KorAP: Find »[drukola/base=surâs & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...111 112 113 ...163 >

4,066 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377

Orsay, la mate-fizică; Îl Încântase mai ales proximitatea unui campus universitar: așa judeca. Firește, au luat bacul amândoi. Annabelle Îi Însoțea În ziua afișării rezultatelor, chipul Îi era grav, Într-un an se maturizase mult. Se mai subțiase, avea un surâs mai interiorizat și, vai, era și mai frumoasă. Bruno se hotărî să ia o inițiativă: vila din Sainte-Maxime fusese vândută, dar putea merge la proprietatea lui di Meola, cum Îi sugerase maică-sa; le propuse celor doi să vină cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
se răsuci pe călcâie și reveni la grup. David o luă de talie și o trase la piept, hotărât. Ea Îi puse mâinile pe umeri. Bruno Îl privi din nou pe Michel; avu impresia că pe chipul lui plutea un surâs; Își lăsă privirea În jos. Când și-o ridică, Michel dispăruse. Annabelle era În brațele lui David; buzele lor erau apropiate. Lungit sub cort, Michel așteptă zorile. Spre sfârșitul nopții izbucni o furtună violentă și fu surprins să constate că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
cu o bunăvoință cam crispată. — Bun venit la Loc, zise ea În cele din urmă. Apoi, din nou, surâse larg; era cumva idioată? — Ai biletul? Bruno Își scoase hârtiile din geanta de imitație de piele. — Perfect, articulă hoașca, arborând același surâs nătâng. Circulația mașinilor era interzisă În camping; Bruno hotărî să procedeze În doi timpi. Mai Întâi să caute un loc În care să-și instaleze cortul, apoi să-și aducă bagajele. Chiar Înainte de plecare, cumpărase de la Samaritaine un cort tip

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
la atelierul de dezvoltare personală, Regulile lui da-da. — A, da, la da-da e super! spuse cu entuziasm elvețianca și se ridică la rândul ei. — Mersi pentru acest schimb de idei..., spuse catolica Întorcând capul spre el, cu un surâs grațios. E drept, se descurcase binișor. „Să discuți cu bășinoasele astea, se gândea Bruno traversând din nou campingul, e ca și cum te-ai pișa Într-un pisoar plin cu mucuri de țigări; sau ca și cum te-ai căca Într-un closet plin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
lui Dumnezeu surâse politicos. Michel continuă vorbindu-i despre experiențele lui Aspect și despre paradoxul EPR: când două particule au fost unite, ele formează un tot inseparabil, „asta mi se pare foarte apropiat de povestea aia cu un singur trup”. Surâsul pastorului se crispă ușor. „Vreau să spun, continuă Michel cu Însuflețire, că pe plan ontologic li se poate asocia un vector de stare unică Într-un spațiu Hilbert. Înțelegeți ce vreau să spun? — Desigur, desigur...”, mormăi slujitorul lui Cristos aruncând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
ani ca să Înțeleg acest adevăr banal. Toți trăiau așa În jurul meu, mă mișcam Într-un mediu eliberat; dar nu simțeam nici o plăcere să provoc ori să seduc. Chiar și sexualitatea a sfârșit prin a mă dezgusta; nu le mai suportam surâsul triumfător În momentul În care Îmi scoteam rochia, aerul stupid În clipa când ejaculau, și mai ales bădărănia după ce actul era consumat. Erau jalnici, nevolnici și aroganți. Până la urmă, e dureros să fii considerată o vită interșanjabilă - chiar dacă eram socotită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
nimic nu permitea să li se atribuie un sens precis și utilizabil: În această direcție, era clar, trebuiau orientate cercetările. Eliberat de dosarele și cărțile Înghesuite pe rafturi, biroul lui Desplechin părea imens. — Ei bine, da..., făcu el cu un surâs discret. Ies la pensie la sfârșitul lunii. Djerzinski rămase cu gura căscată. Sunt oameni pe care-i Întâlnim ani În șir, uneori zeci de ani, obișnuindu-ne puțin câte puțin să evităm chestiunile personale și subiectele cu adevărat importante; dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
de calcul foarte mare - iar ei, dacă-mi aduc bine aminte, au două Cray În paralel. — Te gândești la o nouă direcție de cercetare? Vocea lui Desplechin trăda o anume excitație; Își dădu seama de asta, schiță din nou un surâs discret, parcă autoironic. — Dorința de cunoaștere..., făcu el cu o voce slabă. După părerea mea, eroarea e că vrem să lucrăm numai cu ADN natural. ADN-ul este o moleculă complexă, care a evoluat cam la Întâmplare: există redundanțe nejustificate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
un tip de treabă, o să te lase-n pace. Dacă nu mă Înșel, ai lucrat deja cu ei? Ceva cu niște vaci... Ceva modest, da. — Nu-ți face griji. Eu ies la pensie... (de data asta, era puțină amărăciune În surâsul lui), dar Încă pot să fac un lucru: din punct de vedere administrativ, vei fi detașat - cu posibilitatea de a prelungi detașarea În fiecare an, de câte ori vei dori. Indiferent cine va fi succesorul meu, nu e niciun risc să revină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
În apele Întunecate ale lacului Loug Corrib. Coborând spre Rosscahill, o luară de-a lungul unei pajiști În pantă lină unde păștea o cireadă de vaci mai mici decât media, de un brun-deschis agreabil. — Le recunoașteți? Întrebă Walcott cu un surâs. Da... sunt urmașele primelor vaci ieșite din lucrările dumneavoastră, acum zece ani. Pe atunci eram un centru foarte mic, nu prea dotat, ne-ați fost de mare ajutor. Sunt vaci robuste, se reproduc ușor și dau un lapte excelent. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

