2,898 matches
-
minunații copii muzicali care, la Început, produc zgomot mare, și, la o anumită vârstă, dispar fără urme, deoarece nu au avut putința de a deveni artiști adevărați. Figura reprezintă pe băiatul Pohler, care actualmente este prezentat În orașele mari publicului uimit. Este un băiat puternic dezvoltat pentru vârsta sa, la care școala medicală nu a putut găsi nimic remarcabil, așa că ea stă Înaintea unei enigme. Știința expresiei figurii a Întrecut-o și În cazul acesta. Cu toate că ilustrația pentru noi nu este
Știința expresiei figurii sau Manualul unei noi diagnoze pentru cunoașterea stărilor de boală Întocmit pe baza cercetărilor și descoperirilor proprii de Louis Kuhne by Louis Kuhne () [Corola-publishinghouse/Science/842_a_1737]
-
s-a ținut după el și când încerca să se strecoare printre nuelile împletite ale gardului, tata l-a apucat de coadă și a tras puternic dar șarpele a alunecat din mâinile lui și a dispărut. Noi copiii, am rămas uimiți, dar cei care au aflat de cele întâmplate, comentau cu adimirație curajul lui tătica. Cred că era un „șarpe de casă”, neveninos. .Avea tata și pasiunea vânatului. Avea o armă de vânătoare cu o singură țeavă, calibrul 14 sau 16
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
petec de hârtie și, așezânduse pe scaun, începu să citească...un șir lung de strofe, de o sonoritate și de un efect ritmic fermecător. Pe acel petec de hârtire erau scrise decât două vorbe: gloriosul voievod. El improviza. Am ascultat, uimit, peste douăzeci de strofe sonore, dar lipsite de sens și de legătură; fiecare vers părea rupt dintr-o poezie frumoasă. Mi-aduc aminte că două vorbe: foc și aur reveneau mereu, mai în fiecare strofă. N-am prea reținut decât
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Matei Millo aflat, ca de obicei, în jenă financiară a lansat zvonul că ar fi murit; în aceste condiții, i s-a aprobat un ajutor de înmormântare pe care s-a prezentat personal să l ridice, adresându-se astfel funcționarului uimit care urma să-i achite suma de 2 000 de lei: „Vasăzică, ca să mă îngropați îmi dați bani, dar ca să trăiesc, nu. Apoi, amicul meu, treabă-i asta?“ Pornind de la această întâmplare marele actor a scris farsa Millo mort, Millo
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
din Liteni, învățătoarea pe care am iubit-o la nouăsprezece ani, sincer, dramatic, „definitiv”? Am descoperit-o la un bal: o mignonă cu fața frumoasă, strălucitoare în lumina petromaxului. Ignorată de ceilalți, stătea lîngă maică-sa pe laviță, pe jumătate uimită, pe jumătate amuzată de ceea ce vede. Coup de foudre! Dansa stîngaci, dar faptul acesta nu m-a împiedicat s-o angajez pentru toate valsurile și tangourile care au urmat. în zori, la întoarcerea acasă, eram exaltat. Am zăbovit îndelung pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să se comporte așa, ci și curiozitatea nestăpînită de a afla, primul, spuma de zvonuri pe care G. a cules-o trecînd prin birourile Uniunii Scriitorilor, Consiliului Culturii sau ale Comitetului Județean de Partid. Îi place să fie șocat, alarmat, uimit. E un bun conducător de panică, calitate pe care G. i-o exploatează la maximum. *Ceașca mea i s-a părut „extraordinară”. „Iată aici - mi-a arătat - o «măiastră» cum n-am mai văzut niciodată”. Nu lipseau, bineînțeles, nici „bruneta
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cît a mai răsfoit dosarul, iar eu am privit pe pereți, m-a asigurat că n-are să raporteze mai departe aceste „abateri”: „Cum să-i spun primului-secretar că niște scriitori, niște oameni de cultură se pretează la așa ceva!” Părea sincer uimit și rușinat de o asemenea descoperire. *„Admir la G.G....” Cu aceste cuvinte a început Ileana Berlogea prezentarea noului volum al dramaturgului nostru, Doi pentru un tango, pe care l-a prefațat. Ce admiră ea? Faptul că autorul a scris „cele mai multe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
martor al răsfățurilor sale? în același interval, eu și ceilalți am fost ținuți pe loc, „avertizați” (cum mi s-a întîmplat) dacă stăteam cîteva ore la bibliotecă, arhive, centrul de librării. „De ce?”, întreba în registrul de prezență. M-am declarat uimit că nici în al doisprezecelea ceas nu realizează că e vinovat față de noi, că ne-a măcinat timpul în certuri, că ne-a obstrucționat, sabotat, stresat, că ne-a vorbit de rău folosind calificative pe care nu le merităm, că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
