15,763 matches
-
o poveste în care fundamentală rămâne motivația a ceea ce este individul ca atare în momentul reconstituirii trecutului, al propriului său examen de conștiință. În fine, traducerile reprezintă o altă latură a activității lui C. Nu doar Stanțele lui Jean Moréas, transpuse în românește în 1945 și comentate elogios de Perpessicius printre alții, sau mai vechea traducere în versuri, Domnișoara Felicia sau Fericirea de Guido Gozzano (1933), ci îndeosebi ceea ce critica literară franceză a considerat un moment de excepție în integrarea lui
CIORANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286269_a_287598]
-
mai traduceau I. Dimitriu și I. Costescu, primul din Ponson du Terrail, iar al doilea din E. Sue. Redactorul revistei tălmăcește din Derjavin, Schiller, precum și din mai puțin cunoscuții F. Sirana, E. I. Richter și G. Richardt, în timp ce S. Miculescu transpunea Marsilieza în versuri avântate. R.Z.
COLECTORUL LITERAR PENTRU AMBE SEXE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286328_a_287657]
-
d’un pied sûr. Que le sort clément le protège, Avec ses moissons d’or sur un sol vierge et pur!1 Pentru prima oară în viața mea, îmi priveam țara din exterior, de departe, ca și cum nu-i mai aparțineam. Transpus într-o mare capitală europeană, mă întorceam să contemplu imensitatea lanurilor de grâu și a câmpiilor înzăpezite sub clar de lună. Vedeam Rusia în franceză! Eram altundeva. În afara vieții mele rusești. Și sfâșierea aceea era atât de dureroasă și totodată
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
aleea cu pământul acoperit cu frunze moarte, unde se opriseră o clipă, stând nemișcate în fața obiectivului. Fixând clipa aceea... Da, exista în viața lor o dimineață luminoasă...” Cuvântul acesta a făcut minuni. Căci, deodată, cu toate simțurile mele, am fost transpus în clipa suspendată de zâmbetul celor trei cochete. M-am pomenit în atmosfera aceea cu miresme de toamnă, nările mi-au fremătat, atât de pătrunzătoare era aroma amăruie a frunzelor. Am clipit din ochi în soarele care străbătea printre crengi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mea amoroasă. Inconștient, prin întrebările mele, prin eschivări, prin indiferența prefăcută față de anumite teme delicate, prin tăcerile mele chiar, îi schițam portretul meu de ucenic amant. Dar nu-mi dădeam seama de asta, asemeni celui care uită că umbra lui transpune pe perete gesturile pe care ar vrea să se ascundă. Așa că, auzind-o pe Charlotte vorbind despre Baudelaire, am crezut că era vorba de o simplă coincidentă când, în prima strofă a sonetului său, s-a schițat următoarea prezență feminină
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
crengilor prelungi ale sălciilor - trăiam deja pe malul curentului pierdut în imensitatea însorită a stepei. Vedeam femeia cu părul cărunt, care, cufundată într-o visare luminoasă, mergea încet prin apă și părea atât de tânără. Și impresia de tinerețe mă transpunea pe palierul unui vagon zburând prin câmpia scânteind de ploaie și de lumină. Femeia aceea, în fața mea, îmi zâmbea, dându-și deoparte șuvițele ude de pe frunte. Genele ei se irizau sub razele asfințitului... NIVELUL APELOR. IANUARIE 1910. Auzeam liniștea cețoasă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și interes pentru găsirea celor mai bune soluții de a obține de la pacient maxim de informație legate de simptomatologie. b) În plan afectiv 1. Calități empatice Empatia - presupune existenta unor disponibilități cognitive și mai ales afective din partea subiectului de a transpune în viața altei persoane, de a “simți ca acesta”, “de a trăi viața afectivă a altuia” (Popescu - Neveanu). 2. În plan atitudinal În funcție de tipologia bolnavului și particularitățile bolii după Balint, există următoarele atitudini: 1.de tutore autoritar, care nu dă
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
Obiective politice ambițioase și măsuri planificate de realizare a lor au substituit explicațiile logice și relevante ale progresului economic și social. Caracterul normativ a configurat apariția, creșterea și declinul unui domeniu care-și propunea să ofere știința modernizării țărilor înapoiate. Transpunând judecățile de valoare ale diverșilor experți și planificatori sociali în rețete politice, Economia dezvoltării a marcat, timp de patru decenii, proiectul de evoluție al țărilor din așa-numita „Lume a treia”. Datele istoriei recente ne arată că a fost un
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
