3,238 matches
-
de creație, însă pentru a evita acuzațiile de la concursul de proiecte al CNC din anul precedent, a decis să opereze modificări la nivelul componenței comisiilor. „Anul trecut (...) au apărut destul de multe nemulțumiri referitoare la lista de nominalizați. Există foarte multă subiectivitate și în activitatea unui juriu. Cred că și juriul din decembrie anul trecut a procedat de o manieră pe care eu o consider onorabilă, nu a fost un juriu perfect, nici unul care ar fi trebuit condamnat“, a declarat Iorgulescu într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
pasajului, descriu o serie de operațiuni. Ele încadrează discursul direct al unui personaj care își exprimă violent emoțiile. Discontinuitatea dintre cele două planuri de enunțare este totuși ușor atenuată de folosirea, în povestirea acțiunilor, a unui lexic puternic încărcat de subiectivitate: "a o freca", "coaie", "pulă". Celălalt procedeu constă în integrarea afectelor în punerea în scenă. Această integrare se poate face prin diferite procedee. De exemplu, putem întâlni integrarea operațiunilor în discursul direct al unui actor. În următorul fragment, unul dintre
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
mai dă din cur!... Ce oftează!... Iar se sfârșește!... L'Anti-Justine, p. 116. Situația cea mai întâlnită însă este aceea în care integrarea afectelor are loc chiar în descrierea operațiunilor. Iată un exemplu în care alegerea unui lexic încărcat de subiectivitate ("coaie", "borta curului", "futangiu") este, prin excelență, cea care permite exprimarea afectelor. "Îi spălară monstruosul mădular; două sau trei muieruști îl susținură pe Vitnègre de o parte și de alta, oferindu-i țâțele lor; Rosemauve îi dezmierdă coaiele și borta
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
povestite de un narator aflat în afara situației de enunțare. Acest lucru privește îndeosebi toate persoanele, timpurile verbale, indicatorii de timp și de loc. În cazul dimensiunii "modale", se evaluează mai degrabă distanța care se stabilește între enunțător și enunț, mărcile subiectivității (judecăți de valoare, emoții...). Multe povestiri pornografice sunt narate la persoana întâi singular. Dar aparenta regularitate maschează, de fapt, mari disparități. O narațiune la persoana întâi singular care povestește fapte anterioare la perfect simplu și cu puține afecte (e cazul
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
fapt rezolvă în mod deosebit de economic constrângerile la care este supus dispozitivul pornografic. "Eu" prescrie automat cititorului punctul de vedere pe care trebuie să-l adopte și, fiindcă este vorba despre fantasme, orice operație înfățișată este obligatoriu susținută de o subiectivitate doritoare. Nu este așadar nevoie să se multiplice mărcile subiectivității, pentru că nu se pune în scenă decât ceea ce unicul actor/voyeur/aranjor dorește. "Îi leg numai mâinile de un scaun și încep să-i mângâi sânii bine ridicați fiindcă are
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
supus dispozitivul pornografic. "Eu" prescrie automat cititorului punctul de vedere pe care trebuie să-l adopte și, fiindcă este vorba despre fantasme, orice operație înfățișată este obligatoriu susținută de o subiectivitate doritoare. Nu este așadar nevoie să se multiplice mărcile subiectivității, pentru că nu se pune în scenă decât ceea ce unicul actor/voyeur/aranjor dorește. "Îi leg numai mâinile de un scaun și încep să-i mângâi sânii bine ridicați fiindcă are mâinile legate de spătar și s-o masturbez ușor ea
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
invizibil înfățișează actele actorilor la persoana a treia, cu verbele la perfect simplu sau imperfect. Deci nu mai este vorba de fantasme direct exprimate. Faptul că naratorul și personajul focalizator sunt diferiți prezintă avantaje pentru înfățișarea operațiunilor, dar face exprimarea subiectivității mai indirectă. În cazul acesta, trebuie, întrucâtva, să compenseze distanța enunțiativă prin diverse mijloace. Naratorul dispune a priori de mai multe posibilități: (a) poate să nu privilegieze nici un actor din scenă, circulând printre toți și revenind, în anumite momente, la
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
fac parte din vocabular (dicționarele limbii le includ, la fel cum cataloagele bibliotecilor fișează cărțile pornografice); pe de altă parte, n-ar "trebui" să fie folosite. În scriitura pornografică, nu trebuie depășită aprehensiunea trupului pe care o poate provoca o subiectivitate căzută pradă dorinței. Pornografia nu desemnează, într-adevăr, decât în interiorul propriei ordini. Orice organ care nu poate face obiectul unei percepții imediate este în afara ariei sale. Orice precizare anatomică fină este deci exclusă. Ne aflăm aici la polul opus romanelor
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
se întâmplă sau ar vrea să li se întâmple. Este, dacă vreți, granița dintre teatru și performance. Dintre convenția prestabilită și convenția pe care o institui pe loc, cu toți ochii ațintiți la ce faci, transformându-ți corpul și propria subiectivitate în material permeabil. Din acest punct de vedere, spectacolul regizat de Bocsárdi impune o limitocrație. Și accentuează tocmai staționarea între, stabilitatea fragilă în-vecinătatea sicriului, singura marcă înregistrată a vieții. Un actor și o actriță au ceva de interpretat pe o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
