4,882 matches
-
lungime. Cea mai înaltă clădire din interiorul zidurilor era un fort cu patru etaje, care avea să fie străpuns de deschizături prin care să se tragă cu săgeți. Țiglele de pe acoperiș urmau să aibă forma unor frunze de aur. În uimirea lui, Kazumasa nu putea decât să se minuneze tăcut de ceea ce vedea înaintea ochilor. Dar în fața lui nu se afla încă decât o parte a proiectului. Șanțul înconjurător al castelului se alimenta cu apă din Râul Yodo. Având în apropiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în fața lui Sanzo să fie aduși atât de mulți bani, încât ar fi trebuit să-i ducă în spinarea unui cal. Un funcționar și ajutorul personal împachetară monedele în baloți de rogojini, pe când Sanzo se uita cu gura căscată de uimire. — Vreau să mai îndeplinești o misiune, Sanzo. — Ascult, stăpâne. — Le-am dat amănuntele, cu multă grijă, la trei dintre oamenii mei de cea mai mare încredere. Vreau să te deghizezi în cărăuș de povară, să încarci banii ăștia pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Luna a Cincea. Așteptându-se să fie ziua în care avea să se dea marea luptă decisivă, toată armata se pregătise, începând de cu seară. Acum, văzându-l, în sfârșit, pe Hideyoshi în fața lor, soldații îi ascultară cuvintele, muți de uimire. — Ne întoarcem la Osaka! Toate trupele să se retragă. Veni apoi următorul ordin: Unitățile comandate de Kuroda Kanbei și Akashi Yoshiro să se coordoneze cu trupele de la șanțurile duble. Poziția ariergardei o vor lua Hosokawa Tadaoki și Gamo Ujisato. Șaizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Senior Nobuo! dădu el din ambele mâini, ca și cum ar fi fost o întâlnire neașteptată și complet întâmplătoare. Nobuo rămase uluit, în timp ce vasalii din jurul lui, care arătau atât de impunători cu lăncile și armurile lor, se uitau cu gura căscată de uimire. Dar acesta nu fu singurul lor șoc. Hideyoshi îngenunche la picioarele lui Nobuo, prosternându-se la pământ, astfel că aproape atingea cu fața sandalele de paie ale celuilalt. Apoi, luându-l pe năucitul Nobuo de mână, spuse: — Stăpâne, n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sentimente izbucniră, dintr-o dată, într-o agitație zgomotoasă, ajunseră și la urechile lui Ieyasu, cu toate că se afla la o oarecare distanță. Un paj veni grăbit pe coridor, spre vasali. Sunteți chemați! anunță pajul. Luați prin surprindere, oamenii se uitară cu uimire unii la alții. Dar expresiile de pe chipurile încăpățânaților Honda și Iii dezvăluiau că acea chemare era tocmai ceea ce doriseră. Grăbindu-i pe Sakai Tadatsugu și pe ceilalți, intrară, pe rând, în încăperea de audiențe. Camera lui Ieyasu se umplu până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Templu, umblînd, sărind, și lăudînd pe Dumnezeu. 9. Tot norodul l-a văzut umblînd și lăudînd pe Dumnezeu. 10. Îl cunoșteau că era cel ce ședea la poarta "Frumoasă" a Templului, ca să ceară de pomană, și s-au umplut de uimire și de mirare pentru cele ce i se întîmplaseră. 11. Fiindcă el se ținea de Petru și de Ioan, tot norodul mirat, a alergat la ei în pridvorul zis al lui Solomon. 12. Petru, cînd a văzut lucrul acesta, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
și scoteau mari țipete; mulți slăbănogi și șchiopi erau tămăduiți. 8. și a fost o mare bucurie în cetatea aceasta. 9. În cetate era un om, numit Simon, care zicea că este un om însemnat; el vrăjea și punea în uimire pe poporul Samariei. 10. Toți, de la mic pînă la mare, îl ascultau cu luare aminte, și ziceau: Aceasta este puterea lui Dumnezeu, cea care se numește "mare." 11. Îl ascultau cu luare aminte, pentru că multă vreme îi uimise cu vrăjitoriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
pe Filip, care propovăduia Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu și a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezați, atît bărbați cît și femei. 13. Chiar Simon a crezut; și după ce a fost botezat, nu se mai despărțea de Filip, și privea cu uimire minunile și semnele mari care se făceau. 14. Apostolii, care erau în Ierusalim, cînd au auzit că Samaria a primit Cuvîntul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru și pe Ioan. 15. Aceștia au venit la Samariteni și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
