KorAP: Find »[drukola/base=tăia & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...111 112 113 ...1236 >

30,883 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229

monitor. Se încruntă și-și aruncă părul roșcat pe spate, dezvelind ceea ce par a fi niște cercei de perle. — Când ajung la închisoare, își spune Gwen în monitor, sau când nu mai sunt atrăgătoare, unele fete folosesc lama-unghie ca să-și taie venele de la încheietura mâinilor. O fac din nou mută pe Gwen Lucrează Ca Târfă. Schimb canalele. Schimb canalele. Schimb canalele. La distanță de șaisprezece canale, o tinerică frumoasă într-o rochie cu paiete zâmbește și aruncă reziduuri organice într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
obloane verzi vânătorești, o casă colonială cu două etaje, cu uriașe coloane în față. Iederă cheală și trandafiri cățărători - trandafiri galbeni - se urcaseră pe trei metri de la sol în jurul fiecărei coloane uriașe. Aici ți l-ai imagina pe Ashley Wilkes tăind iarba, sau pe Rhett Butler dând jos obloanele de furtună, dar Evie, ea îi are pe ăștia trei sclavi din Laos cu salariu minim care refuză să locuiască înăuntru. Sari la ziua dinainte, Evie aducându-mă cu mașina de la spital

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
ce sunt, îmi doresc imediat să nu fi făcut asta, și îngenunchez și încep să strâng mizeria. Cioburile și țigările. Numai Evie... o tabacheră. E o chestie așa târziu-generaționistă. Și chibrituri. O bucățică mă ciupește de deget, și m-am tăiat într-un ciob așa de mic și de transparent că e invizibil. O, toate astea sunt orbitoare. Numai când sângele țâșnește și colorează ciobul în roșu, numai atunci văd ce m-a tăiat. E sângele meu pe ciobul de sticlă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
mă ciupește de deget, și m-am tăiat într-un ciob așa de mic și de transparent că e invizibil. O, toate astea sunt orbitoare. Numai când sângele țâșnește și colorează ciobul în roșu, numai atunci văd ce m-a tăiat. E sângele meu pe ciobul de sticlă pe care-l scot. Sângele meu pe o cutie de chibrituri. Nu, doamnă Cottrell. Nu, chiar așa e, Evie voia să fie incinerată. Mă ridic din mijlocul mizeriei ăleia, și alerg fără țintă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
tăciuni țâșnesc pe ușa sufrageriei și se împrăștie pe podeaua holului. Evie zice: — Manus, nu face glume. Dacă tu ești, am zis că nu vreau să te mai văd. Și chiar atunci: Buf. O jumătate de tonă de cristale austriece tăiate de mână, scânteietoare, învăpăiate de lumină albă, marele candelabru cade din mijlocul tavanului holului și explodează prea aproape. Încă un centimetru, și aș fi moartă. Cum pot să nu râd. Sunt deja moartă. — Ascultă, Manus, zice Evie. Ți-am spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
și sunt unsprezece de toate. Broderia de sub cutiuțe n-a fost făcută la mașină. Nu doar cotoarele, ci și coperțile din față și din spate ale tuturor cărților de pe toate rafturile din bibliotecă sunt legate în piele, iar paginile sunt tăiate. Nu e nevoie să scoți nici măcar o carte ca să știi asta. Agentul imobiliar, domnul Parker, are picioarele drepte și imobile. După un crac al pantalonilor, care e puțin mai umflat, se înțelege că poartă boxeri și nu chiloți. Brandy clatină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
o talie de patruzeci de centimetri. Încă am o talie de patruzeci de centimetri. Una dintre mâinile lui Brandy se deschide ca o floare complet înflorită și alunecă peste suprafața plată unde bluza îi intră sub betelia fustei. — Mi-au tăiat două coaste, și nu le-am mai văzut niciodată, zice Brandy. E ceva în Biblie despre scoaterea coastelor. Crearea Evei. Brandy zice: — Nu știu de ce i-am lăsat să facă asta. Și Brandy, Brandy adoarme. Sari înapoi la noaptea în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
aș putea fi doctor. Scuze, mamă. Scuze, Doamne. Manus a zis odată că ai tăi sunt Dumnezeu. Îi iubești și vrei să-i faci fericiți, dar tot îți dorești să-ți creezi propriile reguli. Chirurgii au zis, nu poți să tai pur și simplu o gâlmă de piele dintr-un loc și s-o lipești în altul. Nu altoiești un copac. Fluxul sangvin, venele și capilarele pur și simplu n-ar fi legate, ca să poată menține grefa în viață. Gâlma ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
