7,094 matches
-
ceștile și farfuriile sparte, cioburile de sticlă, furculițele și cuțitele ieftine și, În cele din urmă, cutiile de tinichea cu spaghete și, să le Îngrămădească peste mormanul de sfărîmături. Spaghete, bucăți de creier și frînturi de craniu zăceau laolaltă pe trotuar amestecate Într-o baltă de sînge. Un polițist a privit-o o clipă, a atins-o ușor cu vîrful cizmei butucănoase, apoi s-a Întors, cu fața lui roșie, brutală, și a exclamat crispat: — Doamne! În clipa aceasta, un evreu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
oraș era iarnă, noapte, și lucrurile s-au petrecut astfel: Cam pe la miezul nopții, Într-o noapte de februarie, rece, liniștită și amară, cînd luna strălucea rece pe bolta Înghețată, scăldată Într-o lumină alb-albăstruie, cîțiva oameni stăteau Îngrămădiți pe trotuarul unei străzi cotite și derutante ce dă În Seventh Avenue, În apropiere de Sheridan Square. Oamenii stăteau În fața unei clădiri noi, aflate Încă În construcție, a cărei fațadă golașă, proaspătă se Înălța la distanță de cîțiva pași În lumina cenușie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În lumina cenușie, lividă, aspră. LÎngă bordură, paznicul clădirii făcuse focul Într-un tomberon ruginit, iar acum focul strălucea, trosnea și șfichiuia aerul Înghețat cu flăcările sale și din cînd În cînd oamenii se apropiau să-și Încălzească mîinile. Pe trotuarul Înghețat din fața clădirii un bărbat zăcea Întins pe spate, iar un internist de spital, cu capetele stetoscopului vîrÎte În urechi, Îngenunchease lîngă el și plimba stetoscopul de colo-colo pe pieptul vînos, dezgolit, al bărbatului. LÎngă bordură era oprită o ambulanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu capul spre omul Întins pe jos - ai putea doar să-l Întrebi pe amicul de colo dacă nu vrea să meargă. — Vai, ar fi colosal! strigă fata rîzÎnd voios. Apoi privi o clipă cu seriozitate spre silueta tăcută de pe trotuar. Mi-ar plăcea teribil! spuse fata. N-ar fi grozav dac-am reuși să-l facem pe unul ca ăsta să vină cu noi?! Știu și eu, rosti tînărul nehotărît. Apoi, privind spre bărbatul Întins pe pămînt, rîsul lui ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o grabă slugarnică și deschide ușa unei frumoase doamne din Înalta societate. Femeia iese repede, cu mișcările iuți ale piciorușelor ei cu glezne subțiri, cu Încălțări elegante, Îi adresează cîteva cuvinte poruncitoare și tăioase șoferului atent și traversează În grabă trotuarul Îndreptîndu-se spre magazin, legănîndu-și șoldurile frumoase, dar parcă modelate de croitor, purtînd pe chipu-i frumos, dar cam aspru o expresie de nerăbdare. Preocuparea majoră a vieții ei de a seduce, de a atrage și de a se găti - preocuparea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
strălucească ca o bijuterie rară și scumpă - este pentru ea o afacere la fel de serioasă ca și cea a soțului ei de a face bani, o preocupare cu care nu te joci și nu glumești nici măcar o clipă. Apoi apare pe trotuar o fată drăguță și blîndă, vioaie, simplă și plăcută la Înfățișare, Împodobită de o pată de culoare aprinsă - o eșarfă roșie sau albastră, o pălărie nostimă - cu părul delicat răsfirat În vîntul molcom, cu ochii adînci și limpezi strălucind ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ședea Într-o parte pe o bară, strîngînd-o În mîini, cu capul aplecat Înainte, privind fără să vadă, pierdut Într-o uitare a groazei. Trupul căzuse, ca o masă arzîndă de reziduuri petrolifere, pe eșafodajul de lemn menit să acopere trotuarul, apoi fusese proiectat În stradă. Impresia de tăcere Înghețată, care cuprinsese parcă toată lumea, se risipi. Mulțimea, care În oraș se naște parcă spontan, care țîșnește parcă din pămînt la fiecare nenorocire ca seminția Gorgonei, se adunase deja În locul unde căzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o nuanță cafenie, la fel de lividă, dar ceva mai stinsă. CÎnd brancardierii Își făcură apariția la ieșirea din metrou, mașina mortuară a poliției aștepta la bordură și cîțiva șoferi de taxi, cu fețe Întunecate și murdare, se adunaseră lîngă ușă, pe trotuar. În timp ce brancardierii traversau trotuarul cu povara lor, un taximetrist veni În spatele lor, Își scoase umil șapca În fața mortului și rosti amabil: — Doriți un taxi, domnule? Un taxi? Polițistul care ținuse pălăria mortului se opri brusc, se Întoarse rîzÎnd și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