el, ca de un eveniment, că: „Se dau cîrnați, domn profesor!” I-a arătat punga. „Cît kilogramul?”, a întrebat colegul meu. „Douăzeci de lei”. „Douăzeci, sau nouăzeci?”, a vrut el să știe exact. „Douăzeci, domn profesor!”, a răspuns ea încă uimită. Lui i s-a încrețit pielea de pe frunte și i s-au încordat maxilarele. Era gata să dea drumul unei vorbe de dezgust. I-am făcut semn să se abțină. Înțelegîndu-i mimica, femeia s-a retras spunînd: „Tot ai ceva
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
minte. Au murit oameni prin infarct. Alții s-au sinucis. Aceste jertfe de sânge nu vor trece nescrise în cartea istoriei acestor ani și cineva va plăti pentru ele. Un spectacol mai tragic decât cutremurul din 1977 se înfățișează privirilor uimite ale trecătorilor. Ne întrebăm și-i întrebăm și pe sprijinitorii lui Ceaușescu: cum de se poate răbda așa ceva? Nu mai există în țara aceasta niciun om de bine? Oare tuturor le e frică că-și vor pierde bucățica de cozonac
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
văzut pe Arthur Miller!”, povestea cu o festivă febrilitate. „La o serată literară. N-am avut curaj să mă apropiu de el, dar nu era departe, l-am văzut bine. Închipuie-ți, pe Arthur Miller!” Ar fi fost, sunt sigur, uimit să afle că Arthur Miller, alături de care am avut onoarea a participa la câteva evenimente culturale, este și astăzi un bărbat la fel de viguros, activ, prezent peste tot, omagiat peste tot, că Updike este neverosimil de productiv, iar Pynchon și Salinger
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cu Bănulescu, dar ne apropiasem În ultimii ani În cadrul biroului secției de proză a Asociației Scriitorilor din București. Înaintea alegerii secretarului de secție, venise să se consulte cu mine asupra persoanei care ar trebui propusă. Am fost cu atât mai uimit cu cât vroia să mă propună chiar pe mine. I-am explicat că nu am nici o șansă de a fi aprobat de foruri, nefiind nici membru de partid, nici agreat la eșaloanele culturale superioare. În plus, nici nu eram potrivit
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
care aflase doar că aducea un mesaj din partea lui Al. Mirodan din Israel avusese un tată și bunic fierari. În 1987, când are loc Întâmplarea, nu mai eram În țară, dar eu aș fi avut, cu adevărat, motive să fiu uimit. Mesagerul revenit În România la trei ani de la emigrarea sa era un prieten. Nu știam, Însă, nici atunci, cum nu știam nici În 2001, că era nepot și fiu de fierar. „Formidabil!”, exclamam, la rându-mi, cu o Întârziere de peste
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
inevitabilul efect că, acum, relația dintre trup și spirit pare schimbată: spiritul, de veghe, se lasă pătruns, Înregistrează pulsațiile și somația confuză, urgentă, a „trupului” care, oricât ar spera altminteri eroina, nu mai este doar trup. Totul se Întâmplă, constată uimită Claudine, doar pentru că absenta, pentru câteva zile, de acasă!... Riscantă evadare din privilegiile fericirii, care se dovedesc prea repede fragile și riscante. Ce este trecutul, de fapt?, se Întreabă rătăcita. „Cel mai simplu răspuns era că ea se schimbase.” Intrusul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
asta, diac? Aici scrie «copist, grămătic, cântăreț de biserică». Nu am auzit cuvântul ăsta”. Descoperea cuvinte stranii. Fonetica exotică readucea, brusc, timpul și spațiul care ne formaseră și deformaseră și ne aruncaseră, la un moment dat, În lumea largă. Aflasem, uimit, că fusese, Înainte de a pleca din România, student În anul I la Litere... Să nu fi auzit de Rebreanu? Greu de crezut sau poate uitase. Sadoveanu, da, Sadoveanu era un nume familiar, dar nu-i amintea lecturi românești. Arghezi? Hm
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
