3,036 matches
-
Pavel Șușară Singurul premiu care se acordă în România pentru cea mai importantă expoziție a anului este, începînd din 1993, Premiul Margareta Sterian, inițiat de pictorul Mircea Barzuca, legatarul testamentar al artistei, și sprijinit de Muzeul Național de Artă. Nici U.A.P. și nici o altă instituție culturală nu au instituit o asemenea formă de recunoaștere pentru acest gen de activitate , a cărui importanță este fundamentală în ceea ce privește dinamica și vitalitatea artelor
Constantin Cerăceanu și "Premiile Margareta Sterian" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12167_a_13492]
-
un general rus, prima mea chemare la cadre... Doamne, ați crăpa de râs, zău...". Nu numai vocația râsului i-a fost întoarsă pe dos, dar și cariera intelectuală mutată în posteritate. Regresiunea într-un trecut imposibil de regăsit are valoare testamentară. Răul naște nostalgia binelui, dar obosește spiritul, oricât de scăpărător ar fi. În romanul Adio, Europa! "râsul bezmetic" al unui profesor de filosofie, Candid, în fața unui afișaj de conferințe, unde numele marelui mincinos Karl May, autorul lui Winettou, era înlocuit
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
anul părăsirii forțate a bunurilor“ (în textul inițial era vorba numai de recolta din 1940), iar alin. (2) îi include în rândul potențialilor beneficiari, pe lângă „foștii proprietari, moștenitorii legali ai acestora, până la gradul al IV-lea inclusiv“, și pe „moștenitorii testamentari ai acestora“ (condiția deținerii cetățeniei române la data formulării cererii a fost păstrată). Cererile vor fi depuse la comisiile constituite în cadrul prefecturilor în temeiul art. 6 din Lege nr. 9/1998 (republicată) până la 1 mai 2007 (nu doar în termen
Agenda2006-22-06-general2 () [Corola-journal/Journalistic/285003_a_286332]
-
acordul Monicăi Lovinescu. Interviul n-a fost făcut public decât acum, după dispariția ei, când e ușor să pretinzi că a fost încuviințat. Ca să nu spun și că Editura Vremea n-avea voie să încredințeze tiparului textul fără aprobarea executorilor testamentari, care dețin drepturile de autor. înregistrat, cum afirmă d-na Jela, sau nu, datat pe înregistrare sau nu, interviul are cel puțin un pasaj (p. 141-142) care aruncă dubiul asupra validității lui: la 21 septembrie 2006, nici d-na Jela
O carte indecentă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/8158_a_9483]
-
face în carte? Nu pun la socoteală faptul că autoritățile cu pricina (care sunt două persoane ținute în oroare de autoare) n-aveau nici o obligație față de d-na Jela în condițiile în care Monica Lovinescu n-a numit-o executor testamentar, știind ea probabil de ce. Supărarea d-nei Jela de aici provine, iar cartea întreagă plătește o poliță celor pe care Monica Lovinescu i-a preferat în locul ei. Scrie d-na Jela (p. 54): "Și totuși, cât de bine ne-am fi
O carte indecentă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/8158_a_9483]
-
cel mai important istoric mondial al religiilor (foarte controversat, mai cu seamă după moartea sa din cauza opțiunilor sale politice de extremă dreapta din perioada interbelică) și principalul său discipol, cel pe care Mircea Eliade l-a desemnat drept legatarul său testamentar ( asasinat în condiții nici astăzi elucidate în mai 1991), este susceptibil să ofere răspuns la foarte multe întrebări esențiale pentru risipirea misterului ce continuă să învăluie destinele celor doi protagoniști, la mai bine de un deceniu de la dispariția lor. Relația
Epistolar inițiatic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12640_a_13965]
-
pînă acum, adică în mai bine de trei ani, Călărașii au reușit să se impună ca unul dintre cele mai vii centre din țară în ceea ce privește viața culturală, inclusiv prin organizarea simpozionului de sculptură în metal care, literalmente, prin natura lui testamentară, a mîntuit în absolut acest spațiu de starea de coșmar pe care imaginația bolnavă a comunismului a așezat-o în sufletul și în măruntaiele sale. Scriitorul Ștefan Drăghici, prin al cărui efort ieșit din comun s-a putut clinti cîte
