3,599 matches
-
păsări călătoare, ce se întorceau în cuiburile lor de munte și traversau grav câmpia, centimetru cu centimetru, pas cu pas, fără să mai privească în urmă. Plecau cu visurile lor simple, ducând cu ele mirosul acela de pământ tânăr, de transpirație și sânge. Plecă și Carmina după ce semnă statul de plată. La marginea târgului întâlni o femeie care culegea ultimele urzici.O întrebă ce face cu ele și ea îi răspunse că are niște puișori scoși mai târzior, le dă urzici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
memoria tiparului atunci, sigur că, pornit în vizită cu o idee, reveneai acasă, dezumflat, cu o alta. Într-o zi Carmina îl reîntâlni pe profesorul de sport. Nu era beat dar fusese, după cum spunea, la o partidă de tenis și transpirația îi mirosea intens, a acru, a doagă de butoi, porii feței, măriți, luceau de grăsime, dincolo de aparenta sprinteneală, purta cu sine o expresie de om suferind; poate nu băuse nimic în ziua aceea, îi lipsea tonicul existenței, elixirul vieții. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
hol mai mult mormăind. În bucătărie, cu poalele suflecate, cu genunchii pe jos femeia freca gresia, muncă, nu glumă și Sidonia ușurată de povara treburilor casnice ce nu se mai sfârșeau, să foia de acolo, acolo, fără rost. Miroase a transpirație ca un talan bătrân, zise inspirând în urma bărbatului ei și știu că fusese, probabil cu vreun prieten la o partidă de tenis. De la un timp bărbatul ei părea foarte preocupat de condiția lui fizică. Rămase sprijinită de cuier meditând: să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și se întrerupse din reverie. Într-adevăr, exista Trofin, ea era doamna Trofin și nu altcum, cum de-l scăpase din vedere? Își trecu palma peste față și oftă profund. Mâna nu-i mai mirosea a săpun bun, ci a transpirație, avusese așadar emoții reale. Ciudați mai sunt oamenii! Își îndreptă capul către fereastră, privea prin perdeaua crem forfota străzii, se credea apărată, depărtată de ea. Simțea că ochii i se îngustează, iar o luau razna mușchii, acum, acum ochii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
felurile. Nimănui nu-i dădea prin minte să măture și să arunce murdăria la coșul de gunoi. Orice adiere stârnea adevărați nori de praf. Camerele duhneau îngrozitor și fiecare își avea mirosul ei aparte, dar în mare, el provenea de la transpirație, de la mirosul individual și de la gunoi. Hainele murdare erau aruncate grămadă sub paturi și cum nimeni nu se gândea să-și aerisească cu regularitate așternutul, pernele emanau un miros de transpirație care nu părea să mai dispară vreodată. Privind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mirosul ei aparte, dar în mare, el provenea de la transpirație, de la mirosul individual și de la gunoi. Hainele murdare erau aruncate grămadă sub paturi și cum nimeni nu se gândea să-și aerisească cu regularitate așternutul, pernele emanau un miros de transpirație care nu părea să mai dispară vreodată. Privind în urmă, mă mir și acum că toată mizeria de acolo n-a dat naștere unor epidemii devastatoare. În comparație cu ce vă descriam înainte, camera mea era curată ca o încăpere de morgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
din cămin și nici n-am găsit alt fraier care să vrea să aibă grijă de el. Am cumpărat gheață și am băgat-o în pungi de plastic pe care i le-am ținut pe frunte, l-am șters de transpirație cu prosoape umede, i-am luat temperatura din oră-n oră și i-am schimbat cămașa. Febra nu i-a scăzut deloc în ziua aceea, dar a doua zi dimineața a sărit din pat și s-a apucat de gimnastica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
M-am întors în cameră, m-am spălat și m-am bărbierit cât am putut de repede, am îmbrăcat o cămașă albastră și un sacou gri, am coborât și am ieșit repede, cu Midori, pe poarta căminului. Mă trecuse o transpirație rece. Ia ascultă, Watanabe, spuse Midori privind spre clădirile căminului, toți indivizii de aici se masturbează? — Probabil că da, am spus eu. — Și se gândesc la fete când fac așa ceva? — Presupun. Mă îndoiesc că se gândește cineva la bursa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pe păr. I-am spus să nu se îngrijoreze pentru că o fată tânără și frumoasă ca ea trebuie să găsească un bărbat care să o țină în brațe și să o facă fericită. Naoko era udă de lacrimi și de transpirație. Am adus un prosop și i-am șters fața și trupul. Era udă până la chiloți, așa că am ajutat-o să și-i dea jos... Ei, să nu te gândești la cine știe ce acum. Făceam întotdeauna baie împreună și o tratam ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
