8,384 matches
-
costum și o altă femeie elegantă. Nu-i recunosc pe nici unul dintre ei. — Ce? mă scrutează curios Danny. S-a Întîmplat ceva? — E... Înghit În sec și dau discret din cap În direcția ei. Danny Îmi urmărește privirea și Încremenește teatral, Încîntat. — E Cruella de Venetia? — Taaci! scîncesc cu dinții strînși. Însă e prea tîrziu, Venetia s-a Întors spre noi. Ne-a văzut. Se ridică și vine spre noi, o siluetă nepermis de elegantă În taior negru cu pantaloni și
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
existență a periodicului. Astfel, „Buletinul literar” conține informații despre cărți noi, românești și străine. „Reflectoare din lumea artelor”, cu foiletoane semnate permanent de Em. Cerbu, tratează despre spectacolele de la Teatrul Național din București, o cronică separată având drept obiect spectacolele teatrale de la Paris și Viena. „Ecranul animat”, devenit, din 1929, „Culisele ecranului”, se ocupă de premierele cinematografice. „Pagini uitate din scriitorii vechi” încearcă repunerea în circulație a unor texte semnate de N. Xenopol, Petre Ispirescu și V. Alecsandri. Dar rubricile literare
GAZETA DE DUMINICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287187_a_288516]
-
și datorită prezenței cu articole politice și literare, în anii 1893 și 1894, a lui G. Bogdan-Duică, semnificativ fiind mai ales ciclul de cronici literare intitulat Literatură română. Pe toată durata apariției, gazeta a dedicat un spațiu relativ întins criticii teatrale, notelor bibliografice, știrilor literare care veneau din România. R.Z.
GAZETA BUCOVINEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287184_a_288513]
-
a sprijini teatrul și literatura dramatică în limba română. Revista urma să cuprindă dări de seamă asupra lucrărilor comitetului de conducere al societății, piesele originale sau traduse ce urmau să fie reprezentate, cronici dramatice și articole despre teatru. Din repertoriul teatral (prezentat și comentat la rubrica „Teatrul Bucureștilor”) au apărut fragmente din Saul de Vittorio Alfieri, în traducerea lui C. Aristia, elogiată de C. Negruzzi într-o scrisoare către redactor. Partea de beletristică mai cuprinde traduceri semnate de Heliade (Ultimele zile
GAZETA TEATRULUI NAŢIONAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287207_a_288536]
-
misiunea socială, militantă a teatrului ca „școală de moral”. În numele unor idealuri sociale și naționale se pledează pentru un repertoriu „clasic” (drame, tragedii) și împotriva vodevilurilor și melodramelor. Articolele și cronicile dramatice de aici constituie primele manifestări importante ale criticii teatrale românești. La rubrica de critică, Heliade plasează un amplu comentariu („Serafimul și Heruvimul” și „Visul”) la două din poeziile sale. Fiecare număr este întregit de scurte note ale redactorului și de corespondențe despre teatrul din Moldova. L.V.
