2,899 matches
-
este terminată, sulful depus este oxidat în sulfat. Bacteriile "Thiobacillus thioparus" pot oxida hidrogenul sulfurat (HS), precum și tiosulfații (SO) și tiocianații (SCN). O altă bacterie "Thiobacillus thiooxidans" obține energia prin oxidarea sulfului liber (S), tiosulfaților și tiocianaților direct în acid sulfuric (HSO). Ele se găsesc în soluri care conțin sulfuri elementare și fosforite. Bacteria "Thiobacillus denitrificans" poate folosi nitratul (NO) în loc de oxigen Bacteriile nitrificatoare sunt bacterii chemoautotrofe din sol care oxidează biologic amoniacul (NH) în nitriți (nitritbacterii) și pe acesta în
Chemosinteză () [Corola-website/Science/304753_a_306082]
-
cu HCl concentrat este mult mai pronunțată, cauzând metalul să fie mult mai fragil. Aqua regia și acidul azotic concentrat nu atacă metalul. Acidul fluorhidric reacționează moderat cu niobiul, iar prin adiția acidului azotic, metalul se poate dizolva complet. Acidul sulfuric diluat nu atacă niobiul, însă cel concentrat reacționează cu metalul direct proporțional cu temperatură (cu cat crește această, viteza reacției crește de asemenea). Metalul devine fragil la 100 de grade folosind acid ortofosforic de concentrație 85%. Niobiul e mai puțin
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
si cu azotul la 400 °C, rezultând compuși ce sunt frecvent interstițiali și nonstoichiometrici. Metalul începe să oxideze în aer la 200 °C, fiind rezistent la coroziunea amestecurilor de metale alcaline și a acizilor, incluzând aqua regia și acizii clorhidrici, sulfurici, nitrici și fosforici. Niobiul e atacat de către acidul fluorhidric și amestecurile de acizi fluorhidrici/nitrici. Deși niobiul are toate numerele de oxidare formale de la +5 la -1, în majoritatea compușilor, e găsit având numărul de oxidare +5. Caracteristic, compușii ce
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
sunt un amestec de calciu și magneziu.Carbonatul de calciu este aproape insolubil în apă, sub acțiunea intemperiilor și ploilor acide se formează hidratul de calciu, Ca(HCO) care e ușor solubil în apă solubilitate accelerată de acidul carbonic, și sulfuric format prin dizolvarea gazelor atmosferice în apa ploilor, dar mai ales apa peșterilor. Carbonatul de calciu are o legătură chimică simplă de CaCO alcătuind prin această legătură mineralele Calcit și aragonit trei roci calcaroase diferite care cu toate că din punct de
Carbonat de calciu () [Corola-website/Science/305563_a_306892]
-
puțin în comparație cu lămpile cu ulei de balenă, sau lumânările de ceară. În anul 1852 medicul și geologul canadian Abraham Gesner obține patentarea "rafinării petrolului lampant curat" numit "petroleum", iar în 1855 chimistul american Benjamin Silliman propune purificarea petrolului cu acid sulfuric.Pentru obținerea masivă a petrolului, urmează o perioadă de forare intensivă. Cel mai renumit foraj este efectuat de Edwin L. Drake la 27 august 1859 în Oil Creek, Pennsylvania, fiind finanțat de industriașul american George H. Bissell, aici găsindu-se
Petrol () [Corola-website/Science/305702_a_307031]
-
O substanță se numește higroscopică dacă are proprietatea de a absorbi sau adsorbi umezeala din aer. Printre aceste substanțe se numără mierea, glicerina, etanolul, metanolul, acidul sulfuric concentrat și hidroxidul de sodiu solid. Absorbția umezelii este în general urmată de dilatarea sau comprimarea materialului. Pentru a preîntîmpina degradarea asemenea substanțe trebuie păstrate în recipiente închise ermetic. În cazul lemnului, care este și el un material higroscopic, umezeala
Higroscopicitate () [Corola-website/Science/306407_a_307736]
-