ai vreo întrebare ? — Sinceră să fiu, da, zic, aplecându-mă ușor în față. — Foarte bine ! spune radioasă. Vrei să știi ce tratamente facem azi sau e ceva mai general ? — Aș putea trimite un e-mail rapid ? spun politicoasă. Mayei îi îngheață surâsul. Repede de tot, adaug. Maxim două se... — Samantha, Samantha... Maya clatină din cap. Ești aici pentru a te relaxa. Pentru a-ți oferi un moment doar pentru tine. Nu pentru a trimite e-mail-uri. Ești obsedată ! E o dependență la fel de dăunătoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
peste o oră. Simt în piept o fierbințeală albă, și mă ia cu leșin. O clipă, nu pot nici să respir. Am reușit. Am reușit. — Nu ți-am zis nimic, OK ? Chipul lui Guy se destinde o clipă într-un surâs. Bravo. — Mersi... reușesc să îngaim. Ne vedem mai târziu. Ca să te felicit cum se cuvine ! Se întoarce și iese cu pași mari și rămân uitându-mă în gol la computer. Am fost numită partener al firmei. O, Doamne. O, Doamne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Fată mea dragă. Cum ai reușit, scumpa mea, să faci așa o dandana ? Numai Arnold ar putea să descrie paguba de cincizeci de milioane de lire a unui client drept „dandana”. În ciuda situației, în colțul gurii mi se formează un surâs. Parcă-l și văd, în vestă, cu sprâncenele groase împreunate. — Știu, spun, încercând s-o dau și eu pe glumă. Ce să zic... nu sunt prea mândră. — Mă văd obligat să subliniez că plecarea ta în fugă de ieri nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
de la crema de mentă. Trebuie să plec. — Păcat. Ridică din umeri. Ar fi fost plăcut să am în preajma mea pe cineva vorbitor de engleză. Și care face niște sandvișuri atât de extraordinare, adaugă, extrem de serios. Nu-mi pot reprima un surâs. — Firma de catering. — A. Eram doar curios. La auzul unui răpăit ușor în ușă, ridicăm amândoi privirea. — Samantha ? o aud pe Trish șoptind de dincolo de ușă, pe un ton de urgență. Mă auzi ? — Ăă... da ? îi răspund, cu glasul ușor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
sunt nevoită să vă rog să-mi acceptați demisia. Voi pleca mâine dimineață. Așa. Gata. Și fără victime. Nu pot rezista să nu arunc un ochi la Nathaniel, care stă în pragul ușii. Acesta clatină din cap cu un mic surâs și ridică degetul mare, felicitându-mă. — Demisia ? Trish mă privește consternată, cu ochii albaștri efectiv scoși din orbite. Dar nu poți să pleci ! Ești cea mai bună menajeră pe care am avut-o vreodată ! Eddie, fă ceva ! — Doamnă Geiger, după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
fundul în sus. Auci. — Bravo ! exclamă ea. Știam eu ! N-ai nevoie să te iau de mână și să-ți arăt ! Știi singură ce trebuie făcut într-o casă ! — Îmi place să cred că da. Trish îmi răspunde cu un surâs radios și mai ia o gură de ceai. Bănuiesc că azi te ocupi de rufe. Rufe. La asta nu m-am gândit până acum. Aș vrea să schimbi și aștenuturile când faci paturile, adaugă. Când fac paturile ? Nici la asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
bubuie tare. Nu pot să fac asta. Trebuie neapărat să găsesc o ieșire. Dar nu-mi vine nimic în cap. Am creierul total gol. — Cred că fierul s-a încălzit destul de tare ! spune Trish săritoare. — Da ! Întorc spre ea un surâs schimonosit. N-am de ales. Va trebui să încep să calc. Iau una dintre cămășile de deasupra și o întind stângace pe scândură, trăgând cât pot de timp. Nici măcar nu știu de unde să încep. — Domnului Geiger nu-i place să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