lividă, dar ceva mai stinsă. CÎnd brancardierii Își făcură apariția la ieșirea din metrou, mașina mortuară a poliției aștepta la bordură și cîțiva șoferi de taxi, cu fețe Întunecate și murdare, se adunaseră lîngă ușă, pe trotuar. În timp ce brancardierii traversau trotuarul cu povara lor, un taximetrist veni În spatele lor, Își scoase umil șapca În fața mortului și rosti amabil: — Doriți un taxi, domnule? Un taxi? Polițistul care ținuse pălăria mortului se opri brusc, se Întoarse rîzÎnd și-l amenință În glumă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
măsurat și de pătruns, ca orașul Îngropat Persepolis. Și toți erau dispăruți. Căci cine a fost Garfield cel sacrificat și cine l-a văzut pășind pe străzile vieții? Cine ar putea crede că pașii săi au răsunat cîndva pe un trotuar pustiu? Cine a auzit glasul firesc și cunoscut al lui Chester Arthur? Și unde era Harrison? Unde era Hayes? Care din ei purta favoriți și care purta barbetă? Cum să-i deosebești? Nu dispăruseră? În urechile lor și În ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
știind dinainte tot ce vor spune ceilalți. Să fie oare inteligență? Atunci să poftească sîrguinciosul cercetător al inteligenței naționale să-și plece urechea și să dea atenție exclamațiilor hazlii ce se aud În spatele omului Înalt, pe cînd acesta pășește pe trotuarele a mii de străzi. — Ascultă! Hei, măi, ăla grozav! — Mamă! Dumnezeule! Ia te uită la ăla! — Hei, domnu’! Plouă pe acolo pe sus? Măiculița mea. Doamne! Ia te uită la ăla! — Hei, domnu’! Cum e vremea pe sus pe-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cîte ori am parcurs această distanță? Ar trebui să o pot străbate cu ochii închiși. Dar acum, aproape orb, în noaptea neagră și rece ca gheața, s-a dovedit că nu pot găsi drumul. Nu mai mergeam pe lîngă case, trotuarul era larg și luminos, ci pe o alee mică și îngustă la marginea apei care, cu timpul, devenise neregulată, din pricina ploii și a rădăcinilor copacilor. M-am împiedicat, într-un rînd, dar sprijinindu-mă în iarba udă m-am ridicat
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
foarte îngrijorați de clasele defavorizate. Numai că totul e demonetizat, caraghios, din altă lume. Ca să fi astăzi politician trebuie să ai obrazul gros, să fi tupeist, mincinos, arogant, suficient, să dai din gură despre orice, oricând. Văd pe marginea unui trotuar central din Timișoara panouri electorale cu politicieni cărora tinerii le-au făcut mustăți asemenea lui Farfuridi. Aud o doamnă spunând alteia, în vreme ce trece pe lângă un panou scump: "nesimțiții ăștia ne cer votul după tot ce au făcut...". E de priceput
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ca și cum ar fi uitat ceva, urcă din nou la bord și se ascunse până noaptea. Când umbrele se lungiră peste câmpuri, se materializă îndărătul coloanei și se duse liniștit până la ușa cea mai apropiată. După puțin timp, mergea pe un trotuar pavat și contempla o stradă lucind în milioane de lumini. Avea sentimentul că era la începutul și nu la sfârșitul aventurii sale acest Gosseyn care știa prea puțin despre el însuși. Fosa era păzită de o divizie de venusieni A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
uită în direcția degetului său arătător și zise cu răceală: — Te referi la lumina de pe cer? — Zori. Așa se numea odată. Zori. — Nu ți se pare că-i un cuvînt prea sentimental? Deja pălește. Vîntul se potolise. Lanark păși pe trotuar și se aplecă înainte uitîndu-se fix pe fiecare stradă pe rînd, de parcă ar fi dorit să sară pînă la capătul uneia dintre ele, dar nu se putea decide pe care. Indiferența Rimei în fața stării lui de euforie îl făcuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
noi, ar putea fi distractiv. Cine dă petrecerea? — Gay și cu mine. E petrecerea noastră de logodnă. Dar casa e a unui prieten și armata ne dă pileala. — De ce? — Rațiuni de prestigiu. Armatei îi place să se facă plăcută. Lîngă trotuarul din fața cinematografului era parcat un camion cenușiu, iar ei se cățărară și intrară prin ușile glisante, așezîndu-se pe băncile înguste. Numai McPake, în haina lui căptușită cu blană mițoasă și mănuși militărești, era îmbrăcat pentru frigul pătrunzător de-afară. Puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în asemenea măsură încît conacul părea învăluit într-un cocon de lumină lăptoasă, dar dincolo de acesta, Lanark mergea într-un întuneric total, dibuind găsea drumul pe alee după scîrțîitul felinarului pietrișului și atingerea rămurelelor înghețate pe față și mîini. Pe trotuar puteai să te orientezi prin obscuritate cu ajutorul felinarului care ardea pe strada din față. Atmosfera umedă făcea ca pașii să-i răsune puternic, dar după cinci minute își dădu seama că ceea ce păreau a fi ecourile propriilor pași erau, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
