3,966 matches
-
un ansamblu rezidențial de case identice și la fel de noi. Grădina din față Însemna câțiva metri pătrați de iarbă, străjuiți de trandafiri ofiliți. Câteva petale firave atârnau Încă de capetele florilor: ploaia le scuturase pe toate celelalte. Zăceau Într-o grămăjoară udă la baza tufelor, având o nuanță maronie bolnăvicioasă În lumina felinarelor. În mica anexă pe post de garaj de alături era un Renault Clio roșu-Închis. Logan Îl puse pe șofer să parcheze după colț. — Bine, le spuse agenților, desfăcându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
acolo. Doar o mașină de tuns iarba Flymo, vreo două fărașe de grădină, un sac cu Îngrășământ și o foafecă de grădină. — La naiba. Stăteau În camera de zi, bând un ceai ca apa chioară. Se Înghesuiau acolo doi polițiști uzi până la piele, agenta, Darren Caldwell și Logan. Bărbatul casei ședea pe canapea, părând din ce În ce mai nefericit cu fiecare minut care trecea. — Unde e? Întrebă Logan din nou. Va trebui să ne spui, mai devreme sau mai târziu. Mai bine ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
CUR“. La Turf ’n Track nu erau anunțuri publice: doar ferestre negre și un semn de plastic verde cu galben. Logan Împinse ușa către interiorul Întunecat, unde aerul era greu din cauza țigărilor rulate În palmă și a mirosului de câine ud. Pe dinăuntru era chiar mai părăginit decât afară: scaune de plastic murdare, de un portocaliu mizerabil, un linoleum lipicios cu urme de arsuri de țigară și găuri adânci până la podeaua de beton. Lemnărie atât de impregnată cu fumul a generații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
n Track, privind agenția de pariuri prin lapoviță și binoclu. Era o vreme Îngrozitoare. Ninsoarea diafană pe care o văzuse de dimineață se oprise o vreme și apoi Începuse chestia asta. Bucăți mari de lapoviță cădeau din cerul murdar, reci, ude și Înșelătoare. Deja Începuse să se Întunece. Sunase la fiecare autoritate medicală din țară, cerând detalii despre orice fetiță care fusese tratată de TBC În ultimii patru ani. La fel ca inspectorul Insch, era optimist; ar fi trebuit să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Norocosul naibii. Se Întoarse cu spatele la locul crimei și o porni prin viscol, Îndreptându-se către fermă, cu lanterna luminând ca un baton alb, rotindu-se și Învârtindu-se, marcându-i progresele prin iarba Înaltă. După zece pași, pantalonii Îi erau uzi fleașcă până la genunchi, iar pantofii plini de apă Înghețată. Până să ajungă la ușa din față, dinții Îi clănțăneau În gură, În contratimp cu tremurăturile. Lumina sclipea la fereastra bucătăriei, dar Logan putea discerne doar siluete prin geamul murdar. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
două minute, ușa fu deschisă de o femeie ploeștită și nemulțumită, spre cincizeci de ani, Îmbrăcată Într-un halat roz de baie. Nu era machiată, iar urmele vagi de rimel i se scurseseră dinspre ochi către urechi. Părul Îi era ud, atârnându-i pe față ca sfoara umedă. Expresia iritată Îi dispăru când zări uniforma agentei Watson, aflată În spate. — Doamna Henderson? — O, Doamne. Își Înfășură strâns halatul. Culoarea Îi dispăru din obraji. — E vorba de Kevin, nu-i așa? O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ținea pe toți În case, cu excepția Încăpățânaților. Ora opt. O siluetă familiară trecu atunci când Insch Întoarse mașina prin sensul giratoriu. Tatăl vitreg al lui Peter Lumley, Înaintând prin zăpada care cădea, strigând numele fiului său. Logan privi Întunecat spre silueta udă, rece, până când aceasta rămase departe În urmă. Încă mai avea vizita cea detestabilă din partea poliției la care să se gândească. Când aveau să-i spună, În cele din urmă, că fusese găsit cadavrul fiului său. Insch verifică la Control și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Barul era compus din camere mici conectate prin coridoare scurte. Logan și Miller stăteau Într-una din față, lângă fereastră. Nu că ar fi avut parte de cine știe ce priveliște, ci doar de cealaltă parte a aleii Înalte, cu granitul cenușiu ud și plicticos din pricina ploii reci ca gheața. — Așa, zise Miller, Împungând o boabă de mazăre. Ați reușit deja să-l faceți pe ticălos să mărturisească? Logan mesteca o Înghițitură zdravănă de carne de vită și aluat crocant, dorindu-și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
