3,826 matches
-
primul ministru Armand Călinescu. Ca o reacție firească împotriva asasinatului, apărură lângă Sobor cadavrele a patru legionari executați. Dinspre Polonia soseau puhoaie de refugiați, unii pe jos cu copii plânși după dânșii, femei îngrijorate, bătrâni extenuați și bărbați, negri de supărare. Își încărcaseră minimul necesar în mașini - care le aveau -, în căruțe, sau în baloturi voluminoase la care n-ar fi renunțat pentru nimic în lume, fiindcă oricum, mai mult de acele bunuri nu mai aveau ce pierde. Fu avansat de la
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
urmeze. Nu mai erau cai, iar cei care fuseseră, deja fuseseră utilizați la maximum. Stărui, explicându-i colonelului că tunurile abandonate ar putea fi folosite mai târziu de adversari, împotriva lor. Asta, dacă rămâneau pe poziție. - Domnule sublocotenent, îți înțeleg supărarea, dar nu ești singurul în situația asta! Știi că și nordul Bucovinei a intrat în componența statului sovietic? Caii pe care-i avem au fost folosiți toată noaptea, sunt obosiți. A fost ultima întrevedere cu colonelul, dispărut după aceea suspect
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
mentală și de oboseală fizică în momentul în care explozia de energie a luat sfârșit. Pasajul următor dintr-un text vechi intitulat Cronica adunării de pe Muntele de la Apus, tradus de John Blofeld, scoate în evidență importanța centrală a echilibrului emoțional: Supărarea și melancolia sunt dăunătoare. Furia subită este dăunătoare. Afecțiunea excesivă față de cei dragi este dăunătoare. Practicarea continuă a sporturilor de teren este dăunătoare. Pierderea timpului bârfind și făcând glume este dăunătoare. Băutura în exces și mâncatul în cantități mari sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
care știe că are statul În spate, de partea lui. — Pricepuși? — Sigur Ray, zicem noi. — Atâta vreme cât Îți dai seama cum e vechiul cântec: „Zilele alea s-au dus acum și trebuie să rămână În trecut“, ok? — Ok... — Și Bruce, fără supărare, ei frățâne? — Noo Ray, mă cunoști, nu sunt eu ăla care să trăiască În trecut. Sunt convins că o să faci treabă bună ca inspector. Ray ne Înșfacă cu duritate de umeri. — Mersi frățâne. În regulă, mai bine o tai. Pa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
destinație, tăind în două un deal de lut galben de unde se aprovizionau sătenii pentru lipit case și prispe. Un călător ajunge în dreptul nostru, ne salută și curios întreabă: - De unde sunteți și la cine vă duceți, dacă nu vă e cu supărare? - La Ilie Comănescu. - Apoi, el stă chiar în marginea satului și până acolo mai aveți cinci minute de mers. I-am mulțumit și bucuroși am plecat mai departe. Am ajuns în dreptul porții, am bătut zdravăn și nu peste mult timp
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
caz, zic eu revoltat. Cu acest tratament, timp de două luni nu-l mai puteți sacrifica căci va mirosi carnea numai a medicamente. La auzul acestor precizări cei doi s-au resemnat și parcă citeai pe fața lor neputință și supărare. Într-un târziu proprietarul porcului întrebă: - Oare nu există, totuși, o posibilitate de rezolvare? Gânditor și serios zic: - Da, și cred că tratamentul pe care îl propun va putea rezolva această situație și veți putea tăia porcul conform tradiției și
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
cârlige noi și pricepere, râme roz, negre și verzi. Ca un făcut, niciunul din noi n-a prins măcar un peștișor. - Cred că nu este pește în această baltă, zic eu. - Precis am venit degeaba, mă acompaniază Virgil, negru de supărare apoi zice: - Mai bine mergem la Cârja căci am fost invitat de inginerul Marcel. Moroșanu, mai calm și rezervat, zice: - Mai stăm două ore și, dacă nu începe să bată, strângem și mergem la barajul “Râpa Albastră” că este pește
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
ați gătat așa de repede? Eu supărat și cătrănit, chiar pus pe harță răspund: - Un chitic de pește nu am prins, o roșioară, un bibănel sau măcar un porcușor. Apoi resemnat mă uit spre bătrân, parcă cerându-mi scuze pentru supărarea mea de mai nainte. - În viața mea de pescar n-am putut crede că în trei ore să nu bată nimic. Sigur cred că nu este pește. Moșul zice: - Și cum nu bate deloc, începând să-și agite bățul gros
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