GAZETA TEATRULUI NAŢIONAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287207_a_288536]
-
și critic de teatru. Este fiul Constanței (n. Mincu) și al lui Alexandru Genoiu, funcționar. În 1953 a absolvit Liceul „I.L. Caragiale” din Ploiești, după care, în 1962, își va lua licența la Facultatea de Teatrologie a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București. Debutează în dramaturgie la „Ateneu”, cu piesa Umbrelă pentru singurătate (1968), după ce debutase ca poet în „Tânărul scriitor” (1955), iar în postura de comentator literar în „Tribuna” (1963). Metodist și director al Casei Regionale
GENOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287215_a_288544]
-
Galați (1961-1964), inspector pe probleme artistice în Galați (1966-1967), din 1967 face parte din redacție, iar din 1982 până în 1990 conduce revista „Ateneu”. Din 1990 înființează și conduce, la București, Editura Rampa și Ecranul. I s-au acordat Premiul criticii teatrale (1979), Premiul Uniunii Scriitorilor pentru dramaturgie (1983), Premiul Asociației Scriitorilor din București (1996). Nume înseriabil generației lui Dumitru Radu Popescu, Tudor Popescu, Iosif Naghiu ș.a., G. practică deopotrivă genul dramatic, cronica de spectacol cu tendințe accentuat moralizante și mai puțin
GENOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287215_a_288544]
-
tristeților lirice și să aducă la rampă problematica inerentă cuplului aflat la răscruce, vanitatea ultragiată a activistului, singurătatea ratării profesionale, nostalgia tinereții revoluționare ș.a.m.d. Volumul Teatru (1997), ediție de autor, reprezentativă pentru cei treizeci de ani de activitate teatrală, cuprinde Trilogia captivă: Cantonul de vânătoare, Rătăciți în amurg, Împăcare târzie, apoi zece piese grupate sub titlul Conversații provinciale, trei sub „efigia” Acasă, vieți destrămate, articole, cronici, eseuri pe teme teatrale, precum și un substanțial dosar de opinii critice și mărturii
GENOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287215_a_288544]
-
autor, reprezentativă pentru cei treizeci de ani de activitate teatrală, cuprinde Trilogia captivă: Cantonul de vânătoare, Rătăciți în amurg, Împăcare târzie, apoi zece piese grupate sub titlul Conversații provinciale, trei sub „efigia” Acasă, vieți destrămate, articole, cronici, eseuri pe teme teatrale, precum și un substanțial dosar de opinii critice și mărturii afective despre autor. În general, motivul cuplului situat într-un nucleu conflictual (Logodnicii mincinoși, Doi pentru un tangou), drama morală a unui tată, conflictul dintre generații și opțiuni politice (Conversație în
GENOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287215_a_288544]
-
politice (Conversație în oglindă), satira socială (Comedie provincială), feminitatea social-exemplară (Drumul spre Everest) sunt câteva dintre subiectele tratate (nu vor lipsi cele din mediul rural, din viața funcționărimii și a activiștilor de partid), de neocolit de către eventualul istoric al formelor teatrale în ceaușism. Din această perspectivă, este obligatoriu de semnalat evoluția autorului către panoramarea socio-satirizantă a României anilor 2000: Titircă, Inimă-Bună (palavre și adulter la domeniile Marvila) este un „pamflet antioligarhic” (2002), pe tiparele proiectatei piese caragialiene Titircă, Sotirescu & Co., și
GENOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287215_a_288544]
-
SCRIERI: Seara în fața cerului, București, 1973; Drumul încrederii, București, 1978; Frate mai mare, București, 1980; Teatrul de toate zilele, Iași, 1980; Însoțitorul nevăzut, București, 1983; Trecere prin verandă, Iași, 1984; Doi pentru un tangou, pref. Ileana Berlogea, București, 1986; Subiecte teatrale. Motive. Procedee, București, 1987; Conversație în oglindă, București, 1989; O lume captivă, București, 1996; Teatru, București, 1997; Dramele decăderii, București, 2000; Titircă, Inimă-Bună (palavre și adulter la domeniile Marvila), București, 2002; Teatru. Domeniile Marvila, București, 2003. Repere bibliografice: Costin Tuchilă
GENOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287215_a_288544]
-
