3,156 matches
-
1986, profesorul universitar Ioan Totu era instalat ministru al afacerilor externe. Era o persoană pentru care aveam cel mai mare respect încă din timpul studenției, când ne fusese lector, conferențiar de Economie Politică. Această schimbare a adus în minister un suflu de ușurare, o speranță în viitorul ministru, care era o persoană cu cultură, cu audiență în mediile diplomatice și, de ce nu?, în forurile de partid. Pentru mine, deși eram convins că nu mă mai știe, s-a dovedit poate singurul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
participării la cozi interminabile pentru o ciozvârtă de resturi de la un porc și adesea fără speranță de a o obține, pot conduce la rezultate imprevizibile. Neavând prea mult de lucru, m-am grăbit să ies ceva mai devreme ca să simt suflul protestatarilor. M-am oprit în Piața Romană, am luat-o la pas pe bulevardul Magheru până la Universitate, observând multă poliție pe stradă. Aveam sentimentul că reacțiile de la miting nu fuseseră decât un avertisment. La Intercontinental, mulțimea protestatarilor era calmă, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
de șef de catedră la geometrie în cadrul facultății de matematici a Universității ieșene între anii 1960-1975, iar la Institutul Politehnic timp de doi ani; între anii 1953-1968 a fost decanul facultății de matematică și fizică. Ca profesor a adus un suflu nou în predarea matematicii. „Când apărea la catedră - spune prof. Dr. Elena Vamanu - vocea lui caldă și părintească spărgea „zidul, ce există la alte catedre, dintre profesor și studenți, fiind înlocuit cu un dialog „părinte-copii” și, aș adăuga, „profesor-elevi”. Activitatea
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
muzician. Omul (descris admirabil de Vasari în Viețile pictorilor, sculptorilor și arhitecților) a fost o personalitate a Renașterii, una dintre multele care au reconfigurat harta spirituală, dar și pe cea fizică, a umanității, cel puțin a celei occidentale, aducând acel suflu nou peste o Europă scolastică și îmbătrânită în războaie și astuții provinciale. Ei bine, nu cred că noi, cei de azi, cățărați pe umerii celor vechi cum suntem, mai putem aspira la această totalitate artistică. E imposibil chiar și pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu fac onoare numelui său sau unui premiu literar ce se dorește la înălțimea celui mai mare poet al românilor. Deci, doar așa sunt eminescian, poezia mea, nu știu, nu eu trebuie s-o spun, dacă are sau nu un suflu de sorginte eminesciană. Care este relația ta cu critica literară? Te-au "citit" bine criticii vremii noastre? Ce ai fi vrut să se spună despre tine și nu s-a spus? Una normală. Atât cât cunosc eu, cred că m-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nici una alta, din câte ni s-au păstrat în scris: un fel de tacla superioară, în care de atâtea ori avântul verbal confiscă pentru sine inițiativa povestitoare și chiar se aruncă în deplină neatârnare. Vorbele, făcute astfel, de un continuu suflu euforic, să gâlgâie și să clocotească, ajung la neașteptate răsfățuri ritmice și își răspund cu potriviri de sunete, asociindu-se singure mai mult după sonorități, decât după înțeles. Cum ar fi de exemplu: ‘‘ Poate acesta-i vestitul Ochilă, frate cu
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
al umorului scos din manevrarea unor jocuri verbale, calambururi etc. Dar încă și mai potrivit ar fi să-l amintesc pe Mircea Dinescu, la care se regăsesc toate acestea, dar unde, în afara nonconformismului funciar și a umorului, deslușim și un suflu patetic și mai multă căldură, mai mult „lirism“, ca și mitul rimbaldian al poetului tânăr, prezent și la el, și la Geo Dumitrescu. După aceștia doi, pe Geo Dumitrescu îl aflăm răspândit în mai toată poezia generației optzeciste și nouăzeciste
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
faza lui cea mai lungă, literar vorbind, când, după monografiile despre Blaga și Arghezi, după cele trei tomuri dedicate literaturii interbelice, publica Pâinea noastră cea de toate zilele (1981), Cinci prozatori în cinci feluri de lectură (1984) și Al doilea suflu (1989), cuprinzând eseuri și studii de mare rafinament, cuceritoare. Prea puțin îi interesa pe „desantiști“ că odinioară Crohmălniceanu fusese dogmatic, că utilizase limba de lemn a criticii ideologice, când ei citeau cu mari delectări ce scria el acum. A fost
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
biografia eminesciană, în jurul cărora propune un construct critic fundamentat teoretic și aplicat la obiectul său"), făcând observația că "eminescologia ontologică" în calitatea sa de fundament critic, ideologic și metodologic al eminescologiei de sinteză, pare să aducă în momentul de față suflul nou care să revigoreze întreaga cercetare a scrisului eminescian". Urmând firul istoric al eminescologiei, Cornel Munteanu e de părere că după momentul maiorescian și apoi cel călinescian, o a treia etapă apare după anii 70, când se impun cercetători ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
mândrea, așa cum bănuiam, că provine din nu știu ce familie aristocratică crescută cu pian în casă. Nu că asta ar fi ceva de rău, dar orișicâtuși, io nu aveam decât o muzicuță de jucărie la care nu știam nici măcar cum trebuie să suflu. Și poate că familia, tradiția ei erau la fel de reale ca și existența lui Tiffany Reynaud. D.V. nu era deloc un naiv, precum inventatoarea lui Tiffany Reynaud, dar născocea tot felul de subterfugii pentru a-și justifica chiulul de la lectură. După
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
care-l dau cel mai des e un răspuns pe care-l punctez publicitar cu înțelepciunea poporului: „Mai bine în satul tău fruntaș decât codaș la oraș.“ Mai bine să fiu o traducătoare bună decât o scriitoare mediocră. Nu am suflu epic, nu cred că aș reuși să scriu ceva bine construit, interesant legat. M-aș mărgini, probabil, la scrieri minimaliste, feminine și nu feministe. Al doilea răspuns. Sunt cunoscută și apreciată ca o bună traducătoare, care știe să se muleze
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
nu mai sta în soare la plajă (și ce bine îmi stătea bronzată); nu mai mânca sărat (ah, fileurile de anșoa!); nu mai mânca dulce (ah, jofrele!); cafea fără cofeină; nu mai urca pe munte, că nu te mai ține suflul; nu mai face plimbări lungi, că nu te mai țin picioarele; amorul, o amintire... de retrăit, livresc, în Henry Miller. Spaime. Și bătrânețea nu vine niciodată singură, nu e o prezență solitară, ci înconjurată de o camarilă: artrite, artroze, hipertensiuni
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
de a grăbi publicarea unor cărți sau vernisarea unor expoziții. 2. Activiștii culturali, oameni foarte des mediatizați, cu bună știință, de partid, deoarece, prin obediență și lipsă de talent, puteau servi ca un contramodel pentru tinerii rebeli care doreau un suflu nou în literatura română. Acești activiști culturali se regăsesc în conducerea ziarelor și revistelor, în conducerea televiziunii și a radioului. Ei îndeplinesc simultan și activitatea de cenzură acolo unde își desfășoară activitatea. Dacă am realiza un tabel comparativ-sincronic cu aparițiile
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
România a cunoscut o neîntreruptă și fără precedent dezvoltare economico-socială. În contextul stimulării generale a creativității istorice a întregului nostru popor, arta și literatura au cunoscut și ele o armonioasă și neîntreruptă înflorire, întruchipată în opere durabile, de un generos suflu umanist, capabile să mobilizeze conștiințele, să ducă în viitor mesajul revoluționar al generației noastre de constructori ai socialismului și comunismului.“ (Cuvânt rostit la lucrările Congresului Frontului Democrației și Unității Socialiste, Scînteia, 8 februarie 1985) „Traduse în multe limbi pe glob
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
eveniment al teatrului nostru contemporan trebuie să poarte în sine culoarea fundamentală a politicului: «Oamenii muncii au nevoie de o artă cu adevărat revoluționară, care să redea în mod veridic și obiectiv realitatea, care să fie pătrunsă de un puternic suflu mobilizator, militând cu pasiune pentru perfecționarea societății și a omului», spunea tovarășul Nicolae Ceaușescu în Expunerea la Congresul educației politice și al culturii socialiste. Tocmai în sensul acesta, prin aceste personaje care-și confundă existența cu evenimentul, vom înțelege treceri
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
mare poet demiurg - În tot ce i aici. Și uriașa lui forță, și gingășia lui; Și necuprinsa lui voință, și setea lui de frumos; Și strălucitoarea lui imaginație, și uriașa lui luciditate; Și puterea lui industrială. În totul marele lui suflu înnoitor; În totul - concepția lui bărbătească, Gândirea lui robustă - Patosul lui creator, închinat Omului. Există în Dobrogea un poet Există în România un poet: Partidul, viu, trăind în oameni.“ („Există în Dobrogea un poet...“, Tomis, 25 martie 1973) „Fericirea noastră
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
optimă decizie pentru activitatea noastră viitoare, a tuturor. Oricine l-a ascultat și l-a văzut pe tovarășul Nicolae Ceaușescu în desele sale contacte cu oamenii acestui pământ, pe care-l iubește nespus, în oricare colț al țării, a simțit suflul constructiv și înnoitor emanat de această personalitate atât de dinamică, dar modestă, atât de umană și atentă la dorințele, necesitățile și idealurile obștei, dar atât de exigentă, până la o supremă sobrietate și o generoasă uitare de sine mergând până la sacrificiu
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
să lumineze Caligrafia Epocii de aur!“ („Epoca de aur“, România literară, 18 iulie 1985) „Și le urăm puterea poporului deplină să se reverse-n visuri din care-n țară cresc victorii noi în marea partidului lumină din calda ngemănare de suflu românesc. Precum o poartă-n suflet să bată-n soare ora un Fiu și-o Fiică-a țării - ai timpului titani - și le urăm cu verbul sonor amândurora în epoca de aur, a păcii: «La mulți ani!»“ („Urare românească“, România
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
naționale, cu cerințele de calitate și eficiență a activităților, rolul culturii și artei au fost apreciate ca un factor fundamental al dezvoltării în etapa actuală. Astfel, creația oamenilor de cultură și a artiștilor de toate categoriile, pătrunsă de un puternic suflu mobilizator și patriotic, și-a adus un aport (sic!) eficient în perspectiva ridicării societății românești pe treptele superioare ale progresului și civilizației.“ („O nouă epocă în creație“, Scînteia tineretului. Supliment literar și artistic, 22 ianuarie 1984) DELEANU Elena, directoarea Teatrului
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
privind agricultura, progresul științei și tehnicii, perfecționarea vieții de stat, activitatea internațională pentru afirmarea României în lume și pentru dobândirea unui prestigiu internațional poartă amprenta gândirii și acțiunii secretarului general al Partidului Comunist Român. Personalitatea sa prodigioasă a imprimat un suflu înnoitor întregii activități politico-sociale românești.“ („Contribuția Partidului Comunist Român la definirea conceptului de solidaritate internațională în epoca contemporană“, Anale de istorie, nr. 1, 1987) PETREANU Nicolae, prof. univ. dr. „Gândirea istorică a președintelui României, aprecierile și orientările cuprinse în opera
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
face dreptate. Cântau atunci iobagii la șezătorile și la petrecerile lor: «Vine Bonaparte, să ne facă parte». Tineretul studios al acelor vremuri ce-și desăvârșea pregătirea pentru viață în marile capitale ale Europei au adus și în provinciile românești acel suflu proaspăt ce plutea în întreaga Europă. Pașoptiștii integrează spațiul românesc în marele curent revoluționar dela 1848, numit «Primăvara popoarelor», fundamentând o ideologie din care conchidem că tezele revoluționare ale lui Bălcescu cuprindea în fapt punctul de convergență a patru revoluții
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
alt „Oooo“, pe măsură, venit din partea celui care forțase ușa. Auzind însă glasul, mi-am prelungit „Oooo“-ul meu, în mod nefiresc. De fapt, am rămas cu el în emisie. „Oooo“-ul celălalt a ajuns, în schimb, repede la capătul suflului, dar a fost reluat și integrat, de data asta, într-o structură cu sens : „Oooo, ia uite pe cine avem noi aicea !... Ce e, Bădescule, ce e, mă, Prioteasa ? Ia uite-l și pe Rotaru !... Bine, mă, băiatule, te credeam
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
filets tombent; elle disparaît... oh! la jolie pêche!"). Păreau că se întrec cântând, în noaptea aceea, călugării penitenți, care invitaseră toată lumea din împrejurimi la celebra "messe de minuit". În timpul acesta, femeea care aștepta să devie mamă își exprimă dorința ca suflul sfânt al glorioasei Nașteri s-atingă obscura intrare în lume a celui pe care-l purta în sân. Cei din jurul ei au deschis ferestrele. Noaptea de Crăciun pătrunse în casa liniștită, cu stelele ei, cu cântecele ei, cu misterul ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
judecată așa cum își doriseră. Inevitabilul se produsese. Soții Ceaușescu, foști conducători ai țării în perioada comunistă, fuseseră învinși și secerați de gloanțe lângă zid. Cineva se apropiase de ei, puse mâna pe nările lor și constatase că mai aveau puțin suflu după care și acesta se stinse. În general, oamenii atât timp cât trăiesc nu renunță niciodată la dragoste și nici la ură. Valurile acestor sentimente de dragoste și ură vin și pleacă odată cu trecerea timpului. Lumea era foarte derutată, aș putea spune
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
suită inadmisibilă de erori. Eroarea fundamentală este de a nu vorbi aceeași limbă limba cenzurii, a CCES-ului, a tovilor Dulea, Bâtlan și alți mărunți dumnezei culturali. în mod de-a dreptul scandalos, filmul acesta nu este străbătut de acel ”suflu înnoitor” care ar fi trebuit, potrivit scenariului puterii, să ne transforme în mici golemi purtând Adevărul Partidului înscris pe frunte. Filmul lui Pița nu numai că întreține o relație echivocă cu acest adevăr, dar de cele mai multe ori, se comportă ca și cum
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]