pe sine Întotdeauna va ieși din orice conflict liniștit și pașnic, cu aceasta va atrage respectul celor din jur de partea lui. Pe seama oamenilor slabi de caracter se fac multe glume, În această situație aceștia se Înfurie În tăcere, acumulează supărarea și se Închid În sine. Neîncrederea lor iese la iveală, Înainte de toate, iar aceasta se observă pe chipul lor: fața palidă, umerii aplecați, privirea fuge În diferite părți, nu știu ce să facă, sunt nesiguri În vorbire. Dacă acest tip de om
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
lume mai optimist, dacă În vorbirea lui se va vedea calmul și claritatea, atunci el va simți cum se va schimba atitudinea celor din jur față de el. Un alt aspect al unui mod de viață sănătos Îl reprezintă emoțiile pozitive. Supărarea, gelozia, ura, mândria nesatisfăcută, simțul vinovăției, regretul ș.a., sunt emoții negative dețin o enormă putere distructivă. Din ele se nasc nu doar crize de nervi dar și multe alte boli. Emoțiile sunt rezultatul muncii creierului nostru, dar gândirea la om
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
contribuie la tonifiere. Acest tip de comportament se numește sanogenetic, adică de tonifiere, care aduce curățenie, prospețime. Dar există și o gândire patogenică. Aceasta multiplică stresul, presiunea emoțională și mărește probabilitatea Îmbolnăvirilor. Atitudinea negativă este izvorul gândirii patogenice, asociată cu supărarea, rușinea, ura, insuccesul dau emoțiile negative. Omul nu poate deveni În totalitate sănătos dacă nu va Învăța singur să-și controleze starea sufletului său prin direcționarea gândurilor sale. Așadar, toate cele spuse mai sus sunt componentele modului de viață sănătos
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
virtute"; sau, așa cum se întreabă Sfîntul Simeon Noul Teolog: "Ce viață și ce petrecere ar fi avut [omul] dacă s-ar fi păstrat nestricăcios și nemuritor, într-o lume nestricăcioasă, dacă ar fi trăit o viață fără de păcat și fără supărări, fără griji și fără osteneală?" [cf. Țuțea, 1992:259]. Însuși darul libertății de alegere făcut omului a proiectat ca necesară existența răului în lume, existență pe care s-au întemeiat ulterior multe din construcțiile omului căzut în păcat, inclusiv aceea
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
să decidem acest lucru totdeauna. Că e vorba de un haiku comic este evident chiar dacă n-ar exista cuvîntul șugubăț. Dar, dacă sîntem dispuși să simțim vîntul ca pe un kigo de toamnă, ironia poemului crește pentru că, În acest fel, supărările pe care ni le aduce vîntul toamnei sînt compensate de poznele cu care ne gratulează. Spiritul haiku-ului se resimte În exprimarea nepretențioasă, concisă, ușor reticentă, abia Însăilată și mereu nițel ambiguă, prin surdina decenței pusă pe un text care
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
bați. Intelectualitatea este necesar să lăbărțeze mușchii și să asigure o falcă pasivă. Ca să vorbim ca savanții lui Molière, ideea face să stagneze sângele la creier, paralizând violența brațului și accelerând, poate, numai velocitatea piciorului. A trânti un pumn, la supărare, în nasul unui semen, este a trăda enciclopedia și cultura. Un bărbat cultivat nu dă niciodată: el face cocoși de hârtie, lipsiți de facultatea de a provoca hemoragii, și-i aruncă în spațiu. Un bărbat cultivat și binecrescut nu lovește
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
decât cea închisă că se află pe o piață concurențială mondială. Dar de ce lucrătorii care se plâng și astăzi la locurile lor de muncă nu mai protestează colectiv?22 Mai există unele acțiuni colective, dar acestea nu sunt la înălțimea supărărilor individuale ale participanților... Poate pentru că nu-și mai văd ei condițiile de muncă neacceptabile, ci cercetătorii sau telespectatorii? Poate pentru că aderă la ideologii diferite ("asta-i voia Domnului", acestea sunt "legile economiei")? Poate că participă mai ales cei care au
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
l-a dus în Arisbe, pe țărmul Helespontului; de acolo a izbutit să fugă și să se întoarcă la Troia, unde s-a bucurat de ai săi timp de unsprezece zile, pentru ca într-a douăsprezecea, ziua când Ahile, renunțând la supărarea lui, a reintrat în luptă, să cadă din nou în mâinile acestuia, care acum nu-l mai cruță: era frate al lui Hector, de a cărui mână murise Patrocles. Ahile apare aici în dublu rol, acela de arhitâlhar, pe care
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
