Paparudă și Caloian, ca obiceiuri agrare răspîndite pe teritorii mai mult ori mai puțin întinse, cu rădăcini în mitologia popoarelor străvechi sau mai noi; dacă pot fi considerate divinități ori „spirite” ale unor fenomene naturale, seceta/ploaia; dacă se mărginesc la înțelesuri legate de practici strict agro-păstorești sau cuprind și sensuri mai subtile, prefigurînd unele elemente ale mitologiei morții. Toate aceste
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cîntă și joacă, joacă cîntînd, cîntă jucînd, vine jucînd și cîntînd/în joc și cîntec”. Cu alte cuvinte: „Jocul/săltarea, dublate de cîntare sau de rostirea ritmică a unor formule cu finalitate magică, constituie actul sincretic de bază în ritualuri străvechi de rodire și fecunditate. Datele privind jocul și cîntarea rituală apar în covîrșitoarea majoritate a informatorilor ce ne-au stat la îndemînă, chiar dacă unele sunt lapidare și evazive”. Alt aspect ritualic de primă însemnătate îl constituie udarea Paparudei, adică a
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
premioritice incifrate la nivelul substratului de cultură arhaică. De aceea, încercările lui Odobescu și Sperantia, temerare la vremea lor, adică fără suficientă acoperire documentară, exagerate sub anumite aspecte concluzive, au părut cititorilor lipsite de temei, chiar rizibile. Era normal. Formele străvechi, mult destructurate, scoase din context și resemantizate, nu se lămuresc prin simplă raportare: bocetul „maicii bătrîne”, pus alături de cîntecele elegiace de tip linos; sau frații cabiri, evocați împreună cu cei trei păstori mioritici. Acestea pot să nu ne spună mare lucru
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
apariția, dezvoltarea și recunoașterea breslelor în istoria politico-economică a Principatelor; nu numai a agro-păstoritului, vînatului, stupăritului, dar și a pescuitului. Specialiștii aduc dovezi că pescuitul constituia una dintre marile surse de îmbogățire a carpato-dunărenilor și de trai bun încă din străvechi timpuri. Se remarca mulțimea și varietatea de pește în toate zonele de relief, de la munte, la deal, la cîmpie. Urme ale ocupației au fost depistate, arheologic, din neolitic, aproximativ din aceeași vreme cu păstoritul și cu agricultura. A cunoscut în
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]