pune foarte mult de la el și trece totul prin concepția lui“. În februarie 1942, același martor adăuga: „Deosebirea nu stă în faptul că Furtwängler ar fi interpretul obiectiv, iar Karajan subiectiv. Amândoi sunt, ca orice interpret, deopotrivă de subiectivi, deoarece subiectivitatea fiecăruia este aceea care dă viață operelor executate. Deosebirea esențială mi se pare că trebuie căutată în altă parte. Eroul principal al unei bucăți executate de Furtwängler este autorul, compozitorul ei. De câte ori am auzit pe Karajan, am avut impresia că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
psihologiei valorii, P. Andrei arată că valoarea este tot ceea ce simțim că ajută la conservarea individuală și a speței. La fenomenul valorii iau parte toate elementele vieții sufletești. Valoarea nu poate fi numai dorință pentru că atunci s-ar reduce la subiectivitate și totul ar fi un haos. Valorile sunt niște obiecte ale conștiinței care pot fi cuprinse în actele de dorință independent de conexiunea lor cu anumite lucruri, adică cu acele suporturi concrete ale lor. Suportul valorilor poate fi nu numai
Valorile profesionale la elevii cu deficien?? de auz by Daniela Leahu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84069_a_85394]
-
început. Putem găsi câteva similitudini între Iepurii nu mor și Sunt o babă comunistă!. Ambele romane restituie cititorilor un anumit timp, o perioadă istorică pe care o sperăm depășită. Dacă Dan Lungu propune o obiectivare prin multiplicarea naratorului, prin distribuirea subiectivității pe mai multe paliere, tu procedezi altfel. Cum anume, aș vrea să aflu chiar de la tine. Câtă subiectivitate, câtă nostalgie stă la baza romanului tău? Romanul încearcă să fie cât mai obiectiv în ceea ce-și propune. Eu nu am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
un anumit timp, o perioadă istorică pe care o sperăm depășită. Dacă Dan Lungu propune o obiectivare prin multiplicarea naratorului, prin distribuirea subiectivității pe mai multe paliere, tu procedezi altfel. Cum anume, aș vrea să aflu chiar de la tine. Câtă subiectivitate, câtă nostalgie stă la baza romanului tău? Romanul încearcă să fie cât mai obiectiv în ceea ce-și propune. Eu nu am scris o carte istorică despre Uniunea Sovietică, ci am vrut să surprind cât mai viu sentimentul sovietic. Adică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
că agresorul a decis să o rănească? În al doilea rând, intenția este un proces individual, iar procesele interne nu pot fi observate în mod direct (Bandura, 1983, 1986). Într-adevăr, percepția și evaluarea unui comportament precum agresivitatea depind de subiectivitatea celui care încearcă să definească sau să clarifice realitatea. Prin urmare, noțiunea de intenționalitate poate fi cu greu folosită în definirea agresivității pentru că acest lucru ar implica mai multe variabile și constrângeri în determinarea naturii agresive sau non agresive a
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
6; Lohisse, 2002, p. 106), cauzal (Hobjilă, 2008b, p. 15; vezi și relația cauză efect în schema procesului comunicării, tipurile de cauze, tipurile de efect reperabile în anumite contexte Hobjilă, 2009, pp. 232-234); * contextul (a)locutorial/subiectiv concretizat în mărcile subiectivității locutorului și a interlocutorului (Hobjilă, 2008b, p. 15), în așa-numitele "determinări "psy"" (Kerbrat-Orecchioni, 1980, p. 19); acestuia i se poate asocia, în principiu, contextul psihologic (Durac, 2009, p. 18), "al intenției, credințelor și dorințelor interlocutorilor" (Rovența-Frumușani, 2000, p. 31
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
în vedere o adaptare continuă a propriei instanțe comunicative la toate variabilele contextuale (când acestea sunt de ordin personal, provocarea este cu atât mai mare, în condițiile în care, de exemplu, în comunicarea face-to-face, "personalitatea partenerului de interacțiune, întreaga sa subiectivitate, constituie un permanent factor de nesiguranță, ce trebuie ținut sub control" H. P. Dreitzel, apud Jauss, 1983, p. 231). De asemenea, în situația în care își poate pregăti actul comunicativ, locutorul îl raportează la ceea ce știe despre interlocutor 2 (vezi
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
a subalternului 4). (d) Comunicarea implică împărtășire, în sensul că locutorul comunică și se comunică, în principiu, în fiecare act comunicativ, deschizându-se astfel către relaționarea cu interlocutorul, către ceea ce presupune intersubiectivitatea (nu există împărtășire fără relație, fără coroborare de subiectivități: subiectivitatea locutorului și subiectivitatea interlocutorului). Locutorul împărtășește gânduri, sentimente, opinii, experiențe, interlocutorul împărtășește reacții, stări etc., și invers. Miza este "înțelegerea", comunicarea ca formă de comuniune (vezi etimologia termenului), în contextul în care "a dialoga înseamnă a împărtăși ceea ce se
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
subalternului 4). (d) Comunicarea implică împărtășire, în sensul că locutorul comunică și se comunică, în principiu, în fiecare act comunicativ, deschizându-se astfel către relaționarea cu interlocutorul, către ceea ce presupune intersubiectivitatea (nu există împărtășire fără relație, fără coroborare de subiectivități: subiectivitatea locutorului și subiectivitatea interlocutorului). Locutorul împărtășește gânduri, sentimente, opinii, experiențe, interlocutorul împărtășește reacții, stări etc., și invers. Miza este "înțelegerea", comunicarea ca formă de comuniune (vezi etimologia termenului), în contextul în care "a dialoga înseamnă a împărtăși ceea ce se află
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
Comunicarea implică împărtășire, în sensul că locutorul comunică și se comunică, în principiu, în fiecare act comunicativ, deschizându-se astfel către relaționarea cu interlocutorul, către ceea ce presupune intersubiectivitatea (nu există împărtășire fără relație, fără coroborare de subiectivități: subiectivitatea locutorului și subiectivitatea interlocutorului). Locutorul împărtășește gânduri, sentimente, opinii, experiențe, interlocutorul împărtășește reacții, stări etc., și invers. Miza este "înțelegerea", comunicarea ca formă de comuniune (vezi etimologia termenului), în contextul în care "a dialoga înseamnă a împărtăși ceea ce se află ascuns în inima
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
sine)" (Ducrot & Schaeffer, 1996, p. 384); * coroborare text (narativ, descriptiv, expozitiv, instructiv, argumentativ Rovența-Frumușani, 2000, pp. 140-141) condiții de producere a acestuia. Orice "schematizare discursivă" are ca premise intenționalitatea (cf. Sălăvăstru, 2003, p. 381; Dospinescu, 1998, p. 83 etc.), jocul subiectivităților locutorului/interlocutorului și, implicit, intersubiectivitatea și contextualizarea. Construirea/actualizarea unui discurs într-o situație de comunicare presupune intenția locutorului de a transmite o informație, de a solicita o informație, de a exterioriza o stare, de a produce modificări în planul
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
mamă). Dintre caracteristicile discursului (cf. Maingueneau, 2007, pp. 61-65, 78-81; Cmeciu, 2010, pp. 20-23; Căprioară, 2009, p. 15; Sălăvăstru, 2003, p. 381 etc.), au valoare operațională în cadrul demersului propus în lucrarea de față elemente precum: * orientarea spre o finalitate; * asumarea subiectivității atât în prezentarea anumitor informații din mai multe existente, cât și în manifestarea atitudinii 41 personale față de informațiile transmise; * interactivitatea, raportarea la feedback-ul interlocutorului; * contextualitatea ancorarea într-o situație de comunicare, cu toate datele ei particulare de ordin personal
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
în scenă autor care reflectă, în opera sa, maniera sa subiectivă de a se raporta la anumite coordonate ale realității obiective, valorificând diferite valențe ale limbajului artistic; * regizorul care pune în scenă, într-o anumită manieră, opera dramatică 49 aleasă, subiectivitatea acestuia intervenind încă din momentul alegerii și continuând cu maniera particulară de receptare și interpretare a creației dramatice, respectiv cu modul în care alege să reprezinte scenic, sub forma spectacolului, acea operă (sau, uneori, un cumul de opere situație în
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
îngheață pe buze surâsul provocat de sminteala lumii. Purtându-și “cheia” cu ea, prin “scara numelor tâlcuitoare”, Istoria ieroglifică lasă să intre în spațiul ei fictiv pe oricine are spiritul destul de liber pentru a nu-l acuza pe autor de subiectivitate, dar este și suficient de obedient pentru a accepta “lațul” întins, firul Ariadnei prin care conduce cititorul în complicata țesătură de intrigi. Atribuindu-și masca imaculatului Inorog, Cantemir vorbește despre sine la persoana a III a, ca despre un altul
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
Cantemir ca niște oglinzi deformante, când concave când convexe, folositoare într-o mai mică măsură cititorului, dar esențiale pentru crearea personajului care se descoperă în oglinda deformantă a sufletului autorului. De cele mai multe ori imaginea nu este reală, fiind mascată de subiectivitatea extremă a autorului care creează imagini virtuale. Măștile animaliere aplicate discreditant personajelor nu au, în ansamblu, efecte grotești de felul celor întâlnite în cazul metamorfozelor înspăimântătoare din basme sau din picturile medievale; în schimb, detaliile descriptive sunt șocante și repulsive
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
o confidență sau ca o expresie a „personalității”, a „sentimentelor” și a „problemelor” autorului, toate aspectele subiective fiind transformate în stări ale personajelor. Partea textuală în care autorul este sau poate fi subiectiv o constituie didascaliile. Această pendulare eu - alții, subiectivitate - obiectivitate reprezintă, de altfel, o permanentă sursă a dezbaterilor în teatru: „le problème litteraire de l′écriture de théâtre étant d′ailleurs ce recouvrement de la parole du moi par la parole de l′autre”. Fixând condițiile enunțării imaginare, didascaliile sunt
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]