l-a dus în Arisbe, pe țărmul Helespontului; de acolo a izbutit să fugă și să se întoarcă la Troia, unde s-a bucurat de ai săi timp de unsprezece zile, pentru ca într-a douăsprezecea, ziua când Ahile, renunțând la supărarea lui, a reintrat în luptă, să cadă din nou în mâinile acestuia, care acum nu-l mai cruță: era frate al lui Hector, de a cărui mână murise Patrocles. Ahile apare aici în dublu rol, acela de arhitâlhar, pe care
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
a vorbi etc. În română bai, ca și în maghiară (baj) de unde se crede că ar proveni, se folosește mai întâi în expresia nu-i bai „nu face nimic, nu-i nici un necaz (mare)”, de unde s-a dezvoltate sensul de „supărare, belea, bucluc”. În această serie se înscrie și rom. mai adv. „încă, și mai, cam, cât pe ce”, engl. boy „băiat, fiu”. În toate aceste forme prezența lui iot (j) se datorează unui l moale, care alterna cu l dental
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
stradă, sau în locuri publice, altundeva decât este destinația. Cât și depozitarea sau aruncarea gunoaielor în locuri publice. La întrevederea cu Ministerul Agriculturii și Mediului, a propus: 1. Nici un produs modificat genetic nu se cultivă pe teritoriul țării, cu riscul supărării celor din UE. 2. Irigații performante la nivelul solului. 3. Nici o otravă produselor agricole. Pe cât posibil dăunătorii să fie tratați cu substanțe și tratamente cât mai naturale și nedăunătoare sănătății și vieții. 4. În fiecare sat, comună să existe ferme
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
Harieta, pentru a-l convinge să accepte tranferarea la un spital din București. Se pare că vizitele Virginiei și Veronicăi Micle l-au convins pe marele poet să plece pentru totdeauna din orașul Botoșani, fapt care a pricinuit o mare supărare surorii sale. Părăsește postul imediat după plecarea lui Eminescu, funcționând în calitatea de profesoară la școli din Pașcani, Focșani și Iași. Virginia Gruber era un intelectual cu un nivel cultural apreciabilă și o fire sensibilă, cu efecte în planul creației
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
vorbind despre lucruri când serioase, importante și tragice, iar imediat apoi, despre lucruri comune, inutile și comice, înseamnă să ignori condiția vieții oamenilor, ale căror zile și ore sunt foarte adesea întrerupte de râsete și de lacrimi, de bucurii și supărări, după cum sunt frământați de noroc sau de ghinion. Unul dintre zei a vrut odinioară să amestece bucuria cu tristețea pentru a face din ele aceeași compoziție; nu le-a putut da de capăt, dar le-a legat cap la cap
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sta în cale. Anuca, de mică, se dovedea a fi un caracter puternic. Prin minte îi trecură fel de fel de gânduri... „A să se mânie tataia pi mini!.. Ei, șî ci... păn‟ la urmî, tot mă iartî..!“ Pădurarul, la supărare, o mai mustra câte odată, dar cu blândețe... Supărarea nu ținea mult, o mângăia pe creștet și-i făcea toate voile. * 1884, toamna... Anuca la opt ani... ...Abia răsărise soarele de după creastă, când Anuca sui cele câteva trepte de la intrare
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fi un caracter puternic. Prin minte îi trecură fel de fel de gânduri... „A să se mânie tataia pi mini!.. Ei, șî ci... păn‟ la urmî, tot mă iartî..!“ Pădurarul, la supărare, o mai mustra câte odată, dar cu blândețe... Supărarea nu ținea mult, o mângăia pe creștet și-i făcea toate voile. * 1884, toamna... Anuca la opt ani... ...Abia răsărise soarele de după creastă, când Anuca sui cele câteva trepte de la intrare în școală. Se strecură prin ușa întredeschisă, și privi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de ciudă. Nimeni nu știa ce se petrece cu ea, în acele clipe. Anuca era un copil milos, dar mai ales bună la suflet... nu putea îndura să pricinuiască cuiva vreo mâhnire, și suferea pentru cel mai mic cuvânt de supărare împotriva ei. Cu intuiția ei de femeiușcă, din instinct, îi plăcea de ceva... de cineva, ori nu. Când a citit Miorița, a plâns sub plapumă, până n-a mai putut, de tristețea de a nu-i fi putut alina durerea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
zăpezi, viscole și singurătăți... Și, a venit primăvara... cu zarzări și cireși înfloriți. Anuca cu mâinile în poale, în ceardac aștepta... Un gând o purta înainte cu un an... în ziua aceea geroasă a bobotezei, când tatăl ei, vânăt de supărare, intra în casă, scoase din buzunarul de la surtuc puiul de lup și i-l întinse Anucăi, murmurând rar, abia șoptit, fără s-o privească: „- Na‟ ... să ai grijă de el!“, atât i-a spus, și-și căută de treabă... parcă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]