romanismului la granița de Apus a țarii. Direcția culturală se manifestă cu precădere în interiorul rubricilor specializate, care se diversifica treptat, de la „Gazeta de Vest culturală” la „Cronicar”, unde apar cronici plastice, si de aici la „Curier literar” și la „Cronică teatrală”, unde sunt comentate spectacolele montate la Teatrul de Vest din Oradea, până la „Săptămâna cărții”, „Figuri românești”, „Figuri mondiale”, „Cultură, arta, teatru”, „Cultură, arta, literatura”. Printre poeții gazetei se numără directorul ei, George A. Petre, care semnează cu asiduitate versuri ocazionale
GAZETA DE VEST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287193_a_288522]
-
, Constantin (27.V.1933, Snagov, j. Ilfov - 17.II.2000, Snagov, j. Ilfov), prozator. Este fiul Sofiei (n. Preda) și al lui Ioan Georgescu, preot. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale”, promoția 1956, clasa Ion Finteșteanu. Până în 1964 a jucat pe scena Teatrului Național din Craiova. Între 1964 și 1966 a funcționat ca profesor de limba română la școala din Grindu (județul Ialomița). Debutul publicistic a avut
GEORGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287225_a_288554]
-
de reconstrucție a unui suprasubiect sau a unui subiect multiplu funcțional. Despre anarhetipuri Dacă Într-adevăr așa stau lucrurile, atunci dați-mi voie să port discuția În continuare spre domeniul literaturii și al artei În general. Există opere literare, filmice, teatrale În care vedem la lucru un principiu oarecum similar cu ceea ce am descris drept subiect multiplu. Sunt opere În care nu mai acționează ceea ce suntem obișnuiți să descriem prin termenii arhetip, pattern, model. (Folosesc conceptul de arhetip În sens cultural
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
să se lucreze În niște focus-grupuri aplicate imaginarului. Anca Hațiegan: Lucrurile acestea seamănă cu metodele de lucru ale actorului. Ar trebui invitați și oameni de teatru la aceste discuții! Iată, Miruna Runcan este deja prezentă printre noi cu cartea Modelul teatral românesc - o carte pe care am adus-o cu mine, pentru că ea confirmă, cred, intuițiile lui Corin Braga legate de anarhetip. Miruna Runcan analizează În această carte câteva spectacole postdecembriste, care, pare-se, după cum reiese din comentariile autoarei, propun un
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
o carte pe care am adus-o cu mine, pentru că ea confirmă, cred, intuițiile lui Corin Braga legate de anarhetip. Miruna Runcan analizează În această carte câteva spectacole postdecembriste, care, pare-se, după cum reiese din comentariile autoarei, propun un antimodel teatral românesc. Ele demontează „scheletul” arhetipal al unei reprezentații tradiționale (construită după regulile aristotelice). Sunt mai multe spectacole pomenite aici: Teatrul seminar după Petre Țuțea, Suită de crime și pedepse după Euripide, spectacol regizat de Dabija, Au pus cătușe florilor..., La
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
altele” (Partizanii descentralizării). Ca și „Gazeta săteanului”, D. de J. conține numeroase informații practice de interes pentru locuitorii din mediul rural. Rubrici: „Mișcarea culturală”, „Bibliografii”, „Recenzii”, „Revista generală”, „Mișcarea literară și de idei”, „Cărți și reviste”, „Știri și fapte”, „Cronica teatrală, științifică, politică”, „Din literatura străină”. Numărul 10 din 1909 este un număr omagial, închinat împlinirii a douăzeci de ani de la moartea lui Mihai Eminescu și apare sub îngrijirea lui Al. Bădescu și C.Z. Buzdugan. Este consemnată prima șezătoare literară
DUNAREA DE JOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286918_a_288247]
-
și stilistice care vor fi regăsite, cu nesemnificative modificări de nuanță și tonalitate, în volumele următoare, Biblioteca din Nord (1986), Mesagerul (1992) și Fiara melancolică (1999). D. este un tragic livresc, un neoexpresionist și un neosuprarealist, un metafizic evaziv, uneori teatral. Este, în primul rând, o voce dedublată, prinsă într-un iremediabil conflict între irealitate și realitate, livresc și autentic, între moarte (cuvinte) și viață (iubire), între tragismul, prozaicul și absurdul existenței, explorând, asumând și refuzând oricare dintre ipostazele eului său
DUMITRASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286906_a_288235]
-
la Șuici și Curtea de Argeș, apoi, din 1962 până în 1967, este elev al Liceului „Negru Vodă” din același oraș; în 1966 și 1967, urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității din București, iar din 1967, pe cele ale Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale”. În 1971, obține titlul de diplomat în arte, în urma absolvirii Facultății de critică de teatru, film și televiziune. Din 1991, a înființat Editura Orient-Occident, al cărui director este, publicând cu preponderență cărți de poezie. A debutat
DUMITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
FĂCLIA, revistă apărută la București, bilunar, între 15 noiembrie 1915 și 1 martie 1916. Revista, purtând subtitlul „Literară, teatrală, artistică”, se vrea „de pură manifestare artistică, dezbrăcată de orice năzuinți materiale”. Poezie argheziană este publicată în primele trei numere, cu Psalmul de taină, Nehotărârea și versuri din ciclul Agate negre, alături aflându-se producțiile poetice ale lui S. Rariște
FACLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286934_a_288263]
-
debutează în primii ani ai deceniului al patrulea, afirmându-se în curând atât în viața culturală, cât și în cea politică. Are rubricile „Cronica literară” și „Cronica plastică” (susținute de Eugen Ionescu), „Teatru-cinema-muzică”, „Vitrina librăriei” (semnată de Arșavir Acterian), „Pagina teatrală”, „Revista revistelor”. Semnificative sunt colaborările lui Constantin Noica, Octav Șuluțiu și Arșavir Acterian, care peste câțiva ani se vor reîntâlni în paginile revistei „Criterion”. În articolul Despre orfani, C. Noica susține că în epocile de criză se constată întoarcerea la
FAPTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286953_a_288282]
-
, Emil D. (pseudonim al lui Samuel Honigman; 7.IV.1873, Iași - 16.III.1948, București), gazetar, cronicar teatral, prozator și traducător. Fiu al unui cantor și profesor de pian, F. a căpătat de mic o bună educație muzicală și a urmat cursurile Liceului Național din Iași. Absolvent al Facultății de Drept din București, va face o carieră de
FAGURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286938_a_288267]
-
a fi juste: intrarea în război de partea Aliaților (în 1916), împotrivirea la ascensiunea tot mai nocivă a extremei drepte și la aservirea țării intereselor Germaniei hitleriste (motiv care l-a determinat să părăsească România în perioada 1938-1945). În calitate de comentator teatral, a debutat la „Evenimentul” (Iași, 1890), dar a devenit cronicar oficial al „Adevărului” în 1896. Pornind la o acțiune care avea să dureze patru decenii, F. se declara „un spirit liber, gata de a aplauda arta”, iar principalul lui mobil
FAGURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286938_a_288267]
-
Adevărului” în 1896. Pornind la o acțiune care avea să dureze patru decenii, F. se declara „un spirit liber, gata de a aplauda arta”, iar principalul lui mobil era pasiunea pentru scenă, evidentă în modul cum se implica în fenomenul teatral. Comentariile pleacă de la idei generale, cum ar fi relația teatru-societate, în funcție de care ar trebui alcătuit un repertoriu, militând pentru un echilibru între necesitatea de a-i influența în bine pe spectatori, dar și de a-i atrage, ceea ce implică alternarea
FAGURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286938_a_288267]
-
Fântâna), căruia postum îi apar poeziile Felinarul, Scrisoare de ftizic, Păr blond, George A. Petre (Ciripire de primăvară, Apus), Nuși Tulliu ș.a. Publică poeme în proză Emil Isac (Poem în proză, Căderea frunzelor, Toamna) și I. Peltz (Nopți vechi). „Cronica teatrală” apare cu intermitențe (semnează T. Albani și P. Coroiu), o frecvență mai mare având rubrica „Cronica literară”, susținută de George A. Petre (semnează cu pseudonimul Emin Asan) și G. M. Samarineanu (sub pseudonimele Misa și M. San-Marino). Aici nu se
FAMILIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286945_a_288274]