ca și cum ai apăsa o roșie coaptă pe-o fâșie de șmirghel. Plătești mai mult doar pentru dezastrul rezultat. Pentru a repoziționa o bucată de piele, pentru a reconstrui o mandibulă, trebuie să jupoi o fâșie lungă de piele de pe gât. Tai de la baza gâtului, dar nu retezi pielea sus. Închipuiți-vă un soi de banner sau fâșie de piele atârnându-vă de-a lungul gâtului, dar încă prinsă de partea inferioară a feței. Pielea e încă prinsă de tine, așa că încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
sunt putere, așa cum o armă încărcată e putere. Iar Manus, cu înfățișarea lui frumușică, maxilarul pătrățos și pomeții înalți, ar putea apărea pe un afiș pentru recrutarea naziștilor. Pe când Manus încă lupta împotriva criminalității, într-o dimineață l-am găsit tăind coaja de la o felie de pâine. Pâinea fără coajă m-a dus cu gândul la copilărie. Totul era așa încântător, dar am crezut că prăjește pâine pentru mine. Apoi Manus se duce în fața unei oglinzi din apartamentul pe care-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
palat de rochie, zice Brandy, dar, chiar și cu medicamente, tot mă doare. Capetele rupte ale firelor de metal o înțeapă în gât, o înțeapă în talie. Panourile oase-de-balenă din plastic cu colțurile și marginile lor ascuțite se înfig și taie. Mătasea e extrem de caldă, tulul - aspru. Numai respirația ei face să zăngănească oțelul și celuloidul vârâte înăuntru, ascunse, numai faptul că Brandy e vie le face să muște și să ronțăie stofa și pielea ei. Sari la vreme de noapte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
am cumpărat-o. Lângă secretară e-un vraf de invitații gravate cu aur. Alea-s de la cei care nu vin. Scuze, dar n-o să ajungem. Par să fie multe invitații returnate. Invitațiile-s frumoase, însă, gravate cu aur, cu marginile tăiate de mână, un cartonaș îndoit în trei cu o viorea presată înăuntru. Șterpelesc una și-i prind din urmă, pe agenta imobiliară Cottrell și pe Brandy și pe Ellis. Nu, zice Brandy, sunt prea mulți oameni pe-aici. Nu putem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Capitolul 28 Rochia în care-mi car curul la nunta lui Evie e mai strânsă ca pielea. E ceea ce ați numi strâns până la os. E stampa aia bestială cu Giulgiul din Torino, aproape toată numai maro și alb, drapată și tăiată în așa fel încât nasturii roșii strălucitori țin loc de stigmate. Apoi mai port metri și metri de mănuși din mătase neagră, strânse pe brațe. Tocurile sunt vertiginos de înalte. În jurul țesutului meu cicatrizat înfășor kilometri de tul negru spuzit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
nimic. Sau de nimeni. Nu, sincer, toți cei de aici freamătă să fie incinerați. Sari la etaj. În dormitorul principal, trusoul lui Evie e întins, gata să fie împachetat. De data asta am adus chibrituri cu mine, și aprind marginea tăiată de mână a invitației gravate cu aur, și port invitația de la cuvertura de pat la trusou și la draperii. E cel mai suav moment, când focul preia controlul și tu nu mai ești răspunzător de nimic. Iau sticla mare de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
de unde-l scăpasem. Faptul că eram în stare de șoc m-a ajutat. Pistolul și mănușa sunt într-un burlan din parcarea spitalului, acolo unde le-am aruncat, în caz că vreți dovezi. Apoi morfina administrată intravenos, minusculele foarfece chirurgicale mi-au tăiat fusta, chiloțeii, pozele poliției. Păsările mi-au mâncat fața. Nimeni n-a bănuit vreodată adevărul. Adevărul e că am intrat puțin în panică după aia. I-am lăsat pe toți să creadă ce nu trebuia. Viitorul nu e-un loc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
crede, dar poate fi o oportunitate pentru ceva mai bun decât mi-aș fi putut imagina vreodată. Adevărul e că-mi pare rău. Capitolul 32 Sari înapoi la sala de urgențe de la La Paloma. Morfina administrată intravenos. Minusculele foarfece chirurgicale taie taiorul lui Brandy. Penisul nefericit al fratelui meu e acolo, albastru și rece, în văzul tuturor. Pozele poliției, și sora Katherine strigând: — Faceți pozele! Faceți pozele acum! Încă pierde sânge! Sari la operație. Sari la după operație. Sari la mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805