gazele cu efect de seră provin din arderea combustibililor fosili. Vezi încălzire globală. În plus, prin ardere se produc și alți poluanți, ca oxizi de azot, dioxid de sulf, componente organice volatile și metale grele. Arderea combustibililor fosili generează acid sulfuric și azotic, care cade pe Pământ ca ploaie acidă, având un impact atât asupra mediului natural cât și asupra mediului artificial. Sculpturi și monumente construite din marmură sunt în mod deosebit vulnerabile, deoarece acizii reacționează cu carbonatul de calciu. Combustibilii
Combustibil fosil () [Corola-website/Science/306419_a_307748]
-
și cauzează în consecință o răcire a climei care se poate prelungi până la 2 ani de la erupție. Totodată erupțiile vulcanice emană și sulf, sub forma de gaz SO. Când acest gaz ajunge în stratosferă se transformă în particule de acid sulfuric care reflectă razele solare, contribuind la reducerea numărului celor care ating solul terestru. Erupția din 1815 a vulcanului Tambora din Indonezia a eliminat o cantitate foarte mare de cenușă, care s-a răspândit în atmosferă; anul următor, 1816, este cunoscut
Mica eră glaciară () [Corola-website/Science/306447_a_307776]
-
cu un punct de topire mai ridicat și o densitate mai redusă decât platina. De obicei nu formează oxizi și nu este atacat de cei mai mulți acizi. Este complet insolubil în acid azotic, puțin solubil în aqua regia, dar numai acidul sulfuric poate să-l dizolve complet, atunci când este sub formă de pulbere. În stare topită, rodiul absoarbe oxigen, dar odată începută solidificarea, oxigenul este eliminat . Fiind un metal nobil, rodiul pur este inert din punct de vedere chimic, dar devine foarte
Rodiu () [Corola-website/Science/305262_a_306591]
-
clorură de stronțiu. Un comportament similar este observat și la lantanidul analog berkeliului, anume terbiul. Soluțiile apoase a ionilor de Bk au culoarea verde combinate cu acizii, iar culoarea ionilor Bk este galbenă în acid clorhidric și portocalie în acid sulfuric. Berkeliul nu reacționează rapid cu oxigenul la temperatura camerei, acest lucru datorându-se, probabil, stratului de oxid subțire ce apare la suprafața metalului. Totuși, acesta reacționează cu hidrogenul, halogenii, calcogenii și pnictogenii, formând compuși binari. Cu ajutorul difracției cu raze X
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
Holmiul devine mult mai reactiv atunci când este expus aerului umed, combinându-se cu oxigenul și formând oxidul de holmiu HoO, după reacția: Ca multe alte metale, elementul se dizolvă în acizi, formând săruri cu aceștia. De exemplu, reacția cu acidul sulfuric, în urma căruia se găsesc ioni Ho (III), galbeni. Holmiul nu este electropozitiv, fiind, în cele mai multe cazuri, trivalent. Reacționează greu cu apa rece relativ rapid cu apa fierbinte pentru a forma hidroxidul de holmiu: Holmiul metalic reacționează cu toți halogenii, după
Holmiu () [Corola-website/Science/305366_a_306695]
-
în oxid de erbiu (III): Erbiul este destul de electropozitiv și reacționează încet cu apa rece și destul de repede cu apa fierbinte, în urma reacției formându-se hidroxid de erbiu: Erbiul metalic reacționează cu toți halogenii: Erbiul se dizolvă repede în acid sulfuric diluat pentru a forma o soluție ce conține ioni hidrați de Er (III), ce există sub formă de complecși hidrați [Er(OH)] de culoare galbenă:
Erbiu () [Corola-website/Science/305365_a_306694]
-
de lutețiu este format în reacție. Lutețiul metalic reacționează cu cei mai ușori patru halogeni pentru a forma trihalogenuri; toate dintre acestea (exceptând fluorura) sunt solubile în apă. Lutețiul se dizolvă rapid chiar și în acizi slabi, și în acid sulfuric diluat pentru a forma soluții ce conțin ionii de lutețiu incolori, care există sub forma complexului [Lu(HO)]: Lutețiul se găsește pe Pământ sub forma a doi izotopi: lutețiu-175 și lutețiu-176. Dintre aceștia, numai primul este stabil, ca element monoizotopic