rupți și părul în dezordine. Ăă... da. Bună din nou. E un pic ciudat să-l văd în dimineața asta, după toate dramele de aseară. În momentul în care privirile ni se întâlnesc, colțul gurii i se ridică într-un surâs. — Bună, zice. Cum merge ? — Foarte bine ! zic pe un ton lejer. Perfect. — Nathaniel știe tot ce e de știut despre casa asta, intervine Trish, care se dă cu ruj. Așa că dacă nu găsești ceva... dacă vrei să știi cum se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
În orice caz, spun, acoperind iute picăturile cu cârpa. Îmi stai în drum. Iau un pămătuf de praf din cădiță și încep să mătur cu el firimiturile de pe masă. Scuză-mă... — Atunci te las, spune Nathaniel, cu un început de surâs în colțul gurii. Se uită la pămătuf. N-ar fi mai bine să folosești pentru asta o perie și un făraș ? Mă uit confuză la pămătuf. Și ăsta ce-are ? Și oricum, cine e el, inspectorul-șef de la ministerul prafului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
nat Lecțiile de gătit. Mă străbăte un fior de încântare. Da. Ăsta e modul cel mai plăcut în care îmi pot petrece restul zilei. Apăs pe Răspunde și scriu repede : mi-ar plăcea. mersi. sam Îl expediez cu un mic surâs. Ce amuzant ! Un minut sau două mai târziu, telefonul bipăie din nou. la ce oră? e prea devreme la 11? Nat Mă uit la ceas. Mai sunt două ore și jumătate până la ora unșpe. Două ore și jumătate în care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
o să avem nevoie de ingrediente pentru toate felurile astea de mâncare. Întocmește rapid o listă și i-o întinde. Fugi repede și cumpără-ni-le, dragul meu. În clipa în care el părăsește încăperea, ea mă privește, cu un vag surâs. — A fost mult mai bine. — Sfinte Sisoe, uite c-a nimerit-o fătuca ! zic plină de speranță, și Iris începe să râdă, dându-și capul pe spate. Nu încă, scumpo, mai e mult pân-acolo ! Uite, ia un șorț. Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Aproape că-mi vine să-i fac o poză. — Doar nu vrei să spui că tu ai făcut ăsta ? spune Nathaniel jucând mirarea. Ha ha ha. Știe foarte bine că eu l-am făcut. Dar nu-mi pot reprima un surâs. — E doar o chestie pe care am făcut-o rapid mai devreme... Ridic modestă din umeri. Un fleac pentru specialiști în cordon bleu de calibrul meu. Nathaniel taie puiul cu îndemânare de expert, iar Iris pune în farfurii garniturile. După ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
și eu zâmbesc larg, ușurată. Slavă Domnului. Cred că plătica încă mai e OK... Trebuie doar să torn sosul în sosieră... — Bine, hai. Trish își trage nasul. Samantha, în seara asta o să luăm masa în oraș. Simt că îmi îngheață surâsul pe față. Poftim ? — Nu mai e nevoie să gătești azi, intervine și Eddie, bătându-mă vesel pe braț. Poți să-ți iei liber ! Poftim ? — Dar... am gătit ! zic repede. E gata ! — A. Păi, asta e. Trish flutură vag din mâini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
ochii din podea. Indiferent dacă se ating sau nu de ea, e o mare realizare. Vorbesc cât se poate de serios. Mustăcește amuzat. Îți aduci aminte când ai gătit ultima dată în bucătăria asta ? Fără să vreau, îmi scapă un surâs. — Apocalipsă de miel, vrei să spui. — Mazăre fină. N-o s-o uit niciodată. Ia o gură de pește, clătinând din cap cu maximă uimire. Apropo, e foarte bun. Îmi vine în minte imaginea acelor gloanțe minuscule și negre ; imaginea mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
se rupe dacă Eddie înțelege ceva sau nu. — Da ! spune Eddie râzând. Da, sunt convins. Se uită confuz la contract, după care îl lasă jos. Și noi suntem la fel de preocupați de securitatea investiției, spune tipul cu cravată mov, cu un surâs. — Cine n-ar fi, când e vorba de bani ? i se alătură și primul individ. OK. Ce naiba se întâmplă aici exact ? Când ajung lângă celălalt individ și-i torn cafeaua, contractul se află chiar în fața mea și-mi trec rapid

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]