importanța călătoriei domnișoarei Magda Demetrescu, miss România din 1929, la Galverston, în America, unde va concura pentru titlul de miss Univers. Vreme de cinci ani Leonard Bîlbîie și-a pierdut vremea făcînd muncă de birou, citind gazete nemțești și italiene, tăind din ziare articole care ar fi putut interesa pe analiștii Serviciului, subliniind pasajele ce priveau țara ori oamenii politici ai ei. Desigur, n-a fost doar atît. Din cînd în cînd, ore de așteptare în fața unei case ori a unui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
nu mai fusese de mulți ani acolo putea spune "cum nu i se mai întîmplase de multă vreme", și un fel de căldură în piept, o căldură care urca încet și îl ținea strîns de gîtlej. Ca și cum i-ar fi tăiat respirația. Și cum să nu i se taie respirația cînd invitația la Cantacuzino, loc în care nu fusese niciodată, prinții știau să se deteste cordial, invitația era prilejuită de recepția dată în onoarea unuia dintre așii așilor aviației mondiale, Italo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
spune "cum nu i se mai întîmplase de multă vreme", și un fel de căldură în piept, o căldură care urca încet și îl ținea strîns de gîtlej. Ca și cum i-ar fi tăiat respirația. Și cum să nu i se taie respirația cînd invitația la Cantacuzino, loc în care nu fusese niciodată, prinții știau să se deteste cordial, invitația era prilejuită de recepția dată în onoarea unuia dintre așii așilor aviației mondiale, Italo Balbo. Orice aviator, iar Șerban Pangratty se considera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
de neînchipuit, Leonard Bîlbîie nu știa nimic despre inginerul Cezar Stoicescu, l-a urmărit cu privirea: amuzat, "ca doi cățelandri, Corvino și celălalt, după Balbo. Gloria altuia te orbește și te strivește. Habar nu are că admirîndu-l pe macaronar își taie propriile aripi, propriile ambiții. Vor vrea să fie ca el și nu vor mai putea fi ei. Iar ca el nu mai putea fi nimeni. Absolut nimeni. Locui e ocupat." Tocmai de aceea îl admira pe Șerban Pangratty. Prințul nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
De ce avea nevoie ofițerimea aceea tobă de carte, dar tot atît de folositoare cît un apendice al unui om sănătos? Dacă nu-i inflamat nu-l observi. Dacă se infectează te poate omorî. Faci temperatură, delirezi și dacă nu-l tai, dacă nu-l arunci, te poate lichida în cîteva ore. Era mulțumit de comparație. În ea găsise și explicația de care avea nevoie. Basarab Cantacuzino nu voia ca statul să fie lichidat, ci doar să delireze. Într-un asemenea moment

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
au închis. O garanție grozavă a perpetuității lor la guvern. După ce încing singuri focul sub cazan trebuie să arate că ei sînt singurii care pot ține capacul închis. Ca pompierii care dau singuri foc la oraș pentru a nu fi tăiați de pe statele de plată ale primăriei. Ori ca povestea cu banditul Cocoș care terorizează un sfert din populația țării și din care pricină e nevoie de o mînă forte să facă ordine. Era chiar de mirare că nu s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
pînă în primăvara acelui an erau în dreptul lui doi plopi negri, subțiri, foșnitori, înalți, doi plopi pe care îi pusese cu mîna lui și se bucurase că îi văzuse crescînd sub ochii lui, dar în primăvară a trebuit să-i taie. Fusese o săptămînă cu vînt și plopii scoteau un vaier, un foșnet atît de omenesc și de neliniștitor, încît n-a mai putut suporta și a dat ordin să fie tăiați. Mai în fiecare dimineață se ducea la fereastră să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
ochii lui, dar în primăvară a trebuit să-i taie. Fusese o săptămînă cu vînt și plopii scoteau un vaier, un foșnet atît de omenesc și de neliniștitor, încît n-a mai putut suporta și a dat ordin să fie tăiați. Mai în fiecare dimineață se ducea la fereastră să vadă petele alburii, rotunde, ale trunchiurilor retezate ca doi bănuți de argint lucind în iarba întunecată. Îi părea rău că s-a întâmplat așa, dar n-avusese încotro. O săptămînă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
purtați la biserică! Și cine, mă rog, va stabili dacă unul sau altul e chemat sau nechemat în viața publică? Maiorul Stavri? Colonelul Stoicescu? Stînd așa, în odăile dinspre grădină ale Vilei Katerina, vor citi listele funcționarilor publici și vor tăia cu creionul pe nechemați și pe trădători. Mai departe era și mai și, "curățirea presei de toți apașii periculoși, vînduți dușmanilor țării cari prin campanii criminale alimentează curentul de destrămare contra Statului și neamului nostru". Aici o tocmiseră bine, gazetarii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]