5,716 matches
-
a caligrafiat cu patimă de pământean și harul primit de la dumnezeire, cu deznădejde (uneori) în fața derapajelor cotidiene dar, mai ales, cu bucurie și cu gloria asigurată la finalul fiecăreia dintre cărțile deja publicate.Am admirat la poet nu doar discursul sublim, teleportarea ca într-o altă lume unde soarele nu apune niciodată, unde nu sunt ... XVII. MELANIA CUC - RITUALURI DE TRECERE, de Melania Cuc , publicat în Ediția nr. 775 din 13 februarie 2013. Cultura Tradițională Imaterială Românească din Bistrița Năsăud, volumul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374948_a_376277]
-
dragostea mamei pe care o adoră, în cântul gureșelor rândunele atunci când liliacul e potop de floare, în unduirea ierbii-n miez de vară pe dealuri vălurate de dogoare - făclii de maci de doruri grele,-aprinse, dar și în ruginiul toamnelor sublime și în splendoarea cetinilor ninse. Însă tremurul ingenuu al sufletului de copil s-a preschimbat ... Citește mai mult „AUTOGRAF”! Nici că se putea găsi un titlu mai potrivit volumului tinerei poete Paula Diana Handra care, după opinia mea, cu cele
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
dragostea mamei pe care o adoră, în cântul gureșelor rândunele atunci când liliacul e potop de floare, în unduirea ierbii-n miez de vară pe dealuri vălurate de dogoare - făclii de maci de doruri grele,-aprinse, dar și în ruginiul toamnelor sublime și în splendoarea cetinilor ninse. Însă tremurul ingenuu al sufletului de copil s-a preschimbat ... X. GEORGETA RESTEMAN - POEMELE IUBIRII, de Georgeta Resteman , publicat în Ediția nr. 1139 din 12 februarie 2014. CÂTĂ IUBIRE ... Câtă iubire-am strâns, nedăruită, Câți
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
pacea ce domnește Răzbate lin spre crânguri un plânset de caval Străpunge liniști scurse din cerul primenit Cu ploi de năzuințe. Se zbat în noi, trudind, Dorințe, temeri, gânduri... Cireșii-au înflorit. Ninsori de floare dalbă, speranțe măiestrind, Ne-acoperă. Sublime miresme dau năvală Inundă-ne iubirea - noian de prospețime, Zâmbește-o buburuză unui boboc de cală Ce amorțise-n glastră. Un val de-ntunecime Își unduie mătasea-n ocean pictat cu vise Pe boltă ard luceferi când jarul din lalele
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
crude ierburi și pacea ce domneșteRăzbate lin spre crânguri un plânset de cavalStrăpunge liniști scurse din cerul primenitCu ploi de năzuințe. Se zbat în noi, trudind,Dorințe, temeri, gânduri... Cireșii-au înflorit.Ninsori de floare dalbă, speranțe măiestrind,Ne-acoperă. Sublime miresme dau năvalăInundă-ne iubirea - noian de prospețime,Zâmbește-o buburuză unui boboc de calăCe amorțise-n glastră. Un val de-ntunecimeîși unduie mătasea-n ocean pictat cu visePe boltă ard luceferi când jarul din laleleSe stinge-n bobi de rouă
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > REVELAȚIE PROFESIONALĂ Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 304 din 31 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului REVELAȚIE PROFESIONALĂ În liniștea eternă și sublimă Din frontul cu pereții aburiți Ies încet minerii la lumină Cu fețele voioase, nu par obosiți. Râd, glumesc fără răgaz, Nu sunt triști, ci veseli mereu, Au sclipiri în ochi și-n glas, Ca în lumină, bucăți de minereu. Din
REVELAŢIE PROFESIONALĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375137_a_376466]
-
același finiș, pe care și-a dus crucea și martiriul, Steinhardt. Atmosfera acestui peisaj al Suferinței, poetul o pensulează cu simboluri ale fericirii: „Vijelește cu lumine/ Și printre nămeți de cânturi/ Trec, sorbit de-alese gânduri,”. Ce poate fi mai sublim în Poezie decât metamorfoza Suferinței în imn de slavă măreției lui Dumnezeu? Ce forță mai mare decât cea care te-ntărește în lupta cu Răul, decât credința-n Dumnezeu și dăruirea totală „în Domnul”? Fixată pe astfel de repere, poezia
POEZIA CREDINŢEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375141_a_376470]
-
purtate pe aripele metaforelor-simbol, care strălucesc în toți psalmii volumului. Așa curg psalmii săi pe „fir de rai”, unde „prohodul poeziei n-are capăt” și unde „orice învins e-nvingător”. Poezia „răbufnește” dureros în poet, ca un vulcan mereu clocotind „sublimă rană” în „taină și cântec”, iar cuvintele-i din versuri, poetul le vrea „spice în rugăciune-ngenunchiate/La porți de rai...” În credința sa, poetul hiperbolizează rugăciunea într-o superbă imagine plastică: „Îngenunchează oști de pescăruși/ Într-un altar al mării
POEZIA CREDINŢEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375141_a_376470]
-
boala grea acum m-a biruit. Inseparabil dragul ne unește, Mistuitor ca focul în vulcan, Eram precum e apa pentru pește Și ne iubeam mai mult an după an. Tăcerea ta iubito e ca mierea, Ascunde-n ea adâncuri de sublim, Doar ochi-ți scapără și mângâierea Privirii tale-mi spune că trăim O dragoste curată și intensă, Iar timpu-i de acuma limitat Tăcerea ta îmi dă acum dispensă, Și pot să mor cu sufletu-mpăcat. Referință Bibliografică: Tu taci... / Nelu Preda
TU TACI... de NELU PREDA în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375177_a_376506]
-
un anume tip de bărbat. Unul care să fie în stare să o protejeze, să îi asigure traiul, să o ducă dincolo de culmile procreerii. Când a mai intervenit și alchimia dintre simțurile descătușate din coresetele firii,s-a născut IUBIREA! Sublimul în arta de a fi a tot ce poartă în el un gram de energie. Relativitatea acestui sentiment face parte din misterele ființei. Nimeni nu știe de ce s-a gândit natura să creeze această sintagmă biologică- bărbat- femeie. Nu numai
INVENȚII LINGVISTICE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375115_a_376444]
-
spre alceva, tot are dorinți imposibile, viziuni cu băieți și fete alergând despletiți prin câmpiile dragostei. Iubirea însă rămâne acolo unde îi este locul. În zâmbetul copilului ce își privește mama care i a dăruit viață, în imaginația visătorilor de sublim ancestral, în cei ce sunt înzestrați cu darul legendei, al poveștilor cu care ne hrănim așteptările în serile vieții. Cei ce au norocul să o întâlnească în forma ei pură, sunt cu adevărat fericiții posesori ai energiei ce străbate universul
INVENȚII LINGVISTICE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375115_a_376444]
-
se micșorează și simți că ești înconjurat de corul ce se îndreaptă spre altar, în sunet de toacă și clopot... un moment cheie al spectacolului, în care îți iei în serios rolul de spectator și intri in atmosferă. Toaca sună sublim și e într-o comunicare explicită cu enoriașii, în ritmuri clare, ce dau fiori, înainte ca muzica bizantină să fi inceput. Pe scenă, instrumentele sunt puse la îndemnă, lângă cor. Ascultam cu interes o introducere bine gândită, ce prezenta programul
CONCERTELE CORULUI DIN TORONTO de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375289_a_376618]
-
familia și celelalte instituții culturale, biblioteci și cluburi de lectură, pentru îndeplinirea acestui deziderat. Școala este un adevărat leagăn al marilor spirite și civilizații - o intrare în matricea spiritului uman fiind necesară și benefică. Trebuie explorat la maximum acest spațiu sublim și curat, unde copilul face pași importanți spre cunoașterea lumii și cunoașterea de sine. Și într-aceasta, fiecare carte, fie că face parte din canon, fie că nu, poate să însemne pentru cel care o citește, o veritabilă expediție spre
APOSTOL AL LIMBII ROMÂNE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372499_a_373828]
-
Elena Buică din Canada. Textul se intitulează: „Scrisul ca mod de a exista” - o pledoarie pro domo pentru lectură, pentru scris, pentru perfecționare prin aceste două modalități de instrucție și de înălțare spirituală. Iată cum sintetizează Elena Buică această întreprindere sublimă, numită scris: „Scrisul va rămâne pentru mine, până când mă voi îmbrățișa cu zarea cea eternă, o permanență, o stare de frumusețe a sufletului, un exercițiu spiritual în care adesea uit de toate și chiar de mine, un spectacol al luminii
APOSTOL AL LIMBII ROMÂNE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372499_a_373828]
-
a V-a treaptă, Thanatos, se deschide tot cu un motto și se adresează vulturului negru al morții: „Cât de crunt m-ai făcut/ să-nțeleg!/ Cât de crud m-ai trezit!” (p. 509). O trezire dinspre perisabilul biologic spre sublimul Thanatos: După Dulcea moarte, treapta sublimă, înălțătoare, purtătoare a tragismului nobil, a unui omenesc superior, și-ar avea locul, mi se pare, și logic, și pentru continuitatea în tragism și sublim, o treaptă a lui Thanatos (p. 509). Pe această
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
deschide tot cu un motto și se adresează vulturului negru al morții: „Cât de crunt m-ai făcut/ să-nțeleg!/ Cât de crud m-ai trezit!” (p. 509). O trezire dinspre perisabilul biologic spre sublimul Thanatos: După Dulcea moarte, treapta sublimă, înălțătoare, purtătoare a tragismului nobil, a unui omenesc superior, și-ar avea locul, mi se pare, și logic, și pentru continuitatea în tragism și sublim, o treaptă a lui Thanatos (p. 509). Pe această secvență reverberează psalmodic Sinele reflexiv, debarasat
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
trezit!” (p. 509). O trezire dinspre perisabilul biologic spre sublimul Thanatos: După Dulcea moarte, treapta sublimă, înălțătoare, purtătoare a tragismului nobil, a unui omenesc superior, și-ar avea locul, mi se pare, și logic, și pentru continuitatea în tragism și sublim, o treaptă a lui Thanatos (p. 509). Pe această secvență reverberează psalmodic Sinele reflexiv, debarasat de emoțional. „Lăudat să fii, Doamne,/ pentru lumină și soare,/ lăudat pentru alba ninsoare,/ lăudat pentru ploi, pentru grâne,/ lăudat pentru luna și stelele ce
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
fapt alta și după o vreme, în sfârșit, ajunge în Franța. Aici se reîntâlnește cu nea Mitică. Printr-un concurs de împrejurări, ajunge mai apoi în Corsica și viața sa îmbracă alte forme, sub auspiciile iubirii... Corsica și-o dragoste sublimă! Avea un prieten nea Brăilă, tocmai în Corsica își amintește nea Mitică - la care merge în vizită, nebănuind ce îi rezervase destinul: aici își cunoaște sufletul pereche, se căsătorește și rămâne mai mulți ani în mijlocul unor oameni care l-au
STOIAN BRĂILOIU – LEGIONARUL ROMÂN EXPULZAT DE PREŞEDINTELE CHARLES DE GAULLE ÎN CORSICA! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372645_a_373974]
-
orice teamă de rece, Care așează în suflete și simțiri gheață, Cu privirea-n sus, înspre luna care trece, În pași lini voi merge, sub reflectarea-i mareață! Albul senin, unind zăpezi cu cerul în zări, Peste toate își înalță sublim tronul menit, Stele și felinare călăuzesc plecări, Ori sosiri de nicăieri, în graba spre infinit... Langă maluri de-apă neclintite, ca-n povești, M-aș așeza, poposind ore-ntregi, în tăcere, Ființa mi-e obosită să aștepte vești, Încet, s-
UN VIS AL UNEI NOPŢI DE IARNĂ de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372701_a_374030]
-
de vis iubirea Stăpânul tău e numai Dumnezeu Și-ți vei găsi în tine fericirea”. (Povață) Liniștea profundă la care orice suflet aspiră în taină este zugravită cu măiestrie în imagini simbolice, unde natura își pune pecetea într-o manieră sublimă. Așa arată calea spre tihna lăuntrică prin ochii poetei: „Mi-am cules sufletul Risipit în freamătul frunzelor L-am scăldat în verdele codrilor Am alungat tristețea norilor Și-ascultandu-i cântecul, Pe strunele dorului L-am dăruit privighetorilor. Din cristalul râurilor Mi-
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
meditat profund : “Există cuvinte care, indiscutabil, nu “trăiesc” unele fără celelalte, și mă refer la sensul profund al exprimării stărilor pe care le descriu. Citeam în cartea unui confrate din Spania pe care am prefațat-o de curând, un gând sublim al autorului care dezvoltă într-o proză scurtă sensul adânc, sufletesc, a ceea ce înseamnă pentru noi, românii, cuvintele “țară”, “țarână”, “țăran”, interdependența în care coabitează și conotațiile ce decurg din ele... Este o teorie minunată a acestui autor de care
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
noaptea cu miresme fine Plesnet de verde-n trup și rădăcină Sărutul lunii-n nurii de verbine Cuvintele-corola de lumină”. (E primăvară-n muguri și-n cuvânt) Un tablou feeric al lunii mai se împletește din imagini create în culori sublime. Un concert de greieri întregește tabloul armonios, nelipsită fiind grațioasa lebădă, imagine a purității și eleganței: „Să curgă lin izvor de frumusețe- Culori sublime-n arc de curcubeu, Concert de greieri răscolind fânețe Și-o lebădă pe-un val de
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
și-n cuvânt) Un tablou feeric al lunii mai se împletește din imagini create în culori sublime. Un concert de greieri întregește tabloul armonios, nelipsită fiind grațioasa lebădă, imagine a purității și eleganței: „Să curgă lin izvor de frumusețe- Culori sublime-n arc de curcubeu, Concert de greieri răscolind fânețe Și-o lebădă pe-un val de eleșteu... “(În mai, când înflorește liliacul) Când iubirea grăiește, atunci un murmur străbate eternitatea. Marea, albastru nesfârșit și sidefiu de perle, sărută țărmul într-
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
și gânduri curate Cu mese-ncărcate și daruri sub brad Cu suflete-aproape uita-vom de toate, Minunea cerească primi-vom cu drag”. ( Vine Crăciunul) Despre legătura unică dintre poezie și divinitate, poeta a vorbit cu sensibilitate: “E o legătură unică, sublimă. Nu se poate scrie poezie adevărată, de calitate, fără Har, fără talent, care nu sunt altceva decât darurile minunate ale Divinității. «La început a fost Cuvântul... și Cuvântul este Dumnezeu», nu-i așa?!“. Alexandra MIHALACHE Slobozia 30 decembrie 2014 Referință
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
pătimit după. Dar oare ce se petrecea în mintea Marelui Poet, ce subtile alchimii ale cuvântului vor fi zămislit poemele geniale de mâine, cele care vor umple de binemeritată mândrie pe acei fericiți ce-i stătuseră în preajmă exact în timpul sublimului act al creației, înnobilați astfel de lumina nimbului său? Adevărul este că Maestrul era supărat catran! Astă noapte, o pocnitoare care se dădea drept plină de talent, poetă de ocazie la gazeta școlii, nu și nu, că să-i arate
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]