început să se smiorcăie că e ultima oară, așa că am luat-o în brațe. Am stat așa, o vreme, cu un prosop între noi ca să nu ne lipim una de alta. Apoi s-a liniștit, am șters-o iar de transpirație, i-am pus cămașa de noapte și am culcat-o. A adormit imediat. Sau poate doar se prefăcea că doarme. Oricum, era tare frumușică în seara aceea. Arăta ca o fetiță de treisprezece-paisprezece ani care nu cunoscuse nici un moment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
un punct În care nu se mai simțea decât un gol elastic și am ajuns până la următorul felinar pâlpâind. Întunericul pătrunzător m-a Înghițit iar. Lucrurile au continuat astfel o bună bucată de vreme, destul de previzibil, aș putea spune, În timp ce transpirația mi se prelingea pe frunte și gura mi se umplea cu gustul de fier - până când claxonul Începu să sune. În sfârșit, o stradă pietruită. Acum pedalatul se auzea ca un ecou liniștitor printre case. Nici un motiv de panică. Ajungând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
oaspeți din toate punctele cardinale, nu doar din Viena. Singura dată când am trecut pragul acelui loc Într-o seară de toamnă, aceeași toamnă când am părăsit orașul, acesta era plin de turiști asiatici care stăteau paralizați și leoarcă de transpirație, cu femei vieneze Înalte În poală. Doamnele aveau obraji albi ca varul și guri mari ca niște căpșune coapte, cu arcuri negre deasupra ochilor, subțiri ca firul de păr, trasate parcă cu chibrituri arse. Aveau părul negru, blond sau roșcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lui avea chiar un tablou de Polster În camera de zi. Winkler, moștenise de la tatăl său ochii de pește, picioare scurte ca niște butuci și pori remarcabil de activi. Nu l-am văzut niciodată să nu-i lucească fruntea de transpirație și să n-aibă urme de umezeală la subraț, care, până la sfârșitul orei de ortografie și al programului școlar, ajungeau până la curea. Noaptea Winkler nu era dezbrăcat, ci mai degrabș smuls din haine. Și, de parcă genele de la taică-su n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ritmul. Umplînd o chiuvetă plină de spumă cu niște pahare, proprietarul localului, un ins cam zgîrcit la vorbă, Îmi spuse doar că „doamna“ se va Întoarce Într-o clipă. Când nevastă-sa se arătă din nou, pufăind și lucind de transpirație, mă informă că nu prea are nimic de mâncare. Mi-am ridicat capul și am văzut că, Într-adevăr, cele mai multe mâncăruri listate pe tăblița neagră din spatele ei fuseseră șterse cu un burete, lăsând un voal estompat, dar persistent. Pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mi-am așezat bocancii lângă mine. Cu picioarele Întinse, am Încercat să-mi mișc membrele. Șosetele erau reci și ude. Dar cu fiecare minut care trecea, tălpile mi se Înmuiau mai tare și până la urmă am putut chiar să simt transpirația rece dintre degetele de la picioare. Era o senzație reconfortantă, asemănătoare cu cea pe care o smițim când se golește cada sau când deodată se eliberează un loc În tramvai. Viața Își revine la normalitate; existența Își recapătă dimensiunile potrivite. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de dinți, nici o gumă de mestecat, nici măcar apa aia de gură mentolată și scârboasă - nimic de pe planeta asta nu e destul de puternic ca să alunge mirosul de bastirma. Îi trebuie o săptămână ca să dispară cu totul. Dacă mănânci bastirma, respirația și transpirația Îți miros a bastirma zile În șir. Chiar și urina Îți miroase a bastirma! Ce legătură are urina cu Întâlnirile? a auzit-o Armanoush pe mătușa Varsenig, care era destul de nedumerită, Întrebând-o În șoaptă pe mătușa Surpun de Îndată ce le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Înăuntrul ei. Când s-a ridicat, Mustafa abia mai putea să meargă. Împleticindu-se, a traversat Încăperea și s-a sprijinit de ușă, căscând gura după aer. A inspirat adânc și În nări i-a pătruns un miros amestecat - de transpirație și apă de trandafiri. A stat puțin acolo, cu spatele Întors spre soră-sa, Înainte să reușească să se miște din nou și să iasă În fugă din cameră. Imediat ce a pus piciorul În hol a auzit ușa de la intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