sandvișurile. Chiar că are talent! — Da, are. Tare aș vrea să o apreciezi la justa ei valoare. Dacă aș lăsa-o pe mâinile tale, aș face cu siguranță un lucru bun. Să mi-o încredințați mie? am întrebat eu extrem de uimit. Numai pentru că îmi plac sandvișurile făcute de ea? — Și nu-ți plac? — Ba îmi plac, și încă foarte mult. M-am gândit un pic la fata cea dolofană, dar numai un pic, cât să nu-mi perturb calculele. Apoi am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de un perete și-am oftat adânc. 6 La capătul lumii Umbra Când mi-a pus pe masă primul vis vechi pe care urma să-l citesc, nu mi-am dat imediat seama ce era. M-am uitat la el uimit și apoi am ridicat ochii spre ea. L-a privit de sus. Așa cum arăta, era complet nepotrivit pentru un „vis vechi“. Sau nu-mi era mie clar la ce trebuia să mă aștept. Îmi imaginasem că-mi va apărea în fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dar nu mă îndoiam că era vorba de un Browning sau de un Beretta. Văzusem destule filme. Avea și un cartuș de rezervă, și o cutie cu gloanțe. Presupun că știi să manevrezi așa ceva, zise fata. — Glumești! am exclamat eu uimit. N-am pus în viața mea mâna pe un pistol. — Eu mă pricep binișor. Am exersat ani de zile. Mai ales când mergeam la vila noastră din Hokkaido, mă retrăgeam printre dealuri și a mea era lumea. De la zece metri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
prea grasă, nu? Nici vorbă. Ești chiar foarte drăguță. — Atunci de ce nu te culci cu mine? N-aș putea să-ți spun de ce, dar n-am chef acum de-așa ceva. Ai încălca niște principii morale? — Principii morale? am repetat eu uimit. M-a mirat și pe mine ecoul propriei mele voci. Am rămas pe gânduri, cu privirile în tavan. — Nu, nu-i vorba de nici un fel de principiu moral. Instinctul îmi spune că nu trebuie să fac așa ceva. Poate se leagă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
E adevărat? Nu știu dacă-i adevărat. Chiar nu știu. Important e că mama ta credea cu fermitate în lucrul acesta. Problema este dacă tu crezi. — Cred că pot, spuse ea privindu-mă fix în ochi. — Poți? am întrebat-o uimit. Poți crede? — Cred că da. — Gândește-te bine! E foarte important. Dacă poți crede, indiferent despre ce e vorba, înseamnă că ai o părticică de suflet care lucrează în sensul ăsta. Înțelegi? Când spui că poți crede, înseamnă că ești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
bănișorii ni-i aducea nouă. Și cu 200 de lei o hârâiam, ne târâiam câte o săptămână, două. Ne mai duceam la muncă în comuna Jideni unde oamenii aveau vii nobile. M-am dus la unul acasă și am rămas uimit: avea un bazin de beton în care curgea vinul și cu o pompă scotea vinul, avea mii de litri de vin. C. I.: Dar după moartea lui Stalin, situația familiei dumneavostră s-a îmbunătățit în vreun fel? Ați început să
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Matthaus Seikel editează la recomandarea noastră, revista lunară Der Jungendfreund (Amicul tinerimii) ca organ al asociației noastre a tinerilor. El caută și strânge abonați pentru această revistă și se duce zilnic pe la 10-15 familii. Îmi spune că este într-adevăr uimit că peste tot în familiile catolice se vorbește germană. Această percepție îi întărește inițiativa de a se dedica și mai mult promovării limbii germane în școlile de băieți înființate de el" (Raymund Netzhammer, Episcop..., p. 981). 467 Jugendfreund, nr. 5
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
amuzant, să nu uităm Kafka este amuzant, este că fochistul, german ca și el, a servit pe numeroase vapoare a căror listă - mai mult de douăzeci de nume pronunțate legat ca și cum ar fi un singur cuvânt- îl lasă pe Karl uimit. Chiar faptul că partea cea mai grozavă a carierei sale au fost "cei câțiva ani petrecuți pe același vas de comerț" semnalează cititorului că viața sa a fost foarte zbuciumată și că el nu a putut să-și păstreze locul
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
descopăr natura. M-au învățat istoria muzicii, limbi străine, stiluri. Însă au crezut în talentul meu, nu au încercat să mă modifice, ceea ce se întâmplă foarte des astăzi. Mă uit la atâția studenți care vin să-i ascult, și sunt uimită cum, deja, la 22 de ani, au tehnici vocale greșite, și trebuie să lucrezi mult ca să obții rezultate cu ei. Eu am crescut într-un cult enorm pentru profesorii mei, în afară de faptul că am avut o șansă extraordinară să învăț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
e bine să le lași așa cum sunt, pentru că nutresc amintirea, metafora, vorba de duh. În ora aceea am aflat încă neștiute despre Dolhasca poeziei românești, despre iubirile închise între versuri, despre poeți de legendă. Printre cuvinte simple și interogații ușor uimite s-au strecurat confesiuni tulburătoare. Abia atunci, tăcerile s-au îngreunat de sensuri, de mirajul unic al destăinuirii. Ora aceea a fost prea puțin pentru poezia lui Emil Brumaru și pentru autorul ei. Dacă asta a fost impresia de la final
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]