gîndi că s-ar putea duce să se încălzească puțin la serviciul de protecție socială, dar se hotărî că avea nevoie mai curînd de ceva de băut. Mai traversă cîteva străzi, pînă văzu lumina roșie a unui neon strălucind deasupra trotuarului. Deschise ușa cu clopoțel a unei mici tutungerii, traversă spre o scară și coborî în ceainăria Galloway’s. Localul avea un tavan jos și era mai mare decît prăvălia de sus. Erau multe nișe, unele care comunicau între ele, fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
bucuros și ieșiră în stradă. Gay pășea cu atîta nesiguranță, că o luă de talie cu brațul sănătos, s-o ajute să meargă. La început merseră repede, apoi apăsarea de pe brațul lui începu să crească. Picioarele ei nu făceau față trotuarului alunecos, și deși corpul îi era ușor, părea că un cablu elastic prins de spatele ei îi îngreuna cu fiecare pas deplasarea. El se opri sub un felinar, răsuflînd din greu, ostenit. Gay se prinse cu un braț de stîlp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o voce mică: — încerci să înțelegi cîte ceva, și asta mă interesează. Era vocea lui Sludden. — O, sînt în iad! șopti Lanark. Mîna lui Gay i se lăsă pe lîngă șoldul. Văzu că tălpile îi erau la cîțiva centimetri deasupra trotuarului. Corpul îi pendula în fața lui Lanark de parcă ar fi fost agățat într-un cîrlig fixat în creier; zîmbea în gol, prostește; îi căzu falca, iar vocea care îi ieșea din gură nu era compusă din mișcarea limbii sau buzelor. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
înapoi, încet la început, apoi mai repede, pînă cînd îi văzu fața rînjind în gol retrăgîndu-se și micșorîndu-se în direcția cafenelei. Se întoarse și o luă la fugă. începu să alerge orbește pînă cînd piciorul îi lunecă și căzu pe trotuarul plin de mîzgă, învinețindu-și șoldul și umărul și udîndu-și pantalonii. Cînd se ridică în picioare, disperarea luă locul panicii. Simțea o dorință puternică și definitivă de a pleca din oraș, egalată doar de convingerea că străzile, clădirile și oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ele, nu ți-aș citi. — Atunci, citește-mi altceva. — Mai e o povestioară despre un băiețel pe care-l cheamă Oor Wullie, și este istorisită în imagini. Prima imagine îl arată ieșind împreună cu tatăl lui pe o ușă separată de trotuar printr-o singură treaptă. Are părul pieptănat și ghetele îi sclipesc. Mama lui se uită după ei și zice: „Dacă e duminică, po’ să-l iei pe Wullie la o plimbare înainte de masă, da’ vezi să nu-și murdărească hain
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
plăcută, ceea ce e foarte reconfortant. — Nu mai ai nici o altă carte? — Doar una. Deschise Nu sînt orhidee pentru domnișoara Blandish și citi: „Totul a început într-o dimineață de vară din luna iulie. Soarele răsărise devreme prin ceața zorilor și trotuarele scoteau deja aburi de la rouă. Aerul străzii era rînced și fără viață. Fusese o lună obositoare, cu călduri toride, fără nici un nor de ploaie pe cer și cu vînt cald, încărcat de praf. Bailey intră în birtul lui Minny, lăsîndu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de circulație și vehiculele apropiate, deși pietonii și decorul erau invizibile. Dar într-o zi mi-am parcat mașina pe partea obișnuită a străzii, am deschis portiera să mă îndrept spre birou și n-am mai văzut nici strada, nici trotuarul, ci un cenușiu atoatecuprinzător, și tot înainte, spre silueta întunecată a clădirii în care îmi aveam biroul înu mai erau alte clădiri) era un șir solid de dale de culoarea pavajului, fiecare de dimensiunea tălpilor mele mele. Puteam ieși din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sau chiar fără cercevele, fiind de fapt niște găuri lungi pe jumătate zidite ca să nu cadă copii prin ele. Oamenii care luaseră pentru război toate țepușele de la gardurile din Riddrie îunde locuia Thaw), demontaseră gardurile de aici, iar spațiile dintre trotuar și locuințe îcare în Riddrie erau grădini îngrijite) erau pămînt bătătorit pe care copiii prea mici pentru a merge pe picioarele lor îl scormoneau cu linguri îndoite sau se jucau cu bucățele de lemn pe care le făceau să plutească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]