Vocația demolării by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16865_a_18190]
-
există un Cod care să ne învețe să ne scriem) confirmând că două valize cu hârtii personale v-au fost remise astăzi de domnul Iulian Peter 3) la cererea mea - și cam atât. Părintele Jean Guillard, asumpționist, e executorul meu testamentar în literatură. ,Înțeleptul e pregătit pentru orice s-ar întâmpla", iar tot ce eu îmi doresc e ca aceste hârtii să se afle sub ocrotirea dumneavoastră de scriitor de limbă franceză... Dar nu mai mult, totuși, decât de a vă
Martha Bibescu - Scrisori inedite by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11142_a_12467]
-
noastră, unde au apărut multe din materialele sale documentare despre Goga la Budapesta (studiile universitare, publicațiile, traducerile, colegii și colaboratorii, corespondența etc.). Amintim aici doar un articol care consemnează întâlnirea lui Sámuel Domokos cu Veturia Goga, pentru împlinirea unui dat testamentar al poetului român, depunerea de flori de pomenire la mormântul lui Ady, prieten apropiat familiei (Trandafiri roșii..., nr. 15,1 august 1970). Era vara când profesorul definitiva monografia sa despre Octavian Goga (și care apărea un an mai târziu, în
Octavian Goga la Budapesta by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Journalistic/11255_a_12580]
-
Cimitirul Bellu din București. Castelul de la Câmpina, conceput ca un adevărat templu dedicat memoriei Iuliei, a devenit locul de refugiu al marelui savant. Construcția este terminată în 1896, iar după moartea lui Hasdeu constituie subiectul unor discuții tensionate între legatarii testamentari, care propun să-l doneze Ministerului Instrucțiunii Publice de atunci, pentru a-l transforma în muzeu. De-a lungul timpului a fost supus mai multor lucrări de restaurare, în 1994 castelul este deschis parțial, iar în anul următor este pus
Agenda2004-12-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/282217_a_283546]
-
din partea lui... Adrian Păunescu, localnicii simpli dovedesc că "avem nevoie de încă o icoană. O icoană maramureșeană, desigur. Icoana Monahului DelaRohia". Să adăugăm că, precum un mare semn de încredere în învățăcelul său, N. Steinhardt l-a ales ca legatar testamentar, cu sarcina de a-i prelua și gestiona manuscrisele. Din materia unor evocări personale care atestă calitatea de bun conducător de energie morală a discipolului, crește, încununîndu-le, imaginea obiectivă a lui N. Steinhardt, figură de prim rang a culturii noastre
O evocare a lui N. Steinhardt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8628_a_9953]
-
cu o bursă, își încheie studiile la Exeter, în 1915. Un an mai tîrziu, se căsătorește cu Edith Bratt, care va deveni mama devotată a celor patru copii ai săi: John (născut în 1917), Michael (1920), Christopher (1924, viitorul legatar testamentar al operei tatălui) și Priscilla (1929). Căsătoria lor se întinde pe 55 de ani, fiind întreruptă doar de moartea lui Edith, în 1971, care îl va afecta pe J.R.R. Tolkien pînă la sfîrșitul vieții. Primul Război Mondial îi amînă o
O POVESTE CU UN TOLKIEN by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15252_a_16577]
-
cultura memoriei" îi e de-di-cat Margaretei Sterian (1897-1992) - artist plastic, scriitoare și traducătoare a cărei operă multiformă a îmbogățit patrimoniul cultural al țării noastre. Biobibliografia originalei artiste expusă atît de Geo Șerban cît și de către devotatul ei "ucenic" și legatar testamentar, pictorul Mircea Barzuca. Aflăm de la ei că soarta n-a fost tocmai binevoitoare cu Margareta Sterian. Rămasă din prima copilărie orfană de mamă și neglijată de tatăl recăsătorit, a fost crescută de bunica maternă, o croitoreasă săracă și demnă, care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8742_a_10067]