serios să-ți adresez mulțumirile mele, lăsând la o parte celelalte informații din atâtea domenii științifice pe care le-ai abordat și care, în ultimă instanță, mi-au îmbogățit orizontul cultural-științific. Uitam să amintesc un lucru esențial: am constatat cu uimire că și eu am hoinărit pe aceleași meleaguri bătătorite repetat de mata. Și eu am străbătut locurile dintre Herculane - Râmnicu-Vâlcea și Făgăraș, am înnoptat și eu pe la stânile din munte cu aceeași emoție de a face cunoștință cu urșii și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
făcea legătura cu naveta Locotenent-Gardianului. Câteva momente mai târziu, în navetă, Angir se apucă să-i scoată călușul lui Kaan și să-l dezlege: - Fă ceea ce ai de făcut, se adresă el sec Locotenent-Gardianului, care îl privea cu o nerțărmurită uimire. Din pricina prostiei tale era să eșueze totul chiar înainte de start. Mare noroc o să ai dacă rămâi în viață când se va afla ce ai făcut. Nu-și dădu seama dacă din pricina vocii autoritare și a atitudinii de lider afișate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
preaonorabilul Poha, este el, îl arătă cu privirea pe Angir. - Aha, dacă puteți fi mai precis, preaonorabile... - Angir, este unul din cei mai buni experți în istorie veche care există la momentul actual în cadrul Confederației. Tânărul căscă ochii mari de uimire când auzi cu ce se ocupa mai nou. Fuse-se luat prin surprindere. Apoi, realiză rapid, când prinse privirea preaonorabilului, că de fapt intrase deja în joc și nu mai avea cum să dea înapoi. Era primul lui test și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
ieși din încăpere tot în postura de favorit în care intrase. - Vedeți căpitane, preaonorabilul Poha este un împătimit al artefactelor de pe Terra, dar ca orice colecționar amator face niște greșeli de începător. Era rândul căpitanului să caște ochii, mut de uimire la îndrăzneala tânărului. Probabil că Poha ținea mult la părerile lui dacă îi permitea astfel de vorbe. Dar vorbele lui Angir îl surprinseseră la fel de mult și pe Poha. După un moment scurt de tăcere, tânărul reluă nelăsându-i timp acestuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
calce dispozițiile, iar cu celălalt ochi, la cine vrea mușchii lui. Dacă te vede plin de râvnă poate te face ambasador pe undeva, mai știi? Ciocan intervine, nu interveniți! Dumnezeule, oare în ce lume mai trăim? Am rămas mut de uimire, când am auzit și am citit, care sunt recomandările Poliției Române cu privire la atitudinea civică a românului de pe stradă. Pe aceeași pagină de ziar, unde se vorbea, cum prin județul Olt, 12 polițiști și jandarmi, înarmați până în dinți cu veste antiglonț
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
în viața publică, erau ocupate de jidanii, care în acel vremuri încă nu evoluaseră la stadiul de evrei, ca în zilele noastre. În ceea ce privește critica atroce a parlamentarismului acelor timpuri interbelice, pe care le descrie autorul, nu pot sămi revin din uimire, că parcă sunt copiate după starea parlamentară din timpurile noastre și dacă veți spune că un hușean este prea moldovean, ca să fie un vizionar peste timpuri, atunci îmi retrag ce am spus mai sus și susțin și eu că parlamentul
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
dispară minunea. Automobilul trece în trombă pe lângă noi, prăfuindu-ne chipurile care și așa erau unse de praf și noroi. Pe geamul din spate vedem chipul ireal de frumos al unui băiețel cam de vârsta mea. Ne privește cu aceeași uimire ca și a noastră: noi ne mirăm de frumusețea lui, el de sălbăticia noastră... Copilul e atât de fragil și atât de alb, încât eu îmi închipui că nu poate fi decât un înger coborât pe o rază de soare
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
era exact așa cum mi-am imaginat. În timp ce dansam În semiîntuneric, am simțit ceva ciudat, ca un junghi În stomac, ca și când nu aș fi fost singură În cameră. Am deschis ochii și totul În jurul meu, inclusiv propria persoană, au Înghețat de uimire. Una din draperii alunecase puțin Într-o parte, lăsând liberă o frântură de geam. De afară, mă privea cineva, un băiat necunoscut. Nu părea să aibă mai mult de optsprezece ani și mă fixa cu ochii săi mari, de un
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