și în versuri neversificate. În anul 15... post Christum natum trăiește și un autor spaniol, Moretto, și scrie și acela o comedie cu titlul Dona Diana, adică... hoțul de el! schimbă pe Elena lui Cocovei în Diana, și, din România, transpune scena tumna-n Spania. Ei drăcia dracului! - ș-apoi neci nu spune chir Moreto c-a tradus-o de pe moldovenie pe spaniolie. I-am trimis lui Moretto depeșă în regiunile cerești, ca altădată, de va îndrăzni să copieze în anul... o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a actorului față cu forme, tipuri poetice de felul acesta. Pentru că-n ele e o cantitate mică de viață individuală, actorul are anume (tema) obligarea de-a lăsa să graviteze reprezintarea sa tocmai înspre partea aceasta. Va să zică poetul dramatic se transpune și scrie cu sufletul acelor personagie pe care le reprezintă în opul său. Dus de valurile gîndirei și de adâncimea conținerei generale ce e dată unei personalități, el trebuie să sacreze puterea sa formătoare spre a schimba pe cât se poate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de fantazia liberă, însă le și predă îndată contemplațiunei noastre spirituale, spre a fi ascultate și judecate de ea. Simțurile sunt fără-ndoială mediul prin care ni se prezintă tipul (prelucrat) prefăcut în viață sensibilă, însă cu aparițiunea ei e transpusă îndată în imperiul fantaziei, la care se îndreaptă pentru a-și ațâța prin ea iarăsi viața pe care a primit-o de la ea. Trebuie să le-o concedem cu tot respectul vecinilor noștri transrenani, pe cari ni place de-a-i
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
îl provoacă numai prin mediul faptei sale artistice, el are voie de-a se bucura cu deplinătate de acest omagiu elocinte, pentru că el trebuie să privească într-asta (dovada) proba că a mișcat într-adevăr sufletele și că le-a transpus afară din ele înseși. Această participare a unei mulțimi mișcate este ereditatea actorului, pe care el o primește ca testare naturală a publicului grat; el într-adevăr nu are de-a se rușina de această avere a sa sau să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pentru că ea-și are rădăcinele [în] instinctul de-a imita (Nachahmungstrieb), atât de întipărit naturei umane, și pentru că rar e acela care n-ar putea, dotat cu viociune naturală și cu freschezsa (unui naturel fericit) [unei] naturi fericite, să se transpuie și să trăiască și el în unele personalități și în unele stări (situațiuni); tot precum e rar individul din societatea cultă care într-o dispozițiune potențată a sufletului n-ar putea să-și verse simțirea sa într-o poezie lirică
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
deplin și frumusețea deplină. Secretul acestei trepte, prin care ea se reprezintă ca uniunea (fuziunea) mai înaltă a celor două trepte dentîi, constă esențial din ecuilibrul cel rar de-a potența cu libertate simțirea subiectivă și de-a se putea transpune în starea cea mai înălțată ce-ar pretinde-o caracterul în situațiunile sale din deosebite ori și totuși de-a găsi în orce moment fără osteneală trecerea din cea mai internă emoțiune a sufletului la chietudinea reflexiunei; așadar acest secret
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
contradicțiunea amîndor părților. Cine concepe și esecută un caracter cu originalitate ni dă un întreg în sine individualizat, care poartă în el însuși legea vieței sale și care poate fi înțeles numai din el însuși. Critica are așadar a se transpune înainte de toate în cercul acestei reprezintațiuni și de-a concepe de la ea-ncolo adevărul intern și dreptul acestuia. În manieră însă actorul iese de după tabloul care ar trebui să-l acopere cu desăvârșire și ni răpește iluziunea artistică, pentru că noi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ai fi putut crede, privind reprezintațiunile acestea, cumcă același om era dominat în tragedie de-un astfel de demon al manierei. Din început Esslair surprinsese lumea prin căderea neprevăzută în recitațiune, și mulțimea a luat această mirare în care era transpusă drept o minune a artei căreia-i urmau nemijlocit esploziuni de aplauze. Prin asta maniera a prins rădăcini în Esslair și a crescut spre paguba cea mai nenorocită. În orce caz originea manierei lui Esslair a fost o concesiune neartistică
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ea o lege mai înaltă, noi am fi re-mpinși de pe terenul artei pe acela al naturei. Această mișcare va trebui așadar să ni se manifeste ca însuflețită de spiritul artistic și ca influințînd astfel. Auzitorul e cu-acest mod transpus în vibrațiunea aceea care e analogă cu 369 v însemnătatea coprinsului. Ton și accent câștigă așadar abia atuncea adevărata lor influință și însemnătatea lor cea mai naltă când prin ele pătrunde până la simțul nostru intern un întreg poetic într-un