-
după descoperirea unei medalii comemorative, făcând fel de fel de relații între domnia lui Vodă Caragea și proveniența medaliei după interpretările numismatului C. Moisil și propriile-i cunoștințe în materie de gravare a figurilor și legendelor. Descoperă și publică actele testamentare "lăsate pe seama înălțării Teatrului Național și verifică în Arhivele Statului vechimea din 1699 a înregistrării pământurilor a două surori, cumpărate "pe spesele visteriei", tot pentru această clădire. Publică fragmente din lucrarea inedită Contribuții la o istorie a teatrului românesc. Teatrul
Din istoria Teatrului Național by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13661_a_14986]
-
diferite, cei cinci sînt la fel de grei pe scenă, la cîțiva metri de spectatori. Asta mi se pare, iarăși, o performanță. Monica Ristea este una dintre actrițele care mai poartă, cu smerenie, spiritul întîlnirii cu Harag, cel puțin în montarea lui testamentară cu "Livada de vișini". Pricep tot mai greu, dacă am priceput vreodată, de ce actori cu har, destul de rari pe anumite regsitre, să spunem, sînt lăsați pe dinafară, uitați de regizori, prea puțin folosiți, prea puțin văzuți. Monica Ristea este una
Întâmplări de la motel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9278_a_10603]
-
Causa al Academiei de Muzică din Cluj, iar în octombrie 1997 dirijează Simfonia a patra de Brückner, la Ateneul Român, Erich abia putînd să mai stea în picioare din cauza cancerului osos, care îl va doborî pe 3 mai 1998. Dorința testamentară a fost să fie incinerat și urna cu cenușă să fie așezată într-un loc știut doar de cei șase participanți la ceremonia funerară. E felul în care urmașul lui Bach în materie de înlănțuire riguroasă a sunetelor a înțeles
Contrapunctul al XVIII-lea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3712_a_5037]
-
pe măsură a expresiei estetice. De aceea, nu am putea miza pe o revalorizare semnificativă a Calvarului, pentru a situa această scriere pe un loc mai bun în ierarhia internă a operei rebreniene. Roman, povestire sau nuvelă, Calvarul este confesiunea testamentară disperată a unei disculpări, cu sentimentul răvășitor al inutilității. în universul tematic al războiului, extrem de larg dar și de amenințat de clișee, Calvarul lui Liviu Rebreanu aduce o nuanță proprie, din sfera suspiciunilor ucigătoare, a durerii morale și a eșecului
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12812_a_14137]
-
cum o numea inspirat Ortega y Gasset, așa cum istoria devine o farsă tragică, un spectacol de circ, grotesc și febricitat. Luat prizonier și urmând a fi executat, clovnul îi transmite fiului său nu doar vocația și rolul, dar și legatul testamentar al urii. Cu necesitate Javier (Antonio de la Torre) va fi un clovn trist, ieșit din pântecul infernal al războiului civil, iar lumea circului se redeschide pentru el într-o continuitate litigioasă. Războiul fratricid își are propria celulă homicidă în relația
Istoria și circul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5455_a_6780]
-
intrarea în posesia corespondenței și a altor manuscrise rămase în țară, ca documentație pentru viitoarele sale cărți. În ciuda vârstei, nu înțelegea să nu le scrie. Condiția acestei încrederi se traducea printr-o neașteptată perspectivă. Academia să fie trecută în actul testamentar al scriitoarei, la capitolul manuscrise și documente. Penibilul incapacității mele de a răspunde unei dorințe cât se poate de firești, din punctul meu de vedere, l-am simțit pe loc. Într-o atmosferă de suspiciune apăsătoare, am fost sfătuită la
“Jurnal” din anii neutralității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13982_a_15307]
-