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
foarte dificil de preparat. Este unul dintre cele mai rare și mai scumpe pământuri rare, având un preț care ajunge la US$10,000 per kilogram, adică aproximativ un sfert din cel al aurului. Minereul sfărâmat este tratat cu acid sulfuric concentrat, fierbinte, pentru a produce sulfați solubili în apă ale pământurilor rare. Toriul precipitează din soluție ca hidroxid și este îndepărtat. După aceea, soluția este tratată cu oxalat de amoniu pentru a converti pământurile rare în oxalați insolubili. Oxalații sunt
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
Ytriul e concentrat în grupul PRG din cauza dimensiunii sale ionice, deși are o masă atomică mai scăzută. Există 4 surse principale pentru pământurile rare: O metodă pentru obținerea ytriului pur din minereuri de oxizi amestecate e dizolvarea oxidului în acid sulfuric și fracționarea sa prin cromatografie prin schimb de ioni. Cu adăugarea acidului oxalic, oxalatul de ytriu precipitează. Oxalatul e apoi transformat în oxid prin încălzirea sa sub oxigen. Prin reacționarea oxidului de ytriu rezultat cu fluorură de hidrogen, se obține
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
poate fi conservat prin sigilarea sa sub un gaz inert ca argonul. Samariul este complet electropozitiv și reacționează lent cu apa rece și foarte repede cu cea fierbinte pentru a forma hidroxidul de samariu: Samariul se dizolvă repede în acid sulfuric diluat pentru a forma o soluție ce conține ioni de samariu (III) de culoare galbenă-vernil , care există sub formă de complecși [Sm(OH)]: Samariul este unul dintre singurele lantanide care prezintă starea de oxidare +2. Ionii Sm sunt roșii-sângerii în
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
Fe + CuSO = FeSO + Cu↓ " Reacția de schimb" (numită și reacția de dublă înlocuire) este reacția chimică în care două substanțe compuse își schimbă între ele unele elemente. Formulă generală: AB+CD=AD+CB De exemplu: reacția de recunoaștere a acidului sulfuric (dintre clorura de bariu și acidul sulfuric): BaCl + HSO = BaSO↓ + 2HCl "Reacția de neutralizare" este reacția chimică dintre o bază și un acid, în urma cărora rezultă o sare și apă. Această reacție este o reacție de schimb. Formulă generală: H
Reacție chimică () [Corola-website/Science/314716_a_316045]
-
numită și reacția de dublă înlocuire) este reacția chimică în care două substanțe compuse își schimbă între ele unele elemente. Formulă generală: AB+CD=AD+CB De exemplu: reacția de recunoaștere a acidului sulfuric (dintre clorura de bariu și acidul sulfuric): BaCl + HSO = BaSO↓ + 2HCl "Reacția de neutralizare" este reacția chimică dintre o bază și un acid, în urma cărora rezultă o sare și apă. Această reacție este o reacție de schimb. Formulă generală: H(radical) + (Metal)OH = H0 + (Metal)(Radical) De
Reacție chimică () [Corola-website/Science/314716_a_316045]
-
SOCl și HSO. Este un lichid incolor, distilabil care trebuie manipulat cu atenție, fiind o substanță higroscopică și un puternic agent lacrimogen. A fost sintetizat pentru prima oară în anul 1854 de către Williamson, prin acțiunea pentaclorurii de fosfor asupra acidului sulfuric; ulterior, va fi rezultatul acțiunii directe a acidului clorhidric asupra trioxidului de sulf. Acest acid poate fi preparat, de asemenea, prin distilarea tetraclorurii de carbon cu acid sulfuric oleum. Reacționează violent în contact cu apa, producând vapori toxici de acid
Acid clorosulfonic () [Corola-website/Science/313649_a_314978]
-