canapea, conștientă că ei Începuseră deja să se sărute În spatele meu. Însă când am deschis ușa am Încremenit. Cu siguranță nu era Bianca. ― Victor, am spus, ieșind afară și Închizând ușa În urma mea. Abia puteam să-i rostesc numele din cauza uimirii. M-am străduit să mă adun. ― Nu ar trebui să fii aici, i-am spus. ― Probabil că nu. Dar sunt aici, totuși. Veni mai aproape de mine, deși ne aflam deja la mai puțin de un metru. ― Bună, Îmi zise zâmbind
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
trebui să mă culc. Nu cred că voi putea dormi, dar merită să Încerc. Poate o voi visa. Și poate, doar poate mă va visa și ea pe mine. Maria termină de citit și mă privi cu un amestec de uimire și Încântare. ― Tipul ăsta chiar te iubește. ― Mă iubea, am corectat-o. ― Te iubește. Da, e furios și da, se simte trădat și probabil nu vrea să te vadă În momentul ăsta. ― Mersi. ― Dar, continuă ea scuturând jurnalul, asta nu
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
asta să te văd pentru că știam că e ultima mea șansă să-ți spun asta. N-am reușit să rostesc niciun cuvânt. El Îmi dădu drumul la mână și continuă: ― Dar când te-am văzut dansând... În vocea lui era uimire și durere. Ochii Îi străluceau. Arăta...ca și când Încă m-ar fi iubit. ― Am realizat că nu a fost pentru prima oară. Un fior Îmi străbătu tot corpul. Am căscat ochii mari. ― Fata din desen...ești tu. ― Da, l-am aprobat
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
de cuțite și de furculițe. Christy era unul dintre ei. Ceea ce m-a surprins. Fiindcă în capul meu continua să-l umilească pe Luke. —E vremea ceaiului, a urlat fericit Eamonn cel gras. Ce naiba? Ce Dumnezeu? Ce dracu’ făceau? Spre uimirea mea, pacienții așezau masa! Eu crezusem că zornăie tacâmurile ca să anunțe personalul de la bucătărie că așteptau ceaiul. Dar nu! zornăitul tacâmurilor fusese preludiul așezării mesei. Pacienții și-au văzut mai departe de treabă aducând căni cu lapte și felii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Evident, nu sunt la fel de folositoare ca alea în erecție totală, dar par așa de grase, de umflate și de pline de viață și niciodată nu știi ce-o să facă în continuare. Ei, sigur, tu faci, dar cu toate astea... Spre uimirea mea, vaginul meu se trezise și el la viață. Și nu numai că se trezise, dar își cerea și micul dejun. Nu puteam să-l văd pe Luke, dar puteam să-i simt mirosul. Un miros de țigări și pastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
atât de sensibilă la fiecare atingere a lui! Era ca și cum mi-ar fi fost îndepărtat primul strat de piele. Nimic altceva, în afara dorinței sexuale, nu mă putea face să mă simt ca și cum în ultima oră mă exfoliasem în draci! Spre uimirea mea, nu mă simțeam grasă și hidoasă, așa cum mi se întâmpla de obicei când eram în pat cu un bărbat. Eu eram cea care deținea balanța puterii, fiindcă știam că Luke murea după mine. îi simțeam penisul în erecție. Aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
proasto, nu azi noapte! în timp ce mă pregăteam de plecare, Luke mi-a cerut numărul de telefon. Fără să scot o vorbă, am rupt o pagină din agendă, mi-am scris cu grijă numărul de telefon pe ea, după care, spre uimirea lui, am mototolit-o și am aruncat-o la coș. —Așa, am spus cu un zâmbet sclipitor, asta ca să nu te mai obosești tu. Luke era în pat, rezemat cu spatele de perete. Mișto piept, mă gândeam vag. Pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
voia să lase să se subînțeleagă...! Că John Joe era...? —Poponar. —Sau „homosexual“. E un termen cu care se poate să fii mai familiarizat, a spus ea însuflețită. Fața lui John Joe se înnegrise. Dar privindu-i gura căscată de uimire, am descoperit că pe chipul lui nu apăruse nici o urmă din furie. î„Pe cine faci tu fetiță? Doar fiindcă ești o soră codoașă și bătrână, care n-a văzut niciodată un bărbat dezbrăcat...“ etc. etc.) Mai mult decât orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
brațe, Brigit s-a schimbat la față de-ai fi zis că-i un cadavru. —Salut, Brigit, a salutat-o aparent serios Luke. Te-a lovit damblaua de căldură? Brigit se holba la el cu niște ochi goi, măriți de uimire. —Luke, a bolborosit, tu ai sunat...? — Mă tem că da. Ce s-a întâmplat? Cubanezul a luat-o iar prin ȘANȚ? Brigit i-a confirmat pe mutește. Nu-i mai bine să-l lași baltă și să ieși cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]