până la sfârșitul vieții un cronicar, practicând genul cu aceeași perseverență cu care l-a apărat împotriva detractorilor. Pentru autorul Colocvialului, cronica literară, acuzată de instabilitate și efemeritate, conține în filigran toate virtuțile criticii. Iată de ce, într-un interviu cu valoare testamentară, acordat lui Farkas Jenö cu puțin timp înaintea morții, cronicarul își situa propriile texte "mai aproape de studiu, de dezbatere, cu inserții polemice în segmentul de Ťcritică a criticiiť care nu lipsește mai nici unuia din aceste ample comentarii critice" (Ultime explorări
Critica de a doua zi by Adrian Terian () [Corola-journal/Journalistic/12302_a_13627]
-
ale savantului Octav Onicescu: “Muzica este un raționament învăluit în vis. Ea este cheia judecăților esențiale”. Sintetizând original cuceririle artei muzicale și principiile științei contrapunctice ale epocii, precum și nobilele aspirații ale spiritului uman, Bach realizează în această lucrare cu valoare testamentară o expresie inedită a purității și a esențialului. Prestația excepțională a cvartetului Voces a impresionat prin calitatea sonoră, prin sobrietatea expresivă, prin claritatea exprimării, prin integrarea firească a detaliilor în cadrul secțiunilor ample. Interpretarea Artei fugii, a constituit un omagiu adus
Cvartetul Voces by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/83433_a_84758]
-
un parcurs firesc. De fapt, „cina cea de taină” tinde să substituie aici episodul absent al „crucificării”. Scena este corelată cu episodul reflecției abatelui Christian, prezent doar ca o voce care plutește peste tabloul iernatic al abației. Discursul cu valoare testamentară, cu ceva de prelgere teologică, nu transmite emoția reală a captivului, ci mesajul unui învățat expunându-și pascalian propria sa filozofie. Regizorul a simțit nevoia să dubleze apoteoza cu o teodicee. Ceea ce se câștigă prin expresivitate se pierde uneori prin
Când zeii tac by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5702_a_7027]
-
și descoperim, de o inaugurare tipic slaviciană. Suntem invitați să observăm că începe Marea Lucrare. Se rostesc formulele sacramentale aparținând gintei. În altele, ca în Budulea țaichii, formula sacramentala încheie lucrarea: cartea frumoasă, lăsată nouă lăcaș de viețuire e mesajul testamentar al unui neam de preoți, de învățători și de apostoli. La originea acestui mesaj nu e doar Imperiul, ci chiar ordinea celesta a tradiției, așa cum o descoperise scriitorul în paginile lui Confucius. Așa cum o descoperise Coșbuc în Eneida sau în
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
excepție a interpreților, au contribuit la realizarea unei manifestări muzicale prestigioase, cu caracter de unicat. În debutul programului, violonista Diana Moș și pianista Valentina Sandu-Dediu au prezentat Sonata pentru vioară și pian în sol minor de Debussy, creație cu valoare testamentară a compozitorului francez. Elaborată în formă tripartită în anul 1917, lucrarea se remarcă prin frumusețea și complexitatea expresivă, prin originalitatea Diana Moș, Valentina Sandu-Dediu, Dan Dediu imaginilor muzicale, prin rafinamentul sonorității și, nu în ultimul rând, prin bogăția semnificațiilor. În
Recital-eveniment la Ateneul Rom?n by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/84210_a_85535]
-
de multe ori, senzația ciudată că artistul nu inventează, că imaginația sa refuză consemnele mobilizării și că totul se rezumă la o anumită ordine prestabilită. Artist al memoriei, al reactivării unor imense depozite de forme confirmate, Maitec pare un executor testamentar și un exponent al multor generații a căror existență nu a dobîndit niciodată funcții contemplative. Sculptorul vine acum să răzbune toate infirmitățile unei istorii anonime, mutînd accentul de pe funcții pierdute, erodate sau numai limitate, pe frumusețea proporțiilor, pe discursul elaborării
De la parteneriat la comuniune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15455_a_16780]