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
învinsă și (abandonată) părăsită de cătră generala cultură națională - dialectul. Ce-i dialectul? Dialectul în pronunție se are față cu pronunția curată cum se are spiritul local, rămas înapoi, față cu emancipatul și generalul spirit național. Coloarea unui dialect îl transpune pe auzitor numaidecât într-o provincie anumită și-i strâmtorează simțul, pe când pronunția curată îl ridică la intuițiunea spiritului național. Deja-n viața de toate zilele e jenant de-a asculta un fond spiritual în forma neamăsu rată a unui
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mai conform cu nemărginirea simțământului cu-atîta domnirea sa asupra instrumentului e mai pronunțată. Aceasta abia face pe artist. Omul laic care e cult, impresionabil, pricepător de arte, simte în sine, asemenea artistului, toată acea scală a mișcărilor sufletulni în care ne transpune poetul, finețea de-a le simți laicul poate s-o aibă, asemenea artistului, până-n nervii cei mai fini. Însă artistul are puterea de-a face să răsune tonurile acelea cari esprimă dispozițiunea sufletului. El le are așadar în puterea sa
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
profunditate, vorbitorul e silit la o trăgănare și prin aceasta câștigă în puterea și ținuta tonului. A doua: prin claritatea cu care toate silabele trebuie să vină la o îndriptățire egală, prin o mai lungă durată a tonului el se transpune în acea liniște care-i e, drept spunând, neapărată la reprezentarea afectului, pentru ca să nu dea peste cap și să nu șteargă claritatea în espresiune. Precum observa Cicero în locul nostru, e [un] estrem în urcarea vocei, precum e un ton infim
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Verweilen), unde alergarea nimicește la moment caracterul întregului. Nimica nu e mai cu scop în această privință decât traducțiuni nimerite a dialogului tragediei grece. Toată liniștea plastică și sublimă, ținuta cea așa de depărtată de conversațiunea ordinară în care ne transpune îndată elementul antic, spondeele cele grele, die oft verschlungenen Fugungen, în fine chiar compozițiunile de cuvinte silesc vocea, chiar contra voinței ei, la purtarea tonului. Cititorul care ar vrea să alerge și aci, ca la un dialog ordinar în iambi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
conținutul spiritual al cuvântului în toate umbrele sale și de-a întrupa prin ton cele mai gingașe și mai secrete trăsuri ale sufletului. La asta naturalminte nu poate veni capacitatea decât din intuițiunea poetică și din elasticitatea sufletului, care e transpus în dispozițiunea corespunzătoare atins până și prin vibrațiunile cele mai ușuri ale unei dispozițiuni descrise obiectiv și de cele mai fugitive manifestări de viață, fără de-a-și pierde prin aceasta libertatea spiritului. Cultura tonului aduce esențialul rezultat că fantazia vie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
artistică în sensul propriu al cuvântului. Pentru că limba pe această infimă treaptă n-a imitat decât sunete nearticulate, de-aceea nu-i permis nici vorbitorului ca să prea eleveze acest element simbolic; sau mai bine zugrăvitor, din ton, căci ne-ar transpune pe un stadiu din care noi, prin întreaga noastră dezvoltare, am ieșit deja demult. Cine pune o deosebită valoare pe zugrăvirea tonului nu arată alt decât că nu cunoaște nici natura acestui stadiu, nici problema actorului, care are într-adevăr
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Rememorăm aicea întregul cerc a vorbelor cari denotă acele impresiuni ce ni se comunică {EminescuOpXIV 314} prin simțuri d. e. aspru, moale, lin, gingaș, colțos, grunzuros, ascuțit, țeapăn, greu, cari înainte de toate însemnează impresiuni a simțului pipăirei, care apoi au fost transpuse pe impresiunile analoage a celorlalte simțuri și-n fine până pe însușirile psihice și morale. pipăire e asemenea Această mișcare au percurs-o mai toate vorbele cari înseamnă impresiuni a simțurilor. Acuma accentul simbolic constă în virtuozitatea aceea ca să dai tuturor acestor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
însăși urzeala ei și are de-a o reaprinde în sufletul auditorului prin energia unui ton analog. Pe treapta aceasta accentul simbolic prezintă prin ton vederei intuitive întreg coprinsul fenomenelor sensibile și ale întregei vieți a naturei, cu toate înțelesurile transpuse în regiunea nesensibilității. El însă nu stă aici, ci continuă de-a simboliza prin ton nesensibilul, lumea noțiunilor, el încearcă prin en[ergia] tonului de-a transpune oarecum cugetarea însăși în intuițiune. Asta-i forma cea mai grea, dar și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]