biolog marin. „Oare ce altceva se va mai dovedi evident, În retrospectivă?“ se Întrebă Norman. Îl găsi pe Levine aplecat peste balustrada de la babord. Levine venea de la Institutul Oceanografic din Woods Hole, Massachusetts. Întinse către Norman o mână umedă de transpirație. Arăta extrem de chinuit și, În final, recunoscu că avea rău de mare. — Rău de mare? Un biolog marin? — Eu lucrez Într-un laborator, spuse Levine. Acasă. Pe uscat. Acolo unde lucrurile nu se mișcă tot timpul. De ce zâmbești? — Te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Este echipa selecționată de mine acum șase ani. În fond, e un grup bun, cu siguranță foarte capabil. — Vreau să știu cine va ceda. — De ce crezi că va ceda cineva? Întrebă Norman. Îl privea pe Barnes, observând dunga subțire de transpirație de pe buza superioară. Comandantul fusese el Însuși supus unei presiuni psihice. — La o asemenea adâncime? Trăind și lucrând Într-un habitat strâmt și aglomerat? Uite ce e, asta nu e ca și cum aș merge acolo jos cu scafandri militari antrenați, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
pong! pong! — Treizeci de metri. Pong! pong! pong! pong! — Se menține la treizeci de metri, domnule. Pong! pong! pong! pong! — S-a oprit acolo. — Decuplează activul. Încă o dată auziră șuieratul hidrofoanelor. Apoi, distinct, o pocnitură. Lui Norman Îi ardeau ochii. Transpirația i se prelinse peste sprâncene. Își șterse fruntea cu mâneca costumului. Și ceilalți transpiraseră. Tensiunea devenise de nesuportat. Se uită din nou la monitorul video. Sfera rămăsese Închisă. Auzi șuieratul hidrofoanelor. Apoi un hârșâit, ca cel produs de un sac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Norman prompt. NU VĂ PLACE? — Nu, nu. Ne place, Jerry. ADEVĂRAT ESTE? — Da, este adevărat. Ne place. Realmente ne place. BINE. SUNT ÎNCÂNTAT CĂ VĂ PLACE. ESTE O ENTITATE IMPRESIONANTĂ DE DIMENSIUNI MARI. Da, așa este, spuse Norman, ștergându-și transpirația de pe frunte. „Doamne, Își zise, e ca și cum ai vorbi cu un copil care are În mâini o pușcă Încărcată“. ESTE DIFICIL PENTRU MINE SĂ MANIFEST ACEASTĂ ENTITATE MARE. SUNT ÎNCÂNTAT CĂ VĂ PLACE. — Este foarte impresionantă, admise Norman. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cu fantasmele tale și cu frustrările tale, cu elanurile tale de scriitor și cu decepțiile tale, cu metaforele și cu elipsele tale, cu încercările tale stilistice și chiar cu bucățile aruncate la coș. enorme, ernome surse de plăcere și de transpirație au fost pentru mine mai ales intervențiile mele în textele scrise de tine. De multe ori ți-am transformat substantivele în verbe și verbele în substantive, ți-am adăugat adjective acolo unde tu voiai să ai un stil epurat și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mi-a strigat oligarha dă pă divan, da mandea ieram d-acu În vestibulu dă la bucătărie și n-am auzit-o. Mă jurământez c-am ajuns la ieșire În stare avansată dă fierbere, cu materia cenușie făcută ventilator, iar transpirația Îmi lichefia d-acu plastronu care mi-l dase băiatu noctambul dă la Popolare. Ira să cicatrizez grandiroba la sponsorii mei, așa c-am trecut drept ca bolidu omenesc pân traficu ușor dă la șaișpe și ceva p.m., până am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Sinceritatea este dezarmantă și te scoate la liman, mai ales în situațiile ambigui. Șerban Pângratty a aruncat o privire de cunoscător către grupul zumzăitor din jurul lui Italo Balbo, acesta se roșise nițel la obraz, bărbuța lucea de pomada ori de transpirație, care se scurgea de pe obraz, oricît s-ar fi străduit Basarab Cantacuzino nu putea fi totul perfect, aer condiționat nu reușise să-și introducă, "acum e fericit Italo Balbo, nimeni nu-i ca el, ăsta e gîndul care-l stăpânește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se urmărește obținerea unui consens asupra conștiinței de sine (formidabil, dom'le, cum îți vin cuvintele, ca într-o notă informativă către Regență, nu alta!), datoria lui era să descopere ce urmează. Simți că-l ia cu frig în spate, transpirația se răcise brusc și îl trecu un fior. S-ar putea prea bine ca Mihail să-l fi supraestimat. Mihail îl credea foarte potrivit pentru această "operație de informare" și, cine știe, poate își închipuia că de la prima privire își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]