în anul 1854 de către Williamson, prin acțiunea pentaclorurii de fosfor asupra acidului sulfuric; ulterior, va fi rezultatul acțiunii directe a acidului clorhidric asupra trioxidului de sulf. Acest acid poate fi preparat, de asemenea, prin distilarea tetraclorurii de carbon cu acid sulfuric oleum. Reacționează violent în contact cu apa, producând vapori toxici de acid clorhidric și acid sulfuric ce pot irita ochii, membranele mucoase, pielea, precum și tractul respirator. Prezintă numeroase întrebuințări industriale, fiind utilizat la fabricarea sulfamidelor, diureticelor și altor medicamente, pigmentilor
Acid clorosulfonic () [Corola-website/Science/313649_a_314978]
-
rezultatul acțiunii directe a acidului clorhidric asupra trioxidului de sulf. Acest acid poate fi preparat, de asemenea, prin distilarea tetraclorurii de carbon cu acid sulfuric oleum. Reacționează violent în contact cu apa, producând vapori toxici de acid clorhidric și acid sulfuric ce pot irita ochii, membranele mucoase, pielea, precum și tractul respirator. Prezintă numeroase întrebuințări industriale, fiind utilizat la fabricarea sulfamidelor, diureticelor și altor medicamente, pigmentilor și vopselelor, dezinfectanților, îndulcitori artificiali (zaharină), precum și în industria textila și a hârtiei. Acidul clorosulfonic a
Acid clorosulfonic () [Corola-website/Science/313649_a_314978]
-
și vopselelor, dezinfectanților, îndulcitori artificiali (zaharină), precum și în industria textila și a hârtiei. Acidul clorosulfonic a fost sintetizat pentru prima oară de către Alexander William Williamson (1824-1904) în anul 1854, fiind rezultatul chimic al reacției dintre pentaclorura de fosfor și acid sulfuric concentrat, apoi prin acțiunea directă a acidului clorhidric asupra trioxidului de sulf. Alte metode de preparare includ distilarea acidului sulfuric fumans (oleum) cu pentoxid de fosfor într-un mediu cu HCl gazos; acțiunea triclorurii de fosfor sau oxiclorura, clor, clorura
Acid clorosulfonic () [Corola-website/Science/313649_a_314978]
-
oară de către Alexander William Williamson (1824-1904) în anul 1854, fiind rezultatul chimic al reacției dintre pentaclorura de fosfor și acid sulfuric concentrat, apoi prin acțiunea directă a acidului clorhidric asupra trioxidului de sulf. Alte metode de preparare includ distilarea acidului sulfuric fumans (oleum) cu pentoxid de fosfor într-un mediu cu HCl gazos; acțiunea triclorurii de fosfor sau oxiclorura, clor, clorura de tionil sau monoclorura de sulf asupra acidului sulfuric fumans; reacția unui amestec de dioxid de sulf și clor cu
Acid clorosulfonic () [Corola-website/Science/313649_a_314978]
-
asupra trioxidului de sulf. Alte metode de preparare includ distilarea acidului sulfuric fumans (oleum) cu pentoxid de fosfor într-un mediu cu HCl gazos; acțiunea triclorurii de fosfor sau oxiclorura, clor, clorura de tionil sau monoclorura de sulf asupra acidului sulfuric fumans; reacția unui amestec de dioxid de sulf și clor cu acidul acetic glacial; sau reacția tetraclorurii de carbon cu acid sulfuric fumans. Descoperirea acestei substante a fost facuta in conformitate cu formula gerhardtiana. Conform IUPAC, denumirea acestui acid este
Acid clorosulfonic () [Corola-website/Science/313649_a_314978]
-
HCl gazos; acțiunea triclorurii de fosfor sau oxiclorura, clor, clorura de tionil sau monoclorura de sulf asupra acidului sulfuric fumans; reacția unui amestec de dioxid de sulf și clor cu acidul acetic glacial; sau reacția tetraclorurii de carbon cu acid sulfuric fumans. Descoperirea acestei substante a fost facuta in conformitate cu formula gerhardtiana. Conform IUPAC, denumirea acestui acid este "acid sulfoclorhidric"; este cunoscut de asemenea și ca "acid clorosulfuric", însă numele de "acid clorosulfonic" este denumirea comercială cea mai cunoscută; alte
Acid clorosulfonic () [Corola-website/Science/313649_a_314978]