morocănos băgă duba ruginită În parcare. — Sid, șuierătorul naibii, veni răspunsul. Sandy Moir-Farquharson dăduse din nou lovitura. Se grăbiră să iasă din mașină și să ajungă sus, În zona de ședințe. Încăperea era plină de agenți, cei mai mulți dintre ei părând uzi până la piele. — Atenție! Era Însuși șeful poliției, arătând ca scos din cutie În uniforma sa oficială călcată cu grijă. — O să avem de-a face cu o mulțime de oameni furioși. Era de la sine Înțeles: mulțimea de protestatari fusese un element
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Înghesui la o masă de lângă fereastra aburită. Supa era fierbinte și gustoasă, și cu mult mai folositoare decât strângerea de mână. Dar măcar supa era gratuită. Un inspector Insch Încântat se trânti de cealaltă parte a mesei, Între doi polițiști uzi până la piele. Stătea și se uita vesel la toți și la toate. — Drept În nas! zise el În cele din urmă. Bang! Drept În nas! Rânji și-și afundă lingura În supă. — Poc! Puse lingura la loc. — Ați văzut? Puștiulică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
parii cei lungi de metal. Logan Îi privi pe cei trei și scutură din cap. Nu suntem Starsky și Hutch, oameni buni, le spuse el, deschizând calm ușa, lăsând astfel un val asurzitor de zgomot să iasă. Mirosul de câine ud și țigări rulate În palmă Îl Învălui când Logan păși peste prag. Fu nevoie doar de o clipă ca ochii să i se adapteze la obscuritate. Două televizoare rulau la distanță, câte unul În fiecare colț al Încăperii, deasupra barului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
izbește de podea. Un pumn șuieră pe lângă capul lui Logan și acesta se feri, răspunzând cu propriu-i pumn. Avu o senzație scurtă, trecătoare, de piele și oase rupte sub Încheieturile degetelor sale, un tipăt Înăbușit, o Împroșcare cu ceva ud pe obrazul său și o altă lovitură. Spera din tot sufletul să n-o fi culcat la pământ pe agenta Watson. Câinele continua să latre din toate puterile, printre mârâieli și zgomote de mușcături. Televizoarele izbucniră când fu anunțată următoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și nu cu mult mai tânăr, să vezi. Femeile se călcau În picioare să aibă parte de puțină tăvăleală În stilul lui Doug. Femeile, să vezi. Femeile. Nu ca târfele astea. Logan Îl privi pe Doug În timp ce tușea: un zgomot ud, ca un zornăit, se termină cu un glob de flegmă Întunecată scuipat Într-o ploscă. — Am auzit că Geordie stătea cu frate-su vitreg ăla poponar În Rosemount. Așa că m-am dus p-acolo. Să le fac o vizită. Geordie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Ai o față ca un cur de porc, Îi spuse Insch, spunându-i să cotească pe Wetsburn. Ce s-a-ntâmplat? Logan ridică din umeri, continuând să vadă figura cea nefericită, călcând prin zăpadă cu capul plecat, cu cracii salopetei uzi din cauza zăpezii și a fleșcăielii. — Nu sunt sigur... poate că nimic. În spital era prea cald, Încălzirea fiind pornită să combată frigul iernii, astfel că locul era plin de un aer subtropical, antiseptic. Camera pe care Bernard Duncan Philips, cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Nu! Nu! Trebuia să localizeze numărul și să trimită ajutor! Linia se Închise. Furioasă, lăsă la o parte telefonul și se târî Încă o dată Înainte, apucând dispozitivul de mână ca să formeze din nou 999. Lovitura, când veni, fu delicată și udă. Își luă ochii de pe telefon și privi În camera de zi. Doamna Strichen se clătina Înspre canapea, cu fața la fel de albă ca zăpada de afară. În spatele ei stătea Martin, cu fierul de călat În mână, cu o expresie ciudat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
din loc pe sub piele când Îi desfăcu legăturile și o ajută să se ridice În șezut. — Ești bine? o Întrebă, scoțându-i călușul. Acesta Îi lăsase urme furioase, adânci și stacojii În jurul gurii. Scuipă pe jos un cocoloș de cârpe ude și tuși, astfel că fața i se strânse de durere. Își pipăi coastele rupte. — Du-te! Șuieră ea. Prinde-l pe nenorocit... Logan Îi Înveli umerii goi cu haina lui și se repezi afară din cabană În zăpadă. Torțe se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
apă adunat pe câte o piatră mai mare ascundea câte un crab... și reflecta nuanțele cerului. La un moment dat, am constatat că mai trecusem prin același loc, ceva din peisajul luminat misterios de razele arămii care luceau pe nisipul ud mi s-a părut familiar. M-am oprit, privind în jur. Pescărușii zburau pe deasupra stâncilor și a valurilor, fără să-mi spună dacă mai trecusem pe-acolo sau nu. În fața și în urma mea, pașii mei erau invizibili. Înseamnă că alerg
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
atunci am văzut că, dinspre cer, venea plutind ușor o foaie de hârtie, deasupra capului meu, ignorând parcă perdeaua de apă... Am întins mâna și am prins-o imediat, apoi m-am adăpostit la gura tunelului, ca să citesc. Foaia era udă și pietrele reci, însă deodată aveam răspunsuri la întrebările mele și altceva nu mai observam. Aveam deodată certitudinea că aceasta era scrisoarea la care se referise Libertatea. ”Scrisoare de la cel mai bun prieten” ”Ai întrebări la care cauți răspuns? Dar
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
putem îndura! N-or să cruțe pe nimeni. Cum a murit? — Ca un animal, răspunse curierul. Aruncă o privire în jur și continuă în șoaptă, mânios: — La Rhegium au omorât-o și pe Julia, ca pe-o cerșetoare. De pe haina udă se prelingeau picături care cădeau pe pardoseală. Ofițerul se uită la rândul lui în spate și, pe când îl conducea pe curier spre ieșire, îl întrebă furios: — Și cei de la Roma ce spun? — Nimic, răspunse scurt curierul și se îndepărtă, dezgustat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Neileus... Se gândi, căutând o imagine care să ilustreze dimensiunile fluviului, apoi arătă spre apa care, în fața treptelor mari ale templului, curgea alene, de un verde luminos, asemenea papyrus-urilor dese de pe maluri; părea densă și călduță, avea miros de plante ude. — Apa aceasta, înainte de a ajunge aici, a curs mereu mai bine de șapte Luni. Tu până unde vrei să ajungi? Fiindcă, atunci când vei întâlni prima mare cataractă, vei descoperi că Jer-o, fluviul nostru, nu a ajuns nici măcar la jumătatea drumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
insulă stâncoasă din Marea Africii. După șaptesprezece ani, a fost ucis acolo. Printr-un efort de memorie, Gajus îl revăzu pe curierul sosit în castrum pe ploaie, care cobora de pe calul murdar de noroi și, fără să-și scoată mantaua udă, anunța uciderea unui prizonier neînarmat pe o insulă îndepărtată. Auzise numele acela o singură dată, însă i se întipărise în minte. Ținu amintirea pentru sine. Agrippina continuă cu greu povestirea - în fața atenției mute, prea adulte a fiului său nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
moașele pricepute, cu mâinile pline de sânge, pe preoții care o stropeau cu poțiuni magice, murmurând formule scrise de etrusci cu șase veacuri în urmă, în răgazurile dintre strigătele tot mai slabe. Ultima amintire fură ochii ei îngroziți și mâna udă de sudoare care se răcea și pe care Gajus o strânse, iar apoi îi dădu drumul, însă ea îl căută, se agăță de el, nu voia să se desprindă, până când se desfăcu odată cu un alt strigăt, iar Gajus fugi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să treacă în toți anii aceia. În fața micului chei, marea era liniștită. Sclavul nubian duse mica barcă până la intrarea îngustă a faimoasei peșteri, unde apele reflectau o inexplicabilă lumină azurie. Poeții scriau că văzuseră printre stânci zeități acvatice cu părul ud, pe care acea fosforescență părea că le acoperă de solzi, asemenea cozilor sirenelor. Se întinseră pe fundul bărcii, fiindcă, din cauza fluxului, gura peșterii era acoperită de apă aproape în întregime. Printr-o mișcare pricepută a vâslelor, barca alunecă pe sub boltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o văd cum se scaldă; o contemplam de departe când se afla În apă, pizmuiam valul moale și calm ce o mângâia pe coapse ș-acoperea cu spumă acest piept atât de viu, eu vedeam conturul membrelor sale sub veșmintele ude ce le acopereau, vedeam inima sa bătând, pieptul său ce se umfla, contemplam În mod mecanic piciorul său ce se sprijinea pe nisip și privirea mea rămânea fixată Îndelung pe urmele lăsate de pașii săi. În această acțiune de luare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mângâindu-și stomacul ca și cum ar fi căutat grăsimea pierdută. Îi trimit un mesaj. - Hai să nu o deranjăm încă. - De ce? Ce face? - Ceva periculos, spuse Rhyme, concentrându-se din nou la trompetă. Ce altceva ar putea face? Simți mirosul cărămizilor ude ce alcătuiau zidul casei. Palmele îi transpiraseră, iar pielea capului o mânca îngrozitor. Cu toate acestea, rămase nemișcată, chiar și când un polițist în uniformă se apropie și adoptă o postură asemănătoare cu a ei. - Uite cum stă treaba, începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]