4,124 matches
-
NOMINE IV Necioplite vorbele îmi par În stânca născocită în uitare Și-mi fac din dragoste altar Și mă cuprinde viața a mirare. Flăcări ce ard fără culoare Și vise ce mă-nvăluie în noapte, Mă-nlănțuie în dansul a zburare Strivesc durerile șoptit, în șoapte. Iubesc nemărginit, iubesc! Aripi răsar și apoi zbor Și știu trăiri să retrăiesc Mă definesc grăbit, ușor. DESPĂRȚIRE Îmi scot la licitație singurătatea Și las toată durerea azi să plece Nu îmi doresc nicicum Eternitatea Pe lângă
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
este ceva, de-ți vei alege model și virtute în persoana cuiva anume, caută să stai un pic mai mult, să zăbovești alături de acel om, învață și ia-ți apoi zborul pentru că de cele mai multe ori profesionalismul acestora riscă să te strivească și nu poți prinde rădăcini proprii la umbra acestor „stejari”. Cam așa se finalizau discuțiile purtate cu tata, uneori căpătau ceva din seva apoteotică a propriei noastre existențe și de fiecare dată rămâneau cuvintele, pildele de viață și asocierile făcute
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
este ceva, de ți vei alege model și virtute în persoana cuiva anume, caută să stai un pic mai mult, să zăbovești alături de acel om, învață și ia-ți apoi zborul pentru că de cele mai multe ori profesionalismul acestora riscă să te strivească și nu poți prinde rădăcini proprii la umbra acestor „stejari”. Cam așa se finalizau discuțiile purtate cu tata, uneori căpătau ceva din seva apoteotică a propriei noastre existențe și de fiecare dată rămâneau cuvintele, pildele de viață și asocierile făcute
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
au apărut două camioane cu niște inși înarmați cu bâte. Au coborât în grabă, au început să învârtească bâtele spre noi și ne-au făcut să ne retragem în apropierea gardului dinspre Calea Dorobanților. Aveam sentimentul că aș putea fi strivită de mulțimea care fugea din fața bătăușilor și, văzând că oamenii săreau peste gard, am sărit și eu, cu o viteză de care nu mă credeam în stare. Dar nu am plecat acasă, pentru că aș fi vrut să văd ce se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
liderul lor Miron Cosma (pe care aceeași televiziune l-a transformat mai întâi într-un fel de erou salvator, iar apoi în unul de cinema), asta nu trebuie să ne facă să uităm că în Valea Jiului sute de oameni sunt striviți de galeriile prăbușite, pentru a căror modernizare nu se investește nimic. Și nu trebuie de asemenea să uităm că această pătură socială despre ale cărei privilegii se vorbește atât de mult de la o vreme, adesea nu are pâine și apă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
autobuzul la 7:00 până la stația Gotanno, apoi metroul de 07.42 sau 07.47 din stația Naka-meguro, linia Hibiya. E foarte aglomerat. Câteodată nici nu poți să te urci în el. La Kita-senju urcă și mai mulți oameni. Ești strivit, de parcă ai fi conținutul unui sendviș. Simți că te afli într-un pericol fizic. Ai impresia că o să mori strivit. Odată am crezut că șoldurile mi-au ieșit din articulații. Stai contorsionat și te gândești: «Doare!» Ești prins acolo, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pe care o oferi și cea pe care o primești la proporții “naturale” și nu “machiavelice”. Se poate întâmpla ca tu să întinzi o mână la nevoie unei “prietene” iar aceasta să ți-o calce în picioare, să ți-o “strivească” cu nesimțire, după ce s-a folosit de ea. Nu îți vei simți mâna strivită, ci inima zdrobită. Mintea și sufletul tău vor stare de bine tuturor, însă nu toți o merită. Este îndeajuns să conștientizăm acest aspect, restul va veni
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
Iar lăbuțele, firave și neîndemânatice la început, încercau acum să părăsească culcușul înjghebat de copii. Când reuși și se treziră cu el prin bucătărie, bunica le spune tuturor: Să fiți cu mare băgare de seamă pe unde călcați” Să nu striviți țâncul! Peste alte câteva săptămâni, Motănel crescuse asemeni voinicului din povestea minunată. „unde-i acum pisoiașul firav și fricos care trebuia ocrotit, mângâiat și alintat tot timpul?” se întrebau copiii. Nu-i vorbă că de mângâieri și alintări nu duce
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
în aerul umed cu un timbru special. Pe nesimțite, atelajul dispăru în întregime într-un nor de ceață. Deîndată ce am rămas singur, am răsuflat ușurat. Mi se părea că tocmai m-am eliberat de o greutate apăsătoare care îmi strivea pieptul. O acalmie plăcută mă cuprinse din cap până-n picioare. Privii în jur. Mă aflam într-un loc înconjurat de coline și munți albaștri. Pe o înălțime se vedeau ruine, vechi monumente construite din cărămizi masive și, foarte aproape, albia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
din apropierea ușii, de pe pereți, de după perdea, se strâmbau la mine. Într-o clipă, camera devenise atât de strâmtă, că mi se părea că stau culcat într-un sicriu. Tâmplele îmi ardeau, picioarele erau incapabile să se miște. O greutate îmi strivea pieptul, la fel de împovărătoare ca aceea a cadavrelor încărcate pe spinarea mârțoagelor negre, descărnate și livrate măcelarului. Moartea își fredona încet cântecul, ca un bâlbâit care repetă fiecare cuvânt și care, abia ajungând la sfârșitul unui vers, trebuie s-o ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
tu faptele lor?... Sunt scopurile... Vezi tu acele miliarde de capete seci care se ard, se omoară, se-nfiară pentru ei?... Ei sunt mașinele... si nu cuteza vrodată să ieși din cercul mașinismului tău, căci vei fi pierdută... vei fi strivită... Cearc-o și vei vedea... Cât ai fost copilă, da, ai trăit pentru tine, căci erai prea debilă pentru ca să fii mașină - astăzi, când ești matură, ți-a venit timpul să fii ceea ce trebuie să fii. Noi valurile mărei, el uraganul ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
e de glumă! Așa mă spăriai încît scosei un țipăt, socotind că mi-au frânt mijlocul, gândii că m-au lăsat schilav. Dar frământătorul meu, mulțumit de isprava sa, lăsă această lucrare și se apucă de alta: începu să-mi strivească, să-mi frământe brațele, picioarele, mușchii, rănichii, cu o îndemînare de minune. Aceasta ținu ca un sfert de ceas și apoi mă lăsă. Acum mă simțeam și mai slab decât înainte; pe urmă toate închieturile mă durea; vrui să trag
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pătura de zăpadă a ghețarului Morderatsch și bucata de gheață desprinsă căzuse. Vocile din jurul lui erau un fel de pârâituri în gheață, ordinul de a-și părăsi actuala funcție de conducere a fabricii de butoaie, un perete ce amenința să-l strivească sub greutatea lui sticloasă și rece, și atunci strigă atât de tare, încât își simți vorbele tunându-i în urechi, că vrea să rămână, acolo se simțea fericit cu familia și cu munca lui, avea un cerc de cunoștințe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
îi împrăștia în aer, împingea zăpada amestecată cu pământ și iarbă, făcea un mușuroi. Casa țărănească în care erau amenajate birourile tremura prin perdelele croșetate, care fuseseră dinainte aici. W. privea cum mașina smulgea merii bătrâni din rădăcinile lor, le strivea trunchiurile, le frângea ramurile. Producția de rezervă din șură nu mai ajungea, indicii de creștere și înmulțirea spectaculoasă a comenzilor făceau necesare noi hale de producție. Trebuiau construite într-un timp record. Hackler îi închiriase firmei de construcții cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
gard de merișor și din afara grădinii ei, unde se înmulțea în prostie liliacul sau tufele de soc și o mlădiță de viță se răsucise ajungând la una din ferestre - acolo unde azi cupa excavatorului intra urlând turbată în ramă și strivea totul, prefăcând imaginea obișnuită într-o grămadă de moloz. Sub gemetele fierăstraielor cădeau brazii, tufele de soc, liliacul fusese smuls din rădăcini și noi ședeam la fereastra bucătăriei și priveam cum începea construcția din tablă ondulată și beton a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cazul? — Păi tocmai aici e cheia, se înflăcărează Regizorașul, că o să jucăm pe două fronturi, atît cu ei, cît și pe cont propriu, adică o să ne acoperim unii pe alții. — Ori ești securist, ori militar, încearcă să se dumirească Comandantul, strivindu-și chiștocul în scrumieră. Sau joci de capul tău pe două fronturi? — Asta n-are importanță, spune Regizorașul. — Am mai auzit de cineva care lucrează de multă vreme la un plan care să-i învrăjbească și mai tare pe unii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
semeni mai degrabă cu un aventurier decît cu un conducător? — Văd că iar o luăm de la capăt, își dă seama Regizorașul, undeva nu ne înțelegem, ceva scîrțîie, îi spune. — M-ai cam obosit, spune încet Comandantul, începînd să numere chiștoacele strivite din scrumieră, fără să mai pun că azi am fumat deja cît pentu o săptămînă. Deci ne-am înțeles, spune Regizorașul, privind la stema Republicii Socialiste de pe capela lui Santinelă, la o adică o să le arătăm noi cum se pune
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mai avut altceva decît să bage în viteză și să calce accelerația. Camionul a zvîcnit scurt de cîteva ori pînă să ia demaraj, cei trei oameni care se aflau pe platforma din spate au fost azvîrliți jos, gata-gata să fie striviți sub roți. Santinelă a virat apoi brusc în direcția forțelor de ordine accelerînd vîrtos, ca să-i sperie pe soldați și să-i facă să rupă rîndurile din calea sa. Numai că brusc, din nu se știe ce motiv, după cum ne-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mai îndeamnă oamenii iștia cu ceva băutură. De mâncat... De! O zămorât ei ceva-ceva, da’ îs uscați cum îi iasca. Petrache părea că atunci s-a trezit la realitate. Și-a dus palmele la ochi, ca și cum ar fi vrut să strivească imaginile care-i jucau aievea în față... A turnat vin în ulcele, fără să scoată o vorbă. Dintre cei din jurul mesei, doar el înțelegea pe deplin povestea lui Costăchel. Au băut în tăcere. La o vreme, s-a auzit din
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
am Întors aici. Tipu’ ăla, cel pe care l-au bătut, era Încă În viață când am plecat eu. Îl țineau În viață până aflau dacă le spusese adevărul. Scoase mucul de țigară din gură și Îl aruncă pe podea, strivindu-l cu călcâiul. I-am dat altă țigară. — Ei... Și apoi am auzit că treaba s-a sfârșit prost. Se pare că Tillessen a făcut pe șoferul. După aia, băieții lui Red l-au omorât. L-ar fi omorât ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
că până și nedreptatea morții poate să nu mai pară decât doar una dintre numeroasele umiliri oarecare pe care le inserează viața, când Începe să-i semene. Vital rămâne refuzul de a pactiza cu prolificul asediu al morții. Chiar și strivite În malaxorul realului, cărțile Încă sfidează și speră, când cei care le scriu nu o mai pot face. Ba și „răscumpără”, totuși... ceea ce a fost și ceea ce n-a putut fi. Gândind la zăpada ce va să vină, ne amintim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
față de adevăr, În primatul pe care l-a acordat conștiinței. Rareori au fost mai potrivite, decât pentru Blecher și pentru scrisul său, ceea ce a spus Pascal despre om: „Nu e nevoie ca Întreg universul să se Împotrivească pentru a-l strivi - o boare, o picătură de apă sunt În stare să-l ucidă. Dar chiar dacă universul Îl strivește, omul e mai măreț decât ceea ce Îl ucide, pentru că el știe”... Universul nu i-a stat Împotrivă lui Blecher doar printr-o boare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Blecher și pentru scrisul său, ceea ce a spus Pascal despre om: „Nu e nevoie ca Întreg universul să se Împotrivească pentru a-l strivi - o boare, o picătură de apă sunt În stare să-l ucidă. Dar chiar dacă universul Îl strivește, omul e mai măreț decât ceea ce Îl ucide, pentru că el știe”... Universul nu i-a stat Împotrivă lui Blecher doar printr-o boare sau printr-o lacrimă de rouă. Dintr-un ocean de suferință artistul a recuperat, ca un superb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
în aer. Agitația lor se irosește în lupte. În sfârșit, cocorii își găsesc liniștea într-un somn prudent, pe cataligele lor, cei mai mulți stând în picioare în apă, iar alți câțiva mai departe, pe miriște. Un scrâșnet de frâne, zgomotul metalului strivit de asfalt, un strigăt frânt și apoi un altul trezesc cârdul din amorțire. Camionul se arcuiește prin aer, prăbușindu-se în spirală pe câmp. Un fior săgetează păsările. Își iau zborul clătinându-se, bătând din aripi. Covorul cuprins de panică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lungă, cu mușchii sleiți. Doar inima ei, mare cât tribunalul, continuă să bată. Dacă are vreo dorință, aceea e să moară. Dar moartea se îndepărtează odată cu apa care se retrage. Răsuflarea ei e un cutremur. Balena gâfâie și se rostogolește, strivind sub ea vieți, în timp ce aerul o strivește. În capul ei urlă furtuni. Căngi și funii o înfășoară. Pielea i se jupoaie, în straturi de grăsime. Săptămâni, luni, iar gemetele muntelui de animal putred slăbesc. Orașul risipit se adună înapoi. Mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]