3,177 matches
-
Emirul era vesel, sufrageria sclipea, minunat colorată ca acum, cînd ne aflăm în mijlocul ei iar cînd Emirul era trist sau se simțea bolnav, sufrageria devenea neagră... Privim dispozitivele de schimbare a panourilor: pereții negri nu mai există, de parcă în zidurile sufrageriei ar fi rămas, împietrită pe vecie, buna dispoziție a Emirului. Iată: nu sunt decît șaizeci și cinci de ani de cînd acest ultim palat al emirilor din Buhara a fost imaginat, ridicat și împodobit pentru a satisface capriciile și visurile unei mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
murit și ele, pe undeva, prin gulaguri sau prin lumea largă. Femeile din Buhara nu mai poartă văluri și nu mai trăiesc prin haremuri, umblă cu fața-n soare și muncesc în uzine și colhozuri, iar noi ne aflăm în mijlocul sufrageriei cu pereți schimbători și e bine că aceștia sunt luminoși, căci ne simțim foarte veseli. Din urmă, ne ajunge un alt grup, format din șapte bătrîni îmbrăcați în caftane de un albastru intens, ca sineala, cu bărbi lungi și albe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
salve! Ba nu, de ce nu te putem opri? Dar tu ai rămas. Te simt că pe o adiere primăvăratica. Te văd pe canapea stând jenat la făcut fotografii, dansând În fața oglinzii din camera mea; cu un pahar cu bere În sufragerie, pe balcon, În hol, În ușă de la intrare. Într-o zi mi-ai spus ,,Cezara, ce-ai zice dacă, peste ani de zile, aș veni la ușa ta, aș sună, iar tu ai vedea un om cât un munte, un
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
În cazul Tăcu au fost Îndeplinite cu succes de locotenentul Vieriu și oamenii săi. Față de ultimă sarcina trasata de Securitate, Alină Își amintește un episod din copilărie. „Cred că era prin 1988. Într-o seară mă jucam după fotoliul din sufragerie. Am descoperit din Întâmplare un aparat... Era mai mare un pic decât un cap de cui, cu două piciorușe. Știam ce este, l-am aruncat imediat, bucuroasă că am mai scăpat de o „ureche”. Acum Îmi pare rău”, Își aduce
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
la doctorul Sinus. Cu doamna Sinus și alte două cupluri necunoscute. Toți de o anumită vârstă. Bine coaptă. Cléa lipsește. E un dineu intim. În absența șefului de sală în frac, serviciul e asigurat de o servitoare cam pilită. Decorarea sufrageriei a fost concepută de doctor Sinus în mod aluziv. Un capăt al mesei se termină în scaun de closet, pentru a le aduce aminte convivilor destinul trist al cărnii îngurgitate. În afara unei naturi născute moartă, purtând semnătura doctorului Sinus, pe
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
doctorul Sinus făcând pe grozavul, la lumina farurilor, în fața unor jandarmi care supraveghează circulația într-o noapte cu ninsoare. I se deslușesc prost spusele, firește, foarte instructive. În cealaltă parte, camera comunică, printr-o arcadă largă, cu un fel de sufragerie mobilată simplu, o masă și un bufet, unde însă nu vine să mănânce nimeni, e doar de formă. Prin ușa sufrageriei, totdeauna deschisă, se vede ghereta paznicilor unde două namile stau mereu gata să rânjească. Ca să ajungi la gheretă, trebuie
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
deslușesc prost spusele, firește, foarte instructive. În cealaltă parte, camera comunică, printr-o arcadă largă, cu un fel de sufragerie mobilată simplu, o masă și un bufet, unde însă nu vine să mănânce nimeni, e doar de formă. Prin ușa sufrageriei, totdeauna deschisă, se vede ghereta paznicilor unde două namile stau mereu gata să rânjească. Ca să ajungi la gheretă, trebuie să cobori câteva trepte de piatră și apoi să urci alte câteva. Un firicel de apă se curge în continuu pe
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
tinerii ăștia care nu visează decât la imagini și filmări. Surâde smerit pentru a-și atrage bunăvoința micii scorpii: "Nu-i nimic, sunt și altele de citit într-un ziar." Admiratoarea lui Heidegger tocmai freca o tigaie. Se repede în sufragerie, ia ziarul și începe să șteargă furioasă cu el fundul unsuros al tigăii: Uite ce rămâne de citit!" Și, din același elan, aruncă ziarul în cutia de gunoi. Drace, oare Dasein-ul e cel ce inspiră astfel de conduite extreme? Negru
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
se sting singure în ultimele picături de ceară topită. Imaginea se estompează. Pierde orice reper de timp și spațiu. Ce țară e asta, fără ferestre? Prăpăd de ninsoare. Ferestrele sunt astupate de troiene. Un necunoscut doarme ghemuit pe masa din sufragerie, cu mâinile vârâte în mânecile hainei jerpelite. În bucătărioară, un copil s-a cuibărit pe blatul de lucru, cu capul pe o caserolă. Într-un colț stă tupilată Clementina, țigăncușa care cerșește la intrarea supermarketului din Genevilliers. Are unsprezece ani
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
facă o analiză. Și Ahmed se execută. La sfârșit, drept mulțumire, îl scutură de reverele hainei: "Însoară-te și șterge-o de-aici cu blestemata aia de pasăre!" Ca s-o pedepsească, Ahmed o pune să plătească taxiul... Intrând în sufragerie, Filip vede o tânără femeie care, întoarsă cu spatele, căuta ceva în sertarului bufetului. Silueta ei, rochia cu bretele și părul roșu îi confirmă toate bănuielile. Ea se întoarse și îi zâmbi. Permiteți-mi să mă prezint, spuse locotenentul, presupun
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
vijelia fu cât pe ce să le smulgă căciulile, caschetele și chipiele. Se precipitară în sala de așteptare de unde, printr-un mic culoar, ajunseră la apartamentul șefului de gară. În încăperea spațioasă care servea drept cameră de zi, salon și sufragerie, masa era pusă (cinci tacâmuri) și o fetiță, așezată pe covor, se juca aranjând pietricele pe un carton mare. Se ridică zâmbind: În fine, tată!" Uite, vă aduc musafiri. Domnul locotenent e un prieten al învățătorului tău și cântă la fel de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Du-te și-i cere iertare lui Lillișu și să nu mai aud nicio vorbă despre portretul ăsta!" Puțin convinsă și rănită în mândria ei de artist, Nel se execută. Fetele se împăcară, dar Lillișu refuză să se întoarcă în sufragerie înainte de plecarea locotenentului. Un domn de o anume vârstă se întoarce acasă cu metroul. Foarte mulțumit că găsise loc pe scaun, despăturește ziarul. O bandă de tineri năvălește în vagon și buf! trosc! încep să țipe, să cânte, să facă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
toți acum bine românește. Onkel Joseph avea un salariat de origine bulgară, Iordan, un tânăr cu părul dat cu briantină, arborând o mustăcioară de mare crai. Când Silvia și Nel se duceau pe la ei, le așezau la masa mare din sufrageria, foarte întunecoasă, din spatele magazinului, pe care Iordan, care mânca împreună cu patronii lui, tocmai se pregătea s-o strângă. Alice începea să prepare cafeaua, iar Onkel Joseph aducea harta Europei ca să împingă cu creionul roșu, și mai spre est încă, linia
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cu condiția să facă traducerea repede. Margareta nu cerea altceva decât să-și dea duhul muncind; se grăbi să semneze contractul și se puse pe treabă. Pe măsură ce foile acoperite de scrisul ei ferm și strâns se adunau pe masa din sufragerie, unde lucra ținându-i companie mamei ei, le ducea la editură. Când Angela lipsea, unul dintre colegii ei primea manuscrisul ca să-l predea la serviciul de dactilografiere. S-a întâmplat de mai multe ori să fie același. Prenumele lui era
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
acum, or să se mai vadă. Deschide ușa. Oglinda din vestibul îi întoarce aceeași imagine ca și azi dimineață, dar mai tânără decât în amintirea lui! Reconfortat de această surpriză agreabilă, trece triumfal pragul camerei mari care servește drept living, sufragerie și birou pentru el. Soția lui, care abia se întorsese, încă are pe cap bereta roșie. Se simte în vervă: "Bună, micuță Scufiță Roșie!" Ea trece peste: "Ai mâncat?" Da." Ideea că el ar fi putut să ia masa cu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
poarta cea mare, văzu În curte forfota de slugi. O agitație neobișnuită domnea În locul atât de pașnic de obicei. Descălecă În grabă, aruncând frâul nobilului animal unui servitor, și se repezi În casă. În sala cea mare, care servea de sufragerie și de sală de primire și unde seara stăpânul și soața lui citeau cu schimbul câteva versete din Biblie, pentru tot personalul numeros al gospodăriei, plângea doica lui Wilfriede, agitându-se Împreună cu alte femei În jurul unui cazan uriaș cu apă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
după care iau singura masă pe zi. Ies în grădină, vara mai mult, iarna mai puțin și de obicei până la 19-20,00 fac diferite exerciții de stil poetice în stil clasic în ambele limbi. După ora 20,00 intru în sufragerie unde mă pun pe scaunul meu preferat, balansoar, unde-mi citesc confrații și hotărăsc pe cine să traduc, pe cine nu, pe cine-l simt mai aproape de mine și de percepția mea lirică. De obicei la ora 22,00 sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
nu prea avea chef de conversație și musafiri (cum îl chema?!), trece pe lângă mine, apoi pe lângă castronul cu mâncare, atenționându-mă că nu am voie, deh, e teritoriul lui. Angela mă îmbrățișează, cu același chip frumos și sensibil. Intrăm în sufragerie, intru în alte timpuri, cărțile așezate frumos, pianul deschis, miros de scorțișoară. "Îmi place muzica" zice. În copilărie ascultam muzică, în familia mea toți am iubit arta!". Trec dintr-o încăpere în altele și mă izbesc trei lucruri: cărți multe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
tinerilor. Ei, da, acum, la aproape 84 de ani, și-a văzut și ultimul vis îndeplinit: acela de a fi actriță, joacă într-un film despre propria viață... da, da... și are atâtea de spus. E fericită acasă, în propria sufragerie, în față aceleiași mașini de scris care are aceeași vârstă cu ea. Firește că are și ea laptop, doar e... cel mai în vârstă blogger-poet, pe Sadam, dar... nu-i atât de apropiată cum e de mașină de scris. O
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și la orașe, au pereții dubli din scânduri, fiind vopsite În diverse culori. Casa de locuit a unui fermier e alcătuită din parter și etaj. La parter are un mic antreu, un living room (cameră de zi, care e și sufragerie), un mic birou-bibliotecă, bucătărie și cămară. La etaj dormitoarele și baia. Ferestrele sunt mari, luminoase, denumite ferestre ghilotine, căci sunt mișcate În sus și În jos. O particularitate pe care trebuie s-o arăt de la Început o constituie lipsa satului
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Sanderson era Însoțit de un iugoslav, absolvent al universității Cornell. Acum era directorul unui mare hotel din Zagreb, specialitate ce o făcuse la Ithaca. Casa-vilă Sanderson era tipic americană. E construită Însă din cărămidă. La parter e un living room sufragerie, un birou, bucătărie. La etaj, două dormitoare și baie. E situată pe o colină cu vegetație bogată presărată din loc În loc cu alte vile. Ceea ce dă o impresie aparte de larg spațiu și libertate este lipsa - ca În toată țara
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
cu Împrejmuiri care uneori depășesc valoarea caselor. A doua zi pornesc cu profesorul În căutarea unei locuințe. Nu departe de campusul universitar, pe strada Catherine, extrem de Înclinată, găsim un apartament studențesc, la etaj. E compus din antreu, dormitor, birou, o sufragerie mare În fund cu o mașină de gătit, baie. La parter locuiește profesorul La Mont. Încălzirea o face un mic calorifer propriu, așa cum au toate locuințele de pe Catherine Street. Chiria e de 35 de dolari, adică 17% din bursa mea
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
pentru a-l găsi mai repede. Îl ajut să-l Înșurubeze. Doamna face gospodărie și are mult de lucru cu trei fetițe, cea mai mare fiind de seama Sandei, de 7 ani. Au Închiriat două camere, un dormitor și o sufragerie, care e și bucătărie. Fetița cea mare merge la grădiniță ca și Sanda. Într-o duminică am fost invitații lor la masă. Coffey a venit să ne ia cu mașina. În mâna dreaptă, unde de obicei Își Înșurubează creionul, are
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
apropiată de facultate. Are câteva case mici, cochete, fără Împrejurimi, cu mici garduri vii, cu verdeață peste tot, În partea de vest cu un mic parc și o grădină dendrologică. Noul nostru apartament, chirie 30 de dolari, are două Încăperi, sufragerie și dormitor. Sufrageria are mașină de gătit și frigider. Evident, avem și sală de baie. Orașul are 10.200 locuitori și e Împărțit În două, printr-o vale bogată cu un parc public. Partea de răsărit reprezintă orașul comercial, iar
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Are câteva case mici, cochete, fără Împrejurimi, cu mici garduri vii, cu verdeață peste tot, În partea de vest cu un mic parc și o grădină dendrologică. Noul nostru apartament, chirie 30 de dolari, are două Încăperi, sufragerie și dormitor. Sufrageria are mașină de gătit și frigider. Evident, avem și sală de baie. Orașul are 10.200 locuitori și e Împărțit În două, printr-o vale bogată cu un parc public. Partea de răsărit reprezintă orașul